Cu toate că în această perioadă se desfășoară simularea examenului național de bacalaureat, cu un mare dezinteres manifestat din partea elevilor din clasele a XII-a și a XIII-a, când vine vorba de Educație, toată atenția publică a fost concentrată pe cazul de la Școala “Nicolae Titulescu” din Capitală, unde un părinte acuză că, în repetate rânduri, copilul său a fost violat de alți elevi, chiar în unitatea de învățământ.
Droguri, violuri, tentative de omor, acuzații de discriminare și comportament indecent conturează imaginea de astăzi a școlii românești, cel puțin în mass-media și în opinia publică.
Rolurile s-au inversat, cu ajutorul decidenților politici care au condus Educația în ultimele decenii, iar școala a ajuns să fie ea transformată de societate, mergând liniar în degradare.
Trebuie să remarcăm însă și disperarea publicului, ce, inevitabil, se reflectă și în abordările din spațiul mediatic, de a identifica dezastrul, sfârșitul învățământului românesc.
Dosarul privind acuzația de viol asupra aceluiași minor, ce ar fi fost comis în anul 2022, a fost clasat și în baza unui raport medico-legal, ce elimina suspiciunea agresiunii.
Totuși, acum vedem că se menționează doar că dosarul ar fi fost clasat, pentru că agresorul era minor.
Și acum planează suspiciuni asupra cazului, având în vedere că pe imaginile surprinse de camerele de supravegere nu se văd cei doi copii intrând în toaletă unul, după celălalt.
Important este că organele de anchetă investighează cazul.
După un prim dosar clasat și în cazul în care și acesta va fi clasat, se impune și o anchetă care să verifice mediul familial al victimei declarate.
În orice caz, conducerea unității avea datoria să raporteze incidentele, către inspectorat și Ministerul Educației.
Protejezi copiii, prin a nu face public incidentul, dar să nu raportezi la superiorii ierarhici, înseamnă să te protejezi pe tine, ca director.
Prevenția putea fi mult mai bună, iar aici vina se împarte pe toate palierele: direcțiunea școlii, Guvern, administrație publică locală.
Lipsa de personal și de dotări lasă copiii nesupravegheați, în condițiile în care aceștia se află la vârsta în care aceștia încă nu conștientizează toate efectele acțiunilor, care le pot părea inofensive sau amuzante și care se vor cristaliza astfel în mințile lor, în absența acțiunilor de corectare din partea adulților.
O astfel de anchetă nu poate să se rezume la școală, mai ales aflând că și cel de-al doilea raport medical este neconcludent.
Trebuie văzut ce se întâmplă cu acest copil în familie: de unde i s-a dezvoltat minorului capacitatea de a dezvolta astfel de scenarii.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
