7 C
București
luni, 16 decembrie 2024
AcasăLifestyleFoodGeneratia Unirii, exterminata in inchisori

Generatia Unirii, exterminata in inchisori

Imediat dupa ce a ajuns la putere, PCdR (de fapt o sectie a fostului Comintern) a procedat la distrugerea tuturor partidelor si personalitatilor care au contribuit la Marea Unire din 1918. Rand pe rand, au fost arestati si condamnati (cu sau fara proces) liderii istorici care simbolizau Unirea, taranistii si liberalii, clericii si militarii, social-democratii si sindicalistii, ardelenii, banatenii, bucovinenii, basarabenii. O mare parte au murit in inchisori. Au scapat de aceasta soarta doar cei ce murisera inainte sau se aflau in strainatate. A fost un genocid al elitelor, care a intrerupt pentru o jumatate de secol legaturile firesti cu democratia occidentala.

Acest documentar, alcatuit de Centrul International de Studii asupra Comunismului, reconstituie destinul concentrationar al acestor parinti ai democratiei. Fotografiile si textele fac parte din expozitia documentara vernisata acum cateva zile la Institutul Cultural Roman din Praga si vor fi expuse in viitor in Muzeul Memorialului Sighet.

Romulus Rusan

Iuliu Maniu

(1873-1953)

Organizator si participant la Marea Adunare de la Alba Iulia care a proclamat la 1 decembrie 1918 Unirea Transilvaniei cu Romania. A fost apoi ales presedinte al Consiliului Dirigent (guvernul de tranzitie al Transilvaniei pana la 4 aprilie 1920), fruntas al Partidului National Roman, presedinte al Partidului National Taranesc (din 1926), presedinte al Consiliului de Ministri (1928-1930). Intre 1938 si 1944, se manifesta ca ferm opozant fata de regimurile de esenta totalitara ce s-au succedat in fruntea tarii: autoritarismul carlist, legionarismul si dictatura militara a lui Antonescu. Joaca un rol important in preliminariile si actul de la 23 august 1944, devenind intr-o prima etapa ministru fara portofoliu in primul Cabinet Sanatescu. Dupa preluarea puterii de catre comunisti la 6 martie 1945, acestia si-au propus distrugerea lui Iuliu Maniu si a PNT, considerati ca principal obstacol in calea comunizarii Romaniei. In iulie 1947, partidul este scos in afara legii, iar Maniu, Mihalache si ceilalti conducatori sunt arestati, judecati si condamnati. In etate de aproape 75 de ani la data arestarii, Maniu este condamnat, la 11 noiembrie 1947, la temnita grea pe viata pentru "inalta tradare si spionaj in favoarea anglo-americanilor". Este intemnitat intai in Penitenciarul Galati, iar din august 1951 la Sighet. Aici va fi exterminat la 5 februarie 1953 si aruncat intr-o groapa anonima.

In Occident, s-a aflat despre moartea lui Maniu, ca si despre cea a lui Dinu Bratianu, abia in octombrie 1955. Radio "Europa Libera" a redat atunci emotia profunda pe care aceasta veste a trezit-o in strainatate. Salvador de Madariaga, presedintele Internationalei Liberale, declara: "Maniu a murit in inchisoare. Bratianu a murit in inchisoare. Regimului care se lauda cu cinism si ipocrizie ca este eliberatorul popoarelor i-a fost atat de teama de Maniu, s-a temut atat de mult de Bratianu, incat a trebuit sa-i ingroape de vii pentru ca poporul sa nu le mai auda vocea". Paul Reynaud, fost prim-ministru al Frantei, deplangea "aceste timpuri in care libertatea oamenilor a disparut de pe o jumatate a fetei pamantului. Figura lui Iuliu Maniu Ð spunea el Ð se inalta, ca una din cele mai marete, printre rezistentii Europei. Maniu a fost unul dintre creatorii Natiunii Romane. A luptat intreaga viata pentru libertatea popoarelor. A pierit odata cu libertatea".

"Viitorul este al unitatilor mari sociale, economice, fie ca ele se numesc state, confederatiuni in materie politica, cooperative sau intovarasiri in materie economica. Statul roman, mai curand sau mai tarziu, va trebui sa faca parte din o astfel de unitate mare si rolul lui in aceasta perspectiva va depinde de modul cum a stiut sa se organizeze si sa se conduca pana in momentul acelei noi si mari prefaceri. De la destoinicia sa de azi si de la masura in care va putea sa-si castige autoritatea si prestigiul, increderea si respectul vecinilor sai si a lumii civilizate in viitor, va depinde daca statul roman va fi un obiect de targuiala, ori isi va tari viata umilita Ð daca o va mai avea – de pe o zi pe alta, din gratia altora si servind pe altii."

Iuliu Maniu – 4 aprilie 1934

Ion Mihalache

(1882-1963)

Combatant in primul razboi mondial, decorat cu ordinul "Mihai Viteazul", invatatorul Ion Mihalache infiinteaza dupa Unire Partidul Taranesc, care prin fuziunea cu Partidul National din Transilvania formeaza in 1926 Partidul National Taranesc. Mihalache participa in guvernele din anii 1928-1933 ca ministru al Agriculturii si ministru de Interne. Impreuna cu Iuliu Maniu se opune dictaturii regale si Frontului Renasterii Nationale, cand PNT este dizolvat. Dupa razboi se opune sovietizarii tarii, fiind arestat in iulie 1947, dupa inscenarea de la Tamadau, si condamnat in noiembrie la munca silnica pe viata. Dupa regimul exterminator din penitenciarele Galati si Sighet este transferat in 1955 in arestul Ministerului de Interne, unde refuza orice fel de tranzactie cu anchetatorii. Transferat in inchisoarea de la Ramnicu Sarat, moare, la 5 martie 1963, dupa 16 ani de detentie, la varsta de 81 de ani.

Iuliu Hossu

(1885-1970)

Episcop greco-catolic de Gherla (din 1917) si apoi de Cluj-Gherla (din 1930), militant pentru Unire, este cel care a citit la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia "Proclamatia de Unire cu tara". Membru al Consiliului Dirigent, a facut parte din delegatia care a prezentat Hotararea de Unire Regelui Ferdinand, la Bucuresti. Senator de drept in Parlamentul Romaniei. Dupa dictatul de la Viena, ramane in Transilvania ocupata de horthysti, protestand in numeroase randuri impotriva represiunii la care era supusa populatia romaneasca, dar si cea evreiasca, de catre autoritatile maghiare. Arestat la 28 octombrie 1948, va ramane privat de libertate timp de 22 de ani, trecand prin diverse inchisori si locuri de domiciliu obligatoriu. Intre 25 mai 1950 si 4 ianuarie 1955 a fost inchis impreuna cu alti 50 de preoti si episcopi greco si romano-catolici in penitenciarul Sighet. I s-a stabilit apoi domiciliu obligatoriu pe termen nelimitat, intai la manastirea Ciorogarla, apoi la manastirea Caldarusani. Grav bolnav, a murit la 28 mai 1970 la Spitalul Colentina din Bucuresti. In martie 1969, Papa Paul al VI-lea il declarase cardinal "in pectore" al Bisericii Catolice.

Silviu Dragomir

(1888-1962)

Istoric, participant la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 si secretar al acesteia, profesor la Universitatea din Cluj, membru titular al Academiei Romane (1928), fost ministru de stat, apoi ministru al Minoritatilor; autorul unor importante lucrari despre istoria Europei de Sud-Est, despre legaturile dintre tarile romane in epoca medievala, despre revolutia de la 1848 din Transilvania, precum si al monografiei conducatorului acesteia, Avram Iancu. Arestat la 1 iulie 1949, a fost internat la Sighet in mai 1950 pe timp de 24 luni, detentia fiindu-i "justificata" abia peste un an, prin Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa i-a fost majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI nr. 559/1953. Eliberat in 1955, a trait la Cluj, pana la moartea sa, in 1962.

Ioan Lupas

(1880-1967)

Istoric, participant la Marea Adunare Nationala de la 1 decembrie 1918, demnitar in Consiliul Dirigent, deputat in Parlamentul Romaniei, ministru in mai multe guverne interbelice, membru corespondent al Academiei Romane (1914), apoi membru titular (1916), presedintele Sectiei de Istorie a Academiei Romane (1932-1935), fondator, alaturi de Alexandru Lapedatu, al Institutului de Istorie Nationala din Cluj (1920); lucrari fundamentale despre istoria Transilvaniei.

Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI numarul 559/1953. A fost eliberat la 5 mai 1955.

Ion Nistor

(1876-1962)

Istoric si militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare al Adunarii Nationale de la Cernauti care a hotarat unirea cu Romania, in cadrul caruia a redactat actul Unirii. Profesor la universitatile din Viena si Cernauti, rector al universitatii din Cernauti, profesor universitar la Bucuresti, membru al Academiei Romane (1911), director al Bibliotecii Academiei Romane, fruntas al Partidului National Liberal, fost ministru de stat, reprezentand Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrarilor Publice, al Muncii si, in final, al Cultelor si Artelor. Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr.334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, prin Decizia MAI nr. 559/1953. Eliberat la 5 iulie 1955.

Mihai Popovici

(1879-1966)

Demnitar in Consiliul Dirigent, fruntas al Partidului National Taranesc, ministru – succesiv – al Lucrarilor Publice, al Finantelor, de Interne si al Justitiei. Arestat la 21 august 1947, pentru "activitate intensa in Partidul National Taranesc", a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, prin Decizia MAI nr. 559/1953. Eliberat la 5 iulie 1955.

George Grigorovici

(1871-1950)

Membru fondator al Partidului Social-Democrat din Bucovina, deputat in Parlamentul austro-ungar inainte de 1918, a militat pentru unirea Bucovinei cu Romania. Presedinte al CC al PSDR (1936-1938). Dupa instaurarea regimului comunist, liderii social-democrati, care se pronuntasera in 1921 contra transformarii miscarii social-democrate in partid comunist, printre care a fost si Grigorovici, au fost arestati. A murit in inchisoarea Vacaresti la 18 iulie 1950.

Pantelimon Halippa

(1883-1979)

Publicist si om politic, vicepresedinte (1917) si presedinte (1918) al Sfatului Tarii de la Chisinau, promotor al Unirii cu Romania, ministru al Basarabiei in mai multe guverne de dupa 1918, ministru al Lucrarilor Publice, al Comunicatiilor, al Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, senator si deputat (1918-1934), membru corespondent al Academiei Romane (1918).

Arestat in 1950 si intemnitat la Sighet fara a fi judecat, a fost predat in 1952 autoritatilor sovietice, care l-au condamnat la 25 ani munca silnica. A fost readus in tara, fiind de asta data inchis la Penitenciarul Aiud pana in 1957.

Ilie Lazar

(1895-1976)

Doctor in Drept al Universitatii din Cluj. La sfarsitul razboiului, organizeaza impreuna cu alti fruntasi romani administratia romaneasca in comitatul Maramures, organizeaza Garzile Nationale si reprezinta Maramuresul la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, apoi insoteste delegatia ardelenilor la predarea actului Unirii la Bucuresti. Dupa 1918, a fost deputat, membru in delegatia permanenta a Partidului National Taranesc, organizator al garzilor taranesti "Iuliu Maniu", sef al organizatiilor muncitoresti centrale.

In timpul dictaturii carliste a fost internat in lagarul de la Turnu (Valcea), iar in timpul celei antonesciene la Targu-Jiu. Arestat prima oara la 27 mai 1946, a fost condamnat la 7 luni inchisoare corectionala, pentru "omisiunea denuntarii complotului" in procesul "Miscarii Nationale de Rezistenta", fiind eliberat conditionat la 8 decembrie 1946. Implicat in "inscenarea de la Tamadau", este arestat a doua oara, la 14 iulie 1947. Anchetat la Ministerul de Interne, a refuzat orice cooperare cu cei care-l anchetau. A fost condamnat la 12 ani de temnita grea, in procesul conducatorilor Partidului National Taranesc, pentru "complot in scop de tradare" (noiembrie 1947). Incarcerat la Galati, Sighet, Ramnicu Sarat, Periprava, a fost eliberat abia la 9 mai 1964. Dupa eliberare a trait la Cluj, unde a murit in 1976.

Ion Flueras

(1882-1953)

Lider al Partidului Social Democrat din Transilvania, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920), presedinte al Confederatiei Generale a Muncii (1926-1938). A fost retinut timp de 3 luni, in 1945, de catre autoritatile comuniste pe motiv ca a raspandit "manifeste interzise". A fost rearestat in iunie 1948 si condamnat la 15 ani de temnita grea pentru "crima de inalta tradare". A murit in Inchisoarea Gherla la 7 iunie 1953.

Gheorghe I. Bratianu

(1898-1953)

La 18 ani, dupa ce debutase ca elev in "Revista Istorica" a lui Nicolae Iorga, Gheorghe Bratianu se inroleaza voluntar, avand consimtamantul scris al tatalui sau, Ion I.C. Bratianu, si pleaca pe front. In 1917 este ranit in luptele de pe Valea Trotusului si trimis in spatele frontului. In 1918 revine pe frontul din Bucovina si este ranit din nou.

Studiaza Istoria la Paris, trece prin arhivele de la Geneva si Napoli, obtine doctoratul sub indrumarea lui Nicolae Iorga si, mai tarziu, a lui Ferdinand Lot. Dupa performante istorice stralucite, devine la 30 de ani membru corespondent al Academiei. In noiembrie 1940 condamna public asasinarea magistrului sau, Nicolae Iorga. Va deveni in anul urmator, la 1 martie, director al Institutului de Istorie Universala fondat de acesta cu cativa mai inainte. In 1943 devine membru al Academiei Romane. In 1947 i se stabileste arest la domiciliu in Bucuresti, str. Biserica Popa Chitu, unde revizuieste si termina patru din lucrarile sale de istorie. In 1948 este exclus din Academia Romana.

In mai 1950 este arestat fara mandat si dus la Penitenciarul Sighet, unde va muri in 1953. Memoriile unui camarad de suferinta spun ca, in inchisoare, Bratianu desenase pe un perete un plan de istorie universala.

Opera lui Gheorghe Bratianu, fragmentata in scrierea ei de razboi si intrerupta definitiv de anii de detentie, este una din cele mai obiective si convingatoare pledoarii despre unitatea poporului roman in spatiul carpato-pontic.

Aurel Vlad

(1875-1953)

Promotor al Unirii din 1918, membru in Consiliul Dirigent, membru al Partidului National Roman si apoi fondator si fruntas PNT, ministru al Finantelor, ulterior al Cultelor si Artelor. Arestat de Securitatea din Sibiu in noaptea de 5/6 mai 1950, la 75 ani, a fost internat fara forme legale la Penitenciarul Sighet, unde a murit la 2 iulie 1953. Pedeapsa administrativa i-a fost majorata dupa moarte cu 60 luni, conform Deciziei MAI numarul 559 din 6 august 1953.

Daniel Ciugureanu

(1885-1950)

Fruntas al Partidului National Moldovenesc si unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu Romania. A fost presedinte al Consiliului de Ministri al Republicii Independente Moldovenesti, apoi ministru de stat, reprezentand Basarabia, in patru guverne interbelice.

Arestat la 5/6 mai 1950, ar fi murit – potrivit memoriilor lui C.C. Giurescu – la 6 mai 1950, la Turda, in timpul transportarii fostilor demnitari spre Penitenciarul Sighet. Potrivit evidentelor fostei Securitati, a decedat la 19 mai 1950, in Penitenciarul Sighet, actul de moarte fiindu-i intocmit abia in 1957.

Sever Bocu

(1874-1951)

Om politic si ziarist banatean. Studii la Academia Comerciala din Viena si Hautes …tudes din Paris. A fost unul dintre promotorii activismului politic in sustinerea cauzei nationale in Banat. In perioada Primului Razboi Mondial s-a ocupat de organizarea detasamentelor de voluntari pentru a lupta impotriva Imperiului Austro-Ungar. Ia parte, la Paris, la tratativele care au premers Conferinta de Pace, aducand argumente de ordin politic, social, etnic, demografic in favoarea unirii Banatului istoric cu Romania. Din 1921 este deputat in Parlamentul Romaniei din partea PNR; unul din fruntasii PNT din Banat in perioada interbelica. La alegerile din noiembrie 1946 devine singurul deputat al PNT din judetul Timis-Torontal, dar va refuza sa participe la lucrarile Parlamentului in semn de protest fata de falsificarea scrutinului. Este arestat in noaptea de 5/6 mai 1950 si incarcerat la Sighet, unde a si murit la 21 ianuarie 1951. Certificatul sau de deces a fost emis abia la 20 iulie 1957.

Ghita Popp

(1883-1967)

Om politic si publicist transilvanean, cu studii de Drept la Viena si Budapesta. In 1915, condamnat la munca de Curtea Martiala din Cluj pentru ca a cerut guvernului de la Bucuresti intrarea in razboi pentru eliberarea Transilvaniei si Banatului. Se inroleaza in Armata Romana si contribuie la formarea regimentelor de voluntari romani dintre prizonierii Armatei Austro-Ungare aflati in Rusia. Participant cu drept de vot la Marea Adunare de la Alba Iulia. Trimis de Consiliul Dirigent la Paris, ca ziarist, pe langa misiunea romana de la Conferinta de Pace. Deputat in Parlamentul Romaniei in perioada interbelica, este apoi delegat in august-septembrie 1944 la Moscova, in Comisia de Armistitiu. Este condamnat in ianuarie 1948 la 10 ani de inchisoare pentru "insurectie armata". Dupa ce executa pedeapsa, este internat alti 5 ani in domiciliu obligatoriu la Latesti, in Baragan.

Onisifor Ghibu

(1883-1972)

Pedagog, doctor in filozofie si pedagogie la Jena, militant pentru unire, demnitar in Consiliul Dirigent, profesor la Universitatea din Cluj, unul dintre fondatorii scolii de pedagogie romanesti; lucrari privind istoria invatamantului, membru corespondent al Academiei Romane (1919). Dupa o prima arestare in 1945, este rearestat la 10 decembrie 1956 si condamnat la 2 ani inchisoare corectionala pentru ca "a intreprins actiuni impotriva regimului democrat-popular al RPR". A fost eliberat la 13 ianuarie 1958.

Zenovie Paclisanu

(1886-1957)

Teolog greco-catolic, istoric, secretar al Marii Adunari Nationale de la 1 decembrie 1918, membru al Comisiei de incheiere a Concordatului cu Vaticanul, consilier in Ministerul Afacerilor Externe pentru problemele Ardealului, membru al delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris, membru corespondent al Academiei Romane (1919). Arestat la 6 decembrie 1949, eliberat in 1953 si rearestat in aprilie 1957, a murit in arestul "A" MAI Bucuresti la 31 octombrie 1957, cu o saptamana dupa condamnarea sa la 12 ani de temnita grea (recursul declarat a fost respins la 15 saptamani dupa moarte).

Emil Hatieganu

(1878-1959)

Membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, fruntas al Partidului National Roman si apoi al PNT, ministru al Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, apoi ministru de stat, reprezentand Transilvania, in guvernele national-taraniste. Ministru fara portofoliu, reprezentand PNT, in Guvernul Petru Groza (1946). Arestat pentru "activitate PNT" la 6 noiembrie 1948, a fost condamnat la 3 ani inchisoare pentru "sabotaj". Internat la Sighet pe timp de 36 luni, conform Deciziei MAI numarul 638/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI numarul 671/1953. Eliberat la 15 iunie 1955.

Documentar realizat de Centrul International de Studii asupra Comunismului

(Fundatia Academia Civica)

acivica@memorialsighet.ro

www.memorialsighet.ro

Cele mai citite

Atac armat la o școală din SUA. Patru morți și cinci răniți – VIDEO

Un atac armat devastator a avut loc la școala Abundant Life Christian din Madison, Wisconsin, soldându-se cu moartea a patru persoane și rănirea altor...

Horoscop 17 decembrie 2024. Astrele sugerează un echilibru emoțional esențial

Horoscop 17 decembrie 2024. Astrele sugerează un echilibru emoțional esențial pentru a naviga provocările zilei. Horoscop 17 decembrie 2024 Iată ce te așteaptă pentru fiecare...

Bitcoin a trecut pragul de 106.000 dolari

Luni, 17 decembrie 2024, cotația Bitcoin a depășit pragul de 106.000 de dolari, atingând un nivel record de 106.533 dolari, după ce președintele ales...
Ultima oră
Pe aceeași temă