Dar România demonstrează că este un adevărat lider din acest punct de vedere. Evident, când spun România, mă refer la cei care au condus și conduc statul, nu la oamenii care, cu resurse de multe ori minime, reușesc să facă performanță în domenii precum Educație, Sănătate, Cercetare, Sport sau Cultură.
Cel mai recent exemplu de angajament luat într-o situație penibilă de reprezentanții statului român, exact ca promisiunile electorale, este angajamentul de a asigura condițiile necesare găzduirii celei mai importante competiții sportive din lume, Cupa Mondială de fotbal.
Guvernele României, Serbiei, Bulgariei şi Greciei au semnat sâmbătă, la Salonic, Memorandumul de înţelegere pentru constituirea Comitetului iniţial de organizare în vederea candidaturilor comune pentru organizarea UEFA Euro 2028 şi a Cupei Mondiale de fotbal din 2030.
Din start, orice cunoscător al fenomenului realizează că găzduirea Cupei Mondiale este doar o declarație de campanie electorală, ce se pare că le-a surâs tuturor celor patru guverne. Niciuna dintre aceste țări nu are măcar un stadion cu o capacitate suficientă pentru a găzdui o semifinală sau finală de Campionat Mondial de fotbal. Cu toate că, după politica dusă recent de FIFA, ce a dus Cupa Mondială în Africa, în jungla braziliană și, acum, în deșert, probabil că a venit timpul să ajungă și în Balcani.
Euro 2028 este adevărata miză pentru cele patru țări și obiectivul ar putea fi realizabil, Cupa Mondială rămânând doar o perdea peste acest obiectiv. Și dă bine pentru politicienii care au semnat angajamentul: FIFA ne-ar fi dat și găzduirea Cupei Mondiale, dar abia am avut Euro. În față iese însă situația penibilă a României, care are mari emoții să organizeze patru meciuri la Euro 2020, dar spune că poate asigura condiții și pentru Cupa Mondială.
Chiar președintele Federației Române de Fotbal, Răzvan Burleanu, a declarat că are emoții că nu vom putea găzdui meciurile de anul viitor, dar a fost prezent la semnarea angajamentului pentru Euro 2028 și Cupa Mondială. În condițiile în care Răzvan Burleanu este primul care știe că nu există șanse pentru Cupa Mondială. Dar, pentru un nou mandat la șefia FRF, actualul președinte al Federației va avea nevoie, ca de fiecare dată, de votul echipelor cluburilor din ligile inferioare, cluburi conduse de primari. Astfel că nu poate refuza invitația premierului Viorica Dăncilă la semnarea proiectului comun între cele patru țări menționate. Îți pătezi puțin imaginea publică, dar ce contează. Nu contează ce spun oamenii care iubesc acest fenomen, contează ce votează edilii.
Fostul mare internațional Gică Popescu a vrut însă să scape cu imaginea mai puțin șifonată. Popescu a anunțat că a demisionat din Comitetul de organizare a Campionatului European din 2028 şi a Cupei Mondiale din 2030. A fost totuși prezent la semnarea parteneriatului. „E adevărat că am demisionat din acel comitet pentru Campionatul Mondial din 2030. Am foarte multă treabă cu organizarea Campionatului European din 2020 şi nu mai puteam face şi asta. Din fericire, lucrurile merg bine pentru Euro 2020 şi veţi vedea că vom face un turneu final reuşit“, a declarat Popescu pentru gsp.ro. Acum, e greu de spus cât de încrezător este, cu adevărat, într-un succes la organizarea partidelor din cadrul Euro 2020. Dar nu depinde de el.
Dacă este să facem o scurtă recapitulare a modului în care au fost realizate stadioanele în România, lăsând la o parte celelalte elemente de infrastructură necesare unei competiții majore (metrou, cale ferată, autostrăzi, aeroport etc.) – deoarece doar un ministru al Transporturilor din România poate spune că mai este timp să se realizeze metrou de la Gara de Nord la Otopeni până la anul –, o să vedem că trecutul ne bântuie.
Stadioanele, ca autostrăzile. Pe hârtie
Prima telenovelă a fost cu micuțul stadion din Ploiești; a durat atâția ani să se finalizeze o arenă de 15.500 de locuri, lucrare ce ar fi fost gata în mai puțin de jumătate de an. Dar nu în România.
Să ne amintim și de numeroasele scandaluri legate de Național Arena, cel mai important stadion al nostru: prețuri umflate, gazoane peste gazoane, autorizații etc. Totul culminând cu o predare pe repede înainte pentru că ne presa, și atunci, organizarea unei competiții sportive europene – finala Europa League. Acestea, pentru ca Național Arena să nu fie finalizată 100%, conform proiectului inițial, nici până astăzi. Dar cui îi mai pasă? Oricum, trebuie să-i mulțumim primarului general Gabriela Firea că am avut și nisip în loc de gazon pe Arena Națională. Adevărul este că jucătorii români sunt tehnici precum brazilienii și meritau o Copacabana în Capitală.
La Târgu Jiu avem o arenă nouă pe care nu se dispută competiții, stadioanele din Constanța și Timișoara, ce găzduiau și meciuri ale naționalei României, sunt lăsate în semi-paragină, iar la Târgoviște o echipă ce vrea să evolueze în Liga I este aburită de autoritățile locale ba cu o casă nouă, ba cu consolidarea stadionului închis pe jumătate pentru a nu se prăbuși.
Stadionul Dinamo, plimbat pe Șoseaua Ștefan cel Mare
Și să revenim la visul Euro. România și-a luat angajamentul că va avea trei stadioane noi, pentru antrenamente, gata până la Euro 2020: Ștefan cel Mare, Giulești și Ghencea.
Am reușit, într-un final, să dărâmăm stadioanele Rapidului și Stelei. Mai greu cu clăditul.
Cât despre stadionul lui Dinamo, este o poveste ce pare că nu va avea prea curând un sfârșit. Măcar o dată au fost sinceri guvernanții, spunând că arena din Ștefan cel Mare nu va fi gata în 2020. Dar puteau să fie sinceri și în cazul celorlalte două arene.
După ce ministrul de Interne, Carmen Dan, a plimbat proiectul noii arene a „câinilor“ în jurul stadionului pentru care nu s-a înțeles cu Nicolae Badea, ba pe hipodrom, ba în spate, ba în dreapta (bine că nu l-a pus peste bazinul de înot), totul s-a încheiat cu „o să-l facem, sigur“. Sigur este că pentru Euro a fost înlocuit cu Stadionul Arcul de Triumf.
Un obiectiv cât de cât real ar fi ca aceste stadioane să fie gata până la Euro 2028.
Cât despre Cupa Mondială, România nu va construi cel mai mare stadion din zonă, pentru a găzdui o semifinală sau o finală, deoarece nu are loc de cea mai mare catedrală din zonă.
