Explicatia premierului Tariceanu pentru performantele sub previziuni ale economiei in 2005 a fost ca s-a resimtit nevoia ca aceasta sa fie pusa in ordine dupa dezechilibrele acumulate in 2004 in urma politicilor de fortare a resurselor, promovate, indeosebi in perspectiva electorala, de fosta guvernare pesedista. Domnia sa a mentionat in acest sens cheltuielile efectuate sau promise fara bugetare si cresterile salariale fara acoperire care au trebuit absorbite in anul urmator. Si, a adaugat premierul, dupa ce s-a pus ordine in conturi in 2005, pulsul economiei poate redeveni alert – si o va face – din 2006.
Existenta unui respiro in evolutia economiei ar fi cea mai linistitoare varianta in explicarea temperarii severe a cresterii economice in 2005. Si la case mai mari si, in general, dupa o perioada de crestere sustinuta, economia isi trage sufletul si, de regula, este bine s-o si faca, spre a-si potoli resursele tensionate.
Ramane insa de vazut daca in 2005 a fost vorba de un asemenea ragaz pentru o noua relansare sau daca a fost vorba de altceva care sa anunte tendinte recesive. Raspunsul este deocamdata greu de dat. Nu exista suficiente date pentru a formula un raspuns adecvat. Apelul la indiciile pe care le ofera indicatorii economici nu prea foloseste la mare lucru. Daca ar fi sa ne luam dupa acestia, vin vremuri proaste, caci, practic, toate tintele stabilite au fost ratate. Cresterea economica este mult sub asteptari. Inflatia a iesit din graficul stabilit. Deficitul extern este de-a dreptul apocaliptic. Iar consumul, desi gatuit de masurile de restrangere a creditului, duduie in continuare, accentuand riscurile pe care le comporta traiul peste plapuma proprie, si cascand mereu si mereu dezechilibrul fata de productia interna slaba, neadecvata structural si, in plus, aflata pe panta lancezelii. O infuzie externa de capital, o eventuala temperare a cresterii preturilor administrate din economie pot asigura o configuratie din nou prospera tabloului macroeconomic, cu o crestere mai sustinuta, cu o inflatie care sa-si reia tendinta de scadere, ceea ce poate conferi o imagine de incredere in perspectivele economiei, mai ales daca se ignora deficitul extern si pericolele acestuia.
De departe cele mai relevante indicii le ofera datele asupra productiei industriale. Experienta la nivel mondial a evidentiat o corelatie puternica intre evolutia acesteia si cea pe ansamblul economiei. Nu exista practic crestere a produsului brut fara o crestere in industria prelucratoare. Nu se poate conta decat pasager si conjunctural pe parcursuri economice care nu s-ar supune strict respectivei corelatii. Oricum, nu se poate spera in cresteri economice sustinute fara cresteri semnificative in industrie, indeosebi in industria prelucratoare.
Preliminarile statistice arata, din pacate, o crestere derizorie a industriei in 2005: doar de circa 1,3%. Este vestea de departe cea mai proasta din evolutiile economice ale anului trecut, in fata careia ratarea tintelor de inflatie sau de crestere economica pe ansamblu paleste ca o ingrijorare doar de rangul doi.
De ce s-a produs aceasta cvasistagnare reprezinta marea problema si, implicit, marele semn de intrebare asupra perspectivei. Ar fi bine sa fie vorba doar de un respiro pe care industria si l-a luat – unii analisti vorbesc chiar de un fel de restructurare autoasumata! -, pentru ca, in acest caz, ar exista sanse de revigorare rapida. Se presupune ca actori mai mari sau mai mici ai industriei au transformat 2005 intr-un an de asteptare, semnele de intrebare privind sansele aderarii la Uniunea Europeana si directiile cadrului fiscal jucand un rol determinant in acest sens.
Respectivii actori industriali ar fi acumulat bani pe care ii au pregatiti pentru investitii, asteptand doar semnalul de a-i folosi. De aceea, analistii partizani ai acestei explicatii leaga foarte mult soarta industriei in 2006 – deci a cresterii economice in general – de verdictul asupra aderarii. Un verdict favorabil al Comisiei de la Bruxelles ar fi semnalul de demarare a investitiilor in asteptare, un verdict de amanare putand insemna o frana severa in investitii, care ar putea conduce spre o recesiune in industrie, cu consecinte inevitabile asupra economiei in ansamblu.
S-ar putea insa ca lucrurile sa fie mai complicate. Nu s-a conturat deocamdata cu claritate cu ce se va alege economia reala din Romania – si industria este economie reala – de pe urma perspectivei de aderare la Uniunea Europeana. Cert este doar ca partea preluata de investitori vest-europeni din economie va obtine profituri frumoase – pentru ca altfel nici n-ar fi fost preluata – probabil cel putin cativa ani, fara noi investitii si cu personal mai putin.
Restul economiei – care ramane cu capital autohton si care reprezinta o parte majoritara, dar fara capacitate decizionala – nu se stie cum va evolua. Nu este deloc sigur ca aceasta parte din economie a folosit anul 2005 pentru acumulari in vederea unor investitii forte in 2006, pur si simplu intrucat nici nu are bani pe care sa-i fi pus in asteptare! Evolutia industriei in 2006 reprezinta un semn de intrebare, pe care il induce si in privinta intregii economii.
