Vorbele din noul voiaj în România al domnului Klaus Iohannis: “Contribuția mea constă în faptul că am venit aici și am atras atenția asupra acestor chestiuni” – când a fost întrebat de jurnalist de ce ați venit în Deltă? – a enervat multă lume. Se confirmă, fără de tăgadă, că primul turist al țării nu se dezminte din pofta sa de călătorii minunate -desigur, pe bani publici!
Toată șpațireala (plimbarea fără rost) alesului ar fi fost trecută cu vederea, dacă Întâistătătorul statului român ar fi venit cu o propunere de salvare a arealului, cu vreun ajutor pentru cei neajutorați sau cu vreo cerere formulată guvernului pentru întocmirea vreunui plan de salvare a Deltei Dunării. Nimic din toate acestea.
Contrastul albului și expresia colocvială „în pana mea”
Îmbrăcați în alb, ca doi porumbei ținându-se de aripioare, cei doi au sfidat, prin contrast, cenușiul cadrului tot mai poluat.
citește și: Întrebați-l pe Daniel Băluță cum se construiesc spitale de la zero!
“Am fost aici, asta e contribuția mea!” – a conchis zeflemitor președintele. Țâfna sa se poate traduce, într-un limbaj colocvial, “Am fost aici, ce vreți, în pana mea?!”
Îi pasă alesului de grijile românilor, cât statului Barbă-cot de extincția dihorilor din ograda mea.
A mai fost întrebat dacă s-a întâlnit cu primarii din zonă sau cu reprezentanții asociațiilor de profil. A răspuns “Am fost aici.” Nu arici. Ce mă întrebați fleacuri, ar fi vrut să spună domnia sa, dar s-a abținut.
“Am fost aici, ce pana mea?!” și-ar spune insolent omul, pentru care România nu e decât o trambulină de avere și un arc de trimitere în înalte posturi europene. Are domnia sa empatia pisicilor mele, când devorează vreun fazan.
Albi, precum albatroșii lui Ibsen, au sfidat întinsele mâini îndurerate de dincolo de gardul ce-l desparte de oameni.
Propozițiile școlărești și disprețul față de frumos
“Delta Dunării este un loc mirific. E înscrisă în patrimoniul UNESCO. Delta Dunării este locul în care trăiesc oamenii” – a spus, precum un școlar, care recită “A mare de tipar.” A cuvântat vorbe.
„Am fost aici, pană din pana mea am lăsat aici, ce mai vreți, în pana mea?!” Să vă scoată președintele apa din fântână, să vă scarpine pe spate, să vă ducă micuții la grădinița de peste ape? Nici gând. El e alesul, voi sunteți cu zadarnicul cules.
Enervat, pe semne, de insistențele jurnaliștilor, a luat rapid o față de vultur sau de uliu, greu de sesizat pe micul ecran. “V-am lăsat aici o pană, ce pana mea?!” “Am fost aici.”
Mai contează – în pana noastră ?! – că opt ani n-a călcat prin Delta Dunării, fiind mai interesat de Delta Nilului?
citește și: Cine mai ține cu România?
Caii de la Letea nu mai au vigoarea de altă dată. Le lipsesc minimele îngrijiri. Să le dau eu o iapă, ce pana mea ?! – și-ar fi spus alesul, hălăduind prin lagunele spumoase.
„E prea grăbită lumea și n-are timp de contemplație,” a mai cuvântat domnia sa, fără a preciza cum ai putea să visezi pe bărci, când știi că ești jefuit de mânuitorii lotcilor? Nu toată lumea are portofelul din piele de bou, plin până la refuz.
Ce-l interesează pe domn președinte, că un cardiac moare cu zile, fiindcă n-are cum să ajungă ambulanța mai rapid de două ore? Ce pana mea?! Viii cu vii, morții cu morții.
Fondurile de mediu n-au prea ajuns la destinație, fiind vămuite la Tulcea sau altundeva. Ce pana mea să fac, eu, președintele?
Prima Doamnă a desenat inimioare
“Delta Dunării e frumoasă. Aparține patrimoniului UNESCO.” Să repetăm zicerile președintelui, parcă dictate de Delia, organizatoarea lui de ceremonii! Să vină experții europeni să dea grăunțe-n plisc lebedelor nervoase, ce pana mea?!
Prima Doamnă a făcut lăsarea mică pe-o măsuță și a colorat o inimioară, gingașa de ea, cât de plictisitor e să faci voiaje-n țara ta, în pana mea?!
citește și: Se pare că Victor Ponta nu cunoaște “eul detestabil”!”
Nimeni n-a mai populat cu sturioni, dar Măria Sa a zis că s-a pescuit prea mult. O fi văzut burți prea mari în preajmă? În pana mea, erau cadrele de la partid, gherțoii politici, n-ați văzut, stimabile?
Pe grinduri, unde nu s-a desfășurat albul prezidențial, enoții nu mai au ce hali. Plevușca-i dispărută. Au reapărut castorii și nimeni nu le are nimic împotrivă. Dar Delta Dunării, privită dintr-un șezlong de barcă, nu-i totuna cu cea din cort, în mijlocul grindurilor, cu țânțarii cu ghiotura, pui de mistreți, amușinând mămăliga ta de pești – în pana mea ?! – și cu viezurii ce-ți scot juvelnicul din apă, să-ți ia bruma de pește prins.
Ariile de protecție sunt neprotejate, ce să fac eu, în pana mea? Ar mai mormăi întâiul bărbat alb al țării.
„Cât de greu e să păstrezi albul cât mai alb, în pana mea?”
Sunt prea multe muște în cherhana? Eu nu le văd, în pana mea!?, ar spune întâiprotejatul și unsul cu parafinele scumpe, să nu-l piște vreun ”West Nile” și să nu mai ajungă domn mare la Bruxelles. Până și zburătoarele au tulit-o, în pana mea?! – de frica gărzilor răsfirate.
Statul român nu prea mai draghează canalele. „Ce pot face eu? Doar nu sunt Regele Ferdinand, ci un mic mare păcătos, care-a fentat la alegeri inimile prea bune, în pana mea!” – i-ar fi șoptit Deliei, responsabilul cu good-looking-ul, adică un președinte și o primă doamnă fără pată.
Cât de greu e să păstrezi albul cât mai alb, în pana mea? Să ai grijă să nu cadă vreun Fărămiță Lambru din zacuscă sau să nu rămână osul de pește-n gât, asta e chestiunea, ce pana mea. Păi, un președinte trebuie să aibă un alb cât mai strălucitor, pentru a fi în contrast cu hainele de ocnași ale celor rămași pe poziții de sute de ani.
Vizita lui Iohannis în Delta Dunării e de tipul “Tanțo, am dres-o și pe asta! În pana mea!”
A trecut ca o boare, a mirosit ca o sulfină, el – ca o smirnă, tăcută, suavă – ea. În amintirea locului, se va încapsula înfoierea jupânului de tip păun la marea împerechere. Ar fi putut boncăni la somn, dar nu i-a venit Deliei ideea. Poate ar fi mâncat o ciorbă din apa din Dunăre, dar nu l-au lăsat doftorii. De ce nu și o baie la slipul de tip budigăii bunicii, dar cică individul îmbrăcat în personalitate are prestanță, în pana mea!
Întrebare pentru gașca prezidențială: șalău filetat sau înfiletat?
E președinte. Nu pierde timpul cu fleacuri, cum – dimpotrivă! – a făcut cu fleicile de șalău de pe grătar, admirându-le și mirosindu-le sfârâitul la cărbuni încinși. Nici nu a sesizat diferența dintre șalăul filetat sau înfiletat, asta nici SPP-iștii nu știu.
A stat mai multe zile. Gustând somn împănat, înainte de un somn meritat, a depănat povești vânătorești, că așa-i târgul acolo, cu administratorii Deltei, în pana mea!
Dacă nesimțirea ar ucide, președintele ar fi ucis în fiecare zi.
N-a înțeles nimic din splendoarea Deltei, pentru că el nu simte vibrația naturii, doar bâzâitul conturilor supra-încărcate de pe aplicații, nu-l interesa problemele lopătarilor, când își fac siesta sau ale cerbilor, când le vine de a muta pădurile? El știe doar plăcuța suedeză, pe care a patronat-o, în pana mea!
VOCILE LUMII
Republica
“Aroganța președintelui Klaus Iohannis nu are limite. Ieri a fost în vizită în Delta Dunării, iar la final, un jurnalist l-a întrebat cum contribuie el, concret, la găsirea unor soluții la provocările cu care se confruntă Delta. În stilul care deja l-a consacrat, liderul de la Palatul Cotroceni a declarat: „Contribuția mea constă în faptul că am venit aici și am atras atenția asupra acestor chestiuni” -scrie Republica.ro.
”Niciodată, în cei aproape 34 de ani de la revoluția din Decembrie ‘89, răspunsul politic la problemele grave ale României de la firul ierbii nu a fost atât de absent ca în mandatele lui Klaus Iohannis. Ce-i drept, inadecvarea a devenit termenul care îi descrie cel mai bine mandatele.
În jocul democratic, opinia publică reprezintă piesa în jurul căreia gravitează întregul proces decizional,” mai scrie autorul Marco Darius Badea.
