“Produsele culturale” rusești sunt interzise de săptămâna trecută la Kiev, ca urmare a deciziei Consiliului local. Sub sancțiunile arbitrare ale nebuniei războiului intră și celebrii scriitori ruși, cu origini ucrainiene sau care au locuit în Kiev, Mihail Bulgakov, Nikolai Gogol, Anton Cehov sau Feodor Dostoievski? Nu știm. Dar aberația are valențe cosmice. Până unde duce ura insuflată de propagandă, ca un gaz sarin?
Cei care n-au trecut ca râmele prin curtea școlii știu că marele scriitor rus de origine ucraineană Nikolai Gogol a avut numele la naștere de Mykola Hohol și a trăit până la nouăsprezece ani în regiunea Cernigău, fostă capitală de cnezat în Evul Mediu. Creatorul inegalabilei opere “Suflete moarte” a semnat Gogol, nu Hohol, care în limba rusă este o insultă adusă ucrainienilor, încă din timpul cazacilor, pe motiv că aveau toți o tunsoare comună. Gogol și-a încheiat socotelile cu viața, dorind să se înmormânteze în Poltava, localitate din Donbas. Cel mai pitoresc impostor din istoria literaturii universale,Pavel Ivanovici Cicikov, personajul principal al operei “Suflete moarte” a lui Nikolai Vasilievici Gogol, nu poate fi întrecut nici chiar de caraghiosul singuratic Volodimir Zelenski. Știm, acum e la modă George Friedmann și noii cekiști ai Stanfordului. Nu Gogol.
Idiotul lui Dostoievski e, mai nou, slugă americană
Bunicul lui Feodor Dostoievski a fost preot în Viniția, localitate dinspre drumul Moldovei.
Anton Cehov s-a născut nu departe de Mariupol și s-a declarat, într-un recensământ, drept «maloros» (adică ucrainean).
Creierele rase, tunse și frezate din Consiliul comunal, niște NeicaNinemi sau Nimandrumi – cum se zice pe la noi prin Banat, dacă tot nu recrutează în legiunile ucrainiene, se luptă cu statuile.
Citește și: Despovărarea și iertarea lui Milan Kundera
Pe strada Sfântu Andrei din Kiev mai funcționează, până la noi ordine pe unitate, muzeul Bulgakov. Placa memorială a fost vandalizată într-una din nopți de necunoscuți, adică vopsită cu roșu. Directoarea – și ea vitează – a schimbat recent inscripția de pe placa comemorativă Mihail Bulgakov, pe care scria: ”scriitor rus și sovietic.” Noua inscripție, instalată recent, precizează pur și simplu ”un rezident, medic și scriitor eminent la Kiev.”
“Maestrul şi Margareta” este considerat unul dintre cele mai mari romane ale secolului XX. Mihail Bulgakov reia cu un patos obsesiv tema “pactului cu Diavolul” din Faustul lui Goethe.
E o carte fascinantă despre o iubire imposibilă între creator şi femeia, Margareta, copleşită de avatarurile unei lumi livreşti. Scrisă ca o alegorie faţă de condiţia sa socială, într-o Uniune Sovietică dictatorială, unde răul guverna, iar binele întruchipat de Hristos era urmărit de călăul său, Pilat din Pont, speranţa era sugrumată. Relaţia dintre Maestru şi Margareta nu va fi permisă nici în cer.
Ritmul scriierii sfredelitor al scrierii, iureşul nebun al întâmplărilor dintr-o Moscovă atee, motanul îndrăcit Behemoth (se pronunță în rusă Beghemot), forţa personajelor şi trăirile duse la extrem dau impresia că Bulgakov a spus totul dintr-o respiraţie.
Ce știu marionetele de la Kiev despre riposta lui Bulgakov dată stalinismului?
Se ştie din istoria literaturii că romanul a fost dictat soției sale pe patul de moarte. Mihail Bulgakov, supravieţuitor al infernului URSS, neprimind viza de emigrare de la Stalin, a dat o ripostă de neegalat regimului printr-o suprarealistă acţiune în care Hristos, Pilat din Pont, diavolul, scriitorul vibrează pe corzile fine ale unei iubiri neîmplinite dintre autor şi Margareta. De fapt, dintre bine şi rău. Am scris această firavă cronică a unui roman de-o monumentalitate istorică, doar pentru belzebuții #rezist, care cred că lozinca din viața lor poate ține loc de metaforă.
Recenta incendiere a bibliotecii din Marsilia intră în aceeași paradigmă a imbecilizării la comandă.
Vă luptați, eroilor, cu giganții literaturii, măi, viermi ai cluburilor de fițe? Să nu credeți că faimoasele arondismente ale fericirii, din zona Stereo Plaza, a capitalei Kiev sunt închise. Viața de noapte e încinsă în localuri cu nume englezești, unde mahării se sparg în figuri, sfidând fricile europenilor de escaladarea conflictului.
Luptă-te, camarade pe frontul din Est, lasă istoria să zacă în nemurire! Mai un pic și dezgropați morții doar să dați raport, prin izmenire, că faceți totul pentru front, totul pentru iluzia victoriei!
Eroul zilelor noastre va merge alături de Pinochet, Che Guevara, Osama ben Laden la Orientul suprem
Băi, nătângi țiutori de ploscă lui Joe Biden, prințul Mîșkin – personajul principal al celei mai creștine capodopere ale lumii “Idiotul” – era luat în derâdere de high-life-ul vremii lui, pentru că era prost de bubuiau lămpile de petrol. Crearea unui asemenea specimen era reacția compulsivă a autorului față de o societate dedată la patimi și la nebunii.
În căutarea licuricilor americani din bezna minții, Mîșkin trebuie purtat ca titlu de (i)noblețe de către mahării sistemului lui Zelenski, eroul care va sfârși ca Pinochet, Che Guevara sau Osama ben Laden, uciși de CIA.
Se zice că Ion Luca Caragiale e mai autentic decât oricând. Și la Kiev, boasca războiului umflă mințile mîșkinilor și ai cicikovilor, simple scule într-un uriaș perpetum mobile al pierderilor inutile. De vieți și de bani.
VOCILE LUMII
Banc din timpul comunismului
Nicolae Ceaușescu și Leana merg în vizită la Kremlin. La un moment dat, Raisa o întreabă pe Elena Ceaușescu: „ce cadou ți-a făcut Nicolae de ziua ta? „Un Rolls-Royce superb, dragă!” – ar fi răspuns academiciana, cu elementara la bază. “Cu câte uși?” „Cu șase. Dar Mihail, ce cadou ți-a făcut de ziua ta?” – întoarce vorba Elena Ceaușescu. “Un Rembrandt autentic.” „Cu câte uși, dragă?” – vine imbecila reacție. “Rembrandt e un pictor,” răspunde Raisa. Leana fuge la Nicu și-i spune că s-a făcut de râs. “Lasă-mă, fă, în pace!” – îi zice nervos acesta. “Auzi, fă, mie nu-mi arde de Rembrandt-ul tău! Nu vezi că m-a invitat ăsta mâine la “Lacul Lebedelor,” și eu nu-mi găsesc slipii?”
