Mii de fani ai sportului-rege din județul Dâmbovița au înfruntat ploaia pentru a-și susține favoriții în lupta de a reveni în primul eșalon fotbalistic al țării, după două decenii. Din păcate, și în cazul Târgoviștei, ca în situația multor cluburi de tradiție din fotbalul românesc, vorbim de o formație reînființată, dar care a pierdut palmaresul. Dar, oricum, este echipa adoptată de suporterii din oraș și județ.
Marea problemă a târgoviștenilor vine de la administrația locală. Cetățenii din Târgoviște au șanse foarte mici să-și urmărească echipa favorită evoluând în oraș. Aceasta pentru că Primăria Târgoviște și Consiliul Județean Dâmbovița nu au putut asigura condiții.
De ani buni, la Târgoviște se discută despre un stadion nou sau despre consolidarea și modernizarea arenei pe care Chindia a evoluat de zeci de ani. Terenul pe care se află Stadionul „Eugen Popescu“ a fost mereu o țintă pentru băieții deștepți din imobiliare. De altfel, de-a lungul timpului, în locul terenurilor de antrenament din jurul arenei au răsărit, ca ciupercile după ploaie, vile impunătoare.
Acum, administrația locală spune că a obținut un împrumut de la Banca Europeană pentru consolidarea și modernizarea stadionului. Însă am asistat la o poveste similară și la Sibiu. Iar rezultatul nu a fost chiar cel dorit de comunitate. O improvizație…
Cert este că avem două echipe (Chindia Târgoviște și Academica Clinceni) nou-promovate în Liga I, ce nu au stadioane conforme pentru primul eșalon și ai căror suporteri – pentru care ar trebui să se desfășoare, de fapt, competiția – nu-și vor putea urmări favoriții decât în deplasare.
Încă două exemple de harababură administrativă. Așa cum am ajuns să avem echipe cu arene moderne, obligate, din lipsa banilor, să evolueze în Liga a III-a (Universitatea Cluj și Petrolul Ploiești), ne apropiem să avem și o echipă care să evolueze pe unul dintre cele mai moderne stadioane din România, construit, teoretic, pentru Campionatul European 2020, găzduit de București, în Liga a IV-a sau a III-a, CSA Steaua București.
La Târgu Jiu avem o echipă ce se îndreaptă spre eșalonul al treilea, tot din motive financiare (deși din punct de vedere sportiv se salvase), cu o arenă modernă, dar pe care nu poate evolua.
Toate aceste situații au un numitor comun: implicarea politicului în sport. Dar politicul se implică în multe țări, chiar și în Franța, unde primăriile sponsorizează cluburile sportive. Însă în România politicul nu s-a implicat pentru a face un bine comunității, ci din interese economice personale.
La noi, se merge pe ideea că nu contează cât de important pentru comunitate este un club sau ce potențial de a face performanță are, ci numele politicianului, sau al apropiatului său, care are interesul să se construiască o arenă. Iar ultimii ani ne-au demonstrat că în țara noastră stadioanele sunt mai scumpe.
După afaceri cu borduri, panseluțe, asfaltare sau reabilitare termică a blocurilor, s-a născut o nouă rețetă de succes: firme care să realizeze stadioane.
