Cu toate că o hotărâre judecătorească definitivă arată cum Asociația Composesoratul Borșa, condus de Matei Mihali, a revendicat 17.000 hectare de pădure din zona Maramureșului, comițând infracțiunea de falsuri în acte oficiale, o altă instanță de judecată nu a ținut cont de această decizie și a stabilit că statul român e bun de plată.
Secția Penală a Curții de Apel Alba Iulia a stabilit, prin decizia nr. 417/2010 că în cererea de punere în posesie a 17.000 hectare de pădure din zona Maramureșului, Asociația Composesoratul Borșa s-a folosit de un membru care a a comis “săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută și pedepsită de art. 91 alin 1 din C. pen.”.
Infracțiunea a fost demonstrată printr-un dosar deschis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Regia Autonomă a Pădurilor – Romsilva.
Cu toate acestea, doi ani mai târziu, o instanță din Oradea a stabilit că infracțiunea comisă nu afectează cererea de punere în posesie formulată de asociația lui Mihali Matei și statul român este la un pas de a plăti despăgubiri uriașe.
Cum s-a început totul
Inginerul silvic Darius Dobra a fost membru în Comisia Tehnică Județeană Maramureș din partea Direcției Silvice, de la început, din anul 2000, până în 2017, și a explicat, pentru “România liberă”, cum a văzut “forțările” pentru cele 17.000 de hectare:
“După ce a apărut Legea 247, în 2005, am avut o discuție cu subprefectul de atunci, care se ocupa de fondul funciar și era un om vechi, ca să blocăm noi prostia asta cu 17.000 de hectare. Am spus: Hai, să-i punem în posesie pe cei adevărați, Primăria, un composesorat adevărat, nu ei! S-a dat la Primărie, s-a dat la cei care cumpăraseră de la vechii proprietari. Am solicitat documente de la Arhivele Statului, cu ajutorul colegilor de la București, de la Regia Națională a Pădurilor, de atunci, și am găsit în acte, că undeva prin anii ’30, niște evrei au fost expropriați din composesorat, pentru că aveau datorii, și a intrat statul român, în indiviziune. Atunci, eu, ca și direcție silvică, am făcut o cerere la Composesoratul Cisla, să luăm acele părți, 486 de hectare, ca stat român. Am intrat în composesorat ca stat român, direcția silvică. Dar, după ce am avut 486 de hectare din 6.000, am zis că avem pretenții și la un loc în Consiliul de Administrație, pentru că reprezentam 9%. Au acceptat. Și după ce am avut câteva ședințe de CA, m-au propus să fiu vicepreședinte, pentru că mă pricepeam tehnic, silvic. Și așa am ajuns în Cisla, ca stat român.
S-a modificat Codul Silvic, în 2017, Articolul 10, Alineatul 4, dedicat clar, și a spus că acolo unde statul este în indiviziune, este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Adică, nu era bine că era unul silvic. Eu mi-am dat demisia, a venit de la Ministerul Finanțelor Publice, dar, apoi, au spus că au nevoie de mine și m-au făcut composor, cu un hectar cumpărat și băgat în composesorat și iar m-au ales vicepreședinte.
Primul composesorat de la Borșa, care s-a format în 2000, s-a format pentru un număr de 55 de mebri. Individual, prin cerere pe membru, fiecare și-a luat un titlu de 69 de hectare. Când a venit Legea 547, s-a pus problema: poate continua un composesorat care și-a luat toată suprafața la Borșa, cu o sentință de 55 de membri sau trebuie alta nouă? Juriștii de la vremea respectivă au spus: cei cu 55 de membri, rămân cu 55 de membri și trebuie alta nouă. Și așa s-a ajuns, acum, să discutăm cine e continuatoarea. Totul a fost în regulă, până în 2012, când Oradea, printr-o sentință aiuritoare de tot, spune că acum composesoratul lui Mihali Matei (n.r. – Asociația Composesoratul Borșa), care nu era nici măcar în cei 55 de membri, poate fi pe 17.000 de hectare și că e continuator. Acum se pune problema de continuator”.
Veteranii deveniți composesori
“Au venit Mihali Matei și Albu Viorel, care aveau o asociație a veteranilor de război. Cu o ședință de la asociația veteranilor de război, au zis că ei sunt Composesoratul Borșa. În registrul de la primărie, ca să fie cu o cerere, la Asociația Veteranilor de Război, au completat și Composesoratul Borșa. Au preluat numărul de pe cerere, ca să fie în termen și au cerut 17.000 de hectare. Pe cererea lor scrie 11.000 de hectare și, undeva jos, scrie 17.000. Dar nu are legătură cu spațiul unde trebuie să completezi cifrele, ci au scris acolo jos, 17.000. În Comisia Județeană de Validare Maramureș, aflată în subordinea Prefecturii, când au venit, i-am respins foarte simplu, pentru că nu aveau cereri individuale. În 2003, discutam de cereri individuale. Nu ai acte să dovedești suprafața. Eu am luat suprafața de 11.000 de hectare, când am scris hotărârea de respingere, știind că 11.000 și ceva de hectare au fost în perioada interbelică, dar au fost vreo 5.000 expropiați Primăriei. Ce are Primăria și cu ce are Cisla, e exact ce era în actele vechi. După un an și ceva, ne-am trezit cu sentința de 17.000 de hectare pe masă, dată de Judecătoria Aleș, în 2004. E un șoc să afli de o astfel de decizie, fără să fii parte din proces. Mi-am dat seama că un funcționar de la Prefectură a ascuns citația. De la Primărie a ascuns citația. Când am început să ne judecăm cu ei, aveam un handicap deja foarte mare, pentru că aveau o sentință dată. Ei au contestat că nu le-am dat 11.000 și ceva de hectare și instanța le-a dat 17.000. Explicația e foarte greu de găsit. Judecătorul acela știe. Am pierdut toate procesele, pe linie. Eram direcție silvică și ne chinuiam și noi. Nu ne ajuta nimeni. Dimpotrivă, câteodată simțeam că sunt alte interese”, ne-a mai explicat Dobra.
Inginerul silvic a reușit să demonstreze falsul în acte, dar nu a fost suficient.
“Am luat falsul cererii și am reușit să obținem o hotărâre definitivă la Curtea de Apel Alba Iulia, în care s-a declarat înscrisul în fals. Dar nu am reușit să desființăm cererea. A venit un alt judecător, de la Oradea, care a zis: faptul că tu ai demonstrat că înscrisul e în fals nu înseamnă că cererea nu e bună”, ne-a mai arătat Dobra.
Citește și:
MAE a solicitat CEDO reexaminarea dosarului cu Asociația Composesoratul Borșa
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
