Ieri, Cancelarul Olaf Scholz, Maia Sandu, Klaus Iohannis au făcut băi de lumină, și-au expus clătitele prefabricate, în chip de tort trilateral prin piața publică, fără a discuta esențialul: garantarea Unirii Republicii Moldova cu România.
Ideile mari n-au loc pe tava cu bucatele „diplomației într-un picior, ghici ciupercă ce-i?” Agendele se fabrică mai mult din aluat de clătite, decât dintr-unul dospit, îndelung frământat, cum se făcea înainte de pojorâtele timpuri ale globalismului caviar.
Cancelarul a venit la București „ca să vină.” Bla-bla-urile cu trilaterale și alte extravaganțe diplomatice nu mai impresionează pe nimeni. Nici chiar susținerea apăsată a intrării țării noastre în Schengen.
Marii oameni de stat au fost întotdeauna cei care au provocat agenda, nu cei care au confirmat-o.
Știe Iohannis cine a gândit Unirea de la 1918?
În istorie, clipele au ars și marile evenimente s-au produs doar când minți luminate au avut viziuni strategice. Memoria vie a unui Ionel Brătianu ar putea da azi aripi, dar cine să-i mai urmeze firea și să-i moștenească rațiunea?
Dar ce? În primăvara anului 1918, tulburările politice nu erau la fel? O Rusie în vrie, ocupată de bolșevici, a făcut posibilă decizia unor curajoși din Basarabia de a declara autonomia provinciei, iar apoi să voteze Unirea cu regatul român.
Astfel, în vreme ce mugurii dădeau în floare și o iarnă nesfârșită era pe ducă, o delegație a Sfatului Țării, compusă din Ion Inculeț, Pan Halippa și Daniel Ciugureanu, s-a întâlnit la Iași cu primul ministru al Regatului român, filo-germanul Alexandru Marghiloman, pentru a negocia unirea necondiționată a Basarabiei cu România. Puterile aliate au susținut ideea fiindcă se temeau de forța de expansiune a Moscovei, căzută în brațele bolșevicilor, care au dat lovitura de stat. Nu mai comentăm că aventurierul Vladimir Ilici Lenin a fost susținut în „măreața” operă de distrugere a imperiului țarist de Kaiserul german Wilhelm al II-lea, supărat pe vărul său, Țarul Nicolae, că nu a participat la primul război mondial de partea Puterilor centrale (Mittelmächte) .
desen de Ștefan Popa Popa’S
În spatele unirii, a stat însă Ion I.C. Brătianu, marele om de stat, un om politic cu o mare experiență și o extraordinară viziune, un apropiat al familiei regale române. În tăcere, l-a trimis în preajma lui Woodrow Wilson, departe, în America, pe Vasile Stoica, fostul profesor de la Școala de fete din Hermanstadt și pe preotul Ioan Moța să prezinte cauza românească, încă din anul 1917, când era prim ministru.
Deci, unirea a fost premeditată de către un om de stat, ridicat cu mult deasupra capetelor războinice de atunci.
Liberalii știu că Vasile Stoica, proful din Sibiu, a schimbat harta lumii?
Câți istorici știu azi cum a reușit Vasile Stoica să convingă președintele american despre ideea: „o națiune, o graniță, un stat?”
Pe acest principiu, Conferința de Pace de la Paris a născut peste patruzeci de state din lume.
Erau vremuri la fel de tulburi, doar că marile spirite se întâlneau pe frontul diplomatic, nu veneau umili ca Olaf Scholz, gârbovit de sarcini din America, după cum l-a prezentat celebra revistă Stern, când a revenit din vizita de stat recentă de la Washington.
citește și: Inculparea lui Donald Trump aruncă America în aer
Astăzi, SUA e în tot și-n toate. Libertatea națiunilor prospere ale lumii, în cea ce numim noi civilizație occidentală, stă în mintea unui șef de state, obișnuit să dea mâna cu peretele, atunci când nu încurcă numele persoanelor sau ale teatrelor de război.
Noi, bem whisky prin reprezentanți. Așa se zicea pe vremuri. Klaus Iohannis e în contact cu regimul Biden, dar n-are curaj să-l lovească nici măcar cu o floare diplomatică.
La președinția română, până și căciula pe „â” se pune cu mânuța Unchiului Sam
Strategiile de securitate națională ale României nu se mai fac la București, ci se dispun de la Washington. Prietenul meu, Petre Romoșan, are zeci de teze și ipoteze că – de la Planul Marshall încoace – Germania este o țară ocupată de americani. Sigur că argumentele sale sunt consolidate. Nu e cazul aici să le expun spre compasiunea unei zile pierdute, ieri, la București de șefii de stat, care a făcut un exercițiu de trilateralitate, într-o acrobație cu regie necunoscută, dar bănuită.
Doar nu credeți că Maia Sandu (vrednică slugă de rețea) și Olaf Scholz (cancelarul american al Germaniei) au venit la București să schimbe harta lumii? Ci doar să confirme susținerea fără sfârșit a Ucrainei, că așa a scris Biden în cărți.
Ratăm o șansă istorică. Ni se spune că NATO nu vrea o vecinătate directă cu Rusia. Dar odată ce Finlanda va fi admisă în confreria din Tratatul Atlanticului de Nord, doctrina Zbigniew Brzeziński, cea cu necesitatea existenței unui coridor de securitate – între cele două mari blocuri militare NATO și Rusia – e nulă. De fapt, aceasta a fost înfrântă încă de la aderarea Țărilor Baltice.
Se schimbă lumea și iar nu profităm de context!
Dar dacă, totuși, i-a prins pe cei trei luminița de la capătul tunelului și nouă, prostimii, nu ne-au arătat-o? Poate că visul din vis prinde forma realității. Dar dacă glazura prezentată cu trilateritatea ascunde tortul cel delicios al reîntregirii? Avem 1% speranțe și 99% decepții. Dar cu 1% poți merge până la capătul lumii.
Mulți au râs de propunerea legislativă a Dianei Șoșoacă privind Unirea. Puțini au mintea limpede să priceapă gambitul singurului parlamentar neafiliat sistemului.
Diana Șoșoacă i-a pus pe toți parlamentarii români în situația de vot cu mâna ruptă: împotriva unui deziderat istoric. Ați priceput unde bate legea unirii?
P.S. Raționalii mă ceartă că de ce tot insist cu Unirea. Că am avea costuri insuportabile. Pentru liniștirea lor, am dezvăluit în emisiunea „Ce-i în gușă și-n căpușă” de la Radio Gold FM. Am primit poruncă de la Corneliu Coposu. Al douăsprezecelea punct din Decalog.
VOCILE LUMII
Președinția română
„Mâna-ntinsă care nu spune povestea nu primește pomana” – Gheorghe Dinică în „Filantropica,” film al regizorului Nae Caranfil
„Discuțiile vor transmite un mesaj clar privind continuarea sprijinului ferm și neabătut din partea partenerilor Chișinăului, în special în condițiile în care Republica Moldova este supusă unor presiuni hibride sistematice, inclusiv unor tentative de subminare a ordinii constituționale”, se mai arată în comunicatul transmis redacțiilor din România.
