Pe 28 iunie 2009, militarii din Honduras au atacat casă președintelui Manuel Zelaya. El a fost înlocuit de Porfirio Lobo Sosa, liderul Partidului Național, care a deținut funcția până în 2014, când i-a înmânat-o lui Hernandez.
Administrația lui Barack Obama – în mod special, secretarul de stat Hillary Clinton – a fost implicată în planificarea și executarea loviturii de stat. Clinton a recunoscut acest fapt în memoria să „Hard Choices”, publicată pentru prima dată în 2014. După examinarea publică, totuși, o parte a cărții care descrie implicarea ei în Honduras a fost eliminată din ediția de hârtie.
În decursul ultimului deceniu, Honduras a devenit un coșmar pentru drepturile omului, potrivit unor organizații precum Amnesty Internațional, care susține că forțele de securitate de stat sunt implicate în tortură și asasinări extrajudiciare.
În ultimele câteva luni, furia publică față de domnia lui Hernandez a dus la tulburări răspândite ale păcii. Revoltele au început în aprilie, în semn de protest față de planurile sale de a privatiza sistemele de educație, sănătate și pensii din Honduras. În mai, demonstranții au dat foc ambasadei americane din Tegucigalpa și au atacat mai târziu containerele aparțînând Companiei Dole Fruit.
Companiile de fructe reprezintă un simbol al implicării politice și militare americane în America Centrală, care a dat naștere termenului „republică de banane”.
Marți, forțele de securitate de stat au deschis focul asupra unui grup de protestatari, rănind patru persoane. Activiștii nu mai solicită doar inversarea privatizării, ci și demisia lui Hernandez.
În timp ce politicile economice ale lui Hernandez au creat un mediu favorabil corporațiilor multinaționale americane, ele au adus ruină micilor fermieri din Honduras, care fug spre SUA în căutarea unui loc de muncă.
Totuși, Washington are un interes considerabil să-l țînă pe Hernandez la putere, deoarece el a promis că va ține deschisă baza militară americană la Soto Cano.
