Cine și-ar fi închipuit, acum șase luni, că, dintr-un colac de salvare transformat în prim-ministru (delegat al celui încă, la acea oră, nelegat), va ajunge chiar căpitanul barcazului?! Față de acest parcurs fulminant, fără turbioane, orb să fii și să nu te întrebi: îi suflă cineva în pânze? Însăși dna Firea – care, de când a cîștigat mandatul, primește numai tălpi din partea partidului – s-a dat acum la o parte, ca la un semn, lăsându-i calea liberă. Ca în povestea Cenușăresei, dna Dăncilă pare că a găsit o pereche de conduri de aur, care o înalță în piscul datoriei sale, făcând-o mai stăpână pe ea și pe o limbă română de cea mai politicianistă calitate. Ascultând-o, în conferința de presă, cum își anunța – cu zâmbet de Giocondă care știe mult mai multe decât spune – propria izbândă la nivel de partid, prefigurând-o pe cea la nivel de țară, aproape că te încearcă gândul: nu cumva, în pofida acuzațiilor că ne-am fi îndepărtat de Europa, România copiază noul model al Comisiei Europene, cu președinte tot o femeie?
Deși candidații sunt departe de a fi ogari, există două posibilități care se poate (dintre multele care nu se poate): fie dna Dăncilă este un underdog veritabil, care, alergând pe culoarul candidaturii singulare, nu bănuiește că se sinucide, fie – din contră – este o Mata Hari a politicii românești, care, doar pentru acest moment și pentru această misiune, a luat zisa formă de underdog. Așa cum arată sondajele acum, premierul, în primul tur, fără sprijin ALDE și PRO, se clasează cu brio pe locul trei – ceea ce i-ar atrage, teoretic, debarcarea de la conducerea partidului, după cum singură a fixat responsabilitatea în speță. Și totuși, doamna președinte afișează o siguranță de sine dezarmantă, ca și când, în paralel, vorbește – prin STS – cu stăpânul nu al inelelor, ci al tabletelor, despre care Stalin, la vremea lui, nici habar n-avea că vor fi inventate, problemele numărării voturilor fiind astfel mult simplificate. De altfel, premierul n-a mișcat un deget pentru verificarea corectitudiinii scrutinului din 26 mai și nici nu ne-a explicat fenomenul transhumanței inverse, când atâția baci ungureni s-au trezit mânându-și oile pe la secțiile de votare din Botoșani (14 maghiari înregistrați vs. 926 voturi UDMR), Galați (133 înregistrați vs. 1376 voturi), Dolj (192 înregistrați vs. 1468 voturi) etc.
Pe acest sistem ciudat, nedemontat de guvern, dna Dăncilă prinde sigur turul doi pentru simplul motiv că este neapărat nevoie de ea în turul doi, unde trebuie să devină carne de tun pentru dl Iohannis, așa cum în anul 2000 Vadim a fost carne de tun pentru Iliescu. Inventatorul acestei paradigme împușcă astfel doi iepuri dintr-un foc: Barna scos din ecuație în turul întâi, Iohannis câștigător sigur în turul doi.
Două sunt deosebirile care diferențiază situațiile istorice. Unu – în 2000, nici chiar Iliescu nu era o așa proastă variantă cum este Barna acum, deși e greu să-i departajezi, niciunul neavând niciun Dumnezeu. Și doi, spre deosebire de Vadim – care nu știa ce rol joacă, fiind exploatat, cum se spune, în orb, și care chiar credea, în fanfaronada lui, că pătrunderea în turul doi i se datorează în exclusivitate – dna Dăncilă este în deplină cunoștință de cauză, știe foarte bine legenda, fiind chiar parte a ei.
Căci, în ipoteza că dl Tăriceanu pleacă, dna Dăncilă nu va pica de la guvernare. Se aude că PRO – deși dl Ponta neagă – va fi cooptat cu două ministere, la restructurarea din toamnă. Cu alte cuvinte, dacă iese ALDE intră PRO – asta e pisica fluturată lui Tăriceanu. Dar chiar dacă PRO n-ar interveni, stăpânul tabletelor va aranja ca guvernul Dăncilă să supraviețuiască. S-au mai văzut guvene minoritare, e-adevărat emasculate, dar totuși bipede – de ex. cu sprijinul UDMR și al altor minorități (care tocmai au semnat la Cotroceni), după cum va fi porunca și pe linie PPE.
Se spune – și chiar dna Dăncilă se prezintă astfel – că este o persoană neconflictuală. Dar această trăsătură temperamentală poate să devină calitate doar după ce iese președinte – ceea ce nu se va întâmpla. Și nu se va întâmpla tocmai pentru că a fi neconflictual într-o competiție – cu atât mai mult în competiția prezidențială – este un defect care nu te poate duce, în final, decât la eșec. Ce i se va întâmpla atunci?
Nimic. Legenda spune că i s-a promis guvernarea până la alegerile parlamentare din toamna anului viitor. Nu va exista un alt accident de tip „Colectiv”, cum i s-a întâmplat dlui Ponta. Deci dinspre partea aceasta, dna Dăncilă este asigurată. Dar din interior? Ce va spune partidul? Tot nimic. Se vor revolta, o vor răsturna? Nici vorbă. Având guvernarea în mână, nicio filială nu va îndrăzni s-o dea jos. Șantajul implicit al dnei Dăncilă către propriul partid va fi: „Ori uitați că am pierdut prezidențialele și mergem înainte împreună, ori demisonez, cade guvernul și evident PSD iese de la guvernare.” În subsidiar, mesajul este: „Sunteți gata, băieți, să pierdeți privilegiile puterii?” Într-adevăr, sunt pregătiți baronii și primarii PSD să iasă pe tușă? Evident – nu. Cine e? Tușele sunt bune doar în pictură. Așadar, eșecul dnei Dăncilă în turul întâi, cu atât mai puțin în turul doi, nu-i va atrage debarcarea de la conducerea partidului.
În ce privește șansele la parlamentarele de anul viitor, ele vor crește față de momentul actual, întrucât e de presupus că încă un an de guvernare va marca puncte în favoarea PSD. Impozitarea masivă a pensiilor nesimțite ar fi unul dintre ele. În plus, la acel moment, dl Iohannis își va fi achiziționat și cel de-al doilea mandat – și, pe acest fond de reușită egolatră, este posibil ca zelul său pro PNL să mai pălească, dacă nu să se stingă de tot. În defintiv, de ce s-ar mai amesteca președintele în lupta politică cu aceleași mijloace cu care se bate acum pentru propria realegere? Odată reinstaurat în decembrie 2019, nemaiavând ce pierde, de ce n-ar lăsa liberă competiția între partide, renunțând la orice alte „proptele colaterale”, redevenind președintele constituțional care ar trebui să fie? Toate tribulațiile anterioare ar fi date uitării, ar putea să intre pe ușa din față a istoriei post-decembriste și să încerce să ocupe un loc de vază – singura preocupare care i-ar mai putea suscita interesul în mandatul terminal. Ar fi bomba secolului.
În concluzie, sunt alegerile din acest an fără ieșire? Pare că niciunul dintre cei trei primi candidați din acest moment nu se reprezintă doar pe el și nici doar partidul care îl sprijină oficial, redistribuit, de fapt, în rol de „căsuță poștală”. Adevărata adresă a sediilor de campanie e în altă parte. Cel mai tare sperie violența și impertinența fanatică a liniei întâi USR-iste. Să declari după un verdict de 8-0 – cum a comis-o dl Barna – că membrii CCR sunt “vârful de lance al penalilor” e o nebunie. Cum – chiar și dna Stanciu?!
Pentru o competiție nu de mucava, ci adevărată, în turul doi, ar mai rămâne șansa unei schimbări fulger, Dăncilă – Tăriceanu, în săptămânile dinaintea turului întâi, pe sistemul brevetat de Băsescu cu Stolojan, în 2004, și continuat de Iohannis cu Antonescu, în 2014. Ar fi lovitura secolului din partea dnei Dăncilă. Ar reabilita-o chiar și pe Mata Hari.
