În ultimele zile am primit zeci de cazuri similare, care necesită investigaţii serioase. Statul de drept pare destructurat. Tot mai multă lume vorbeşte despre trafic de fiinţe umane şi despre reţele internaţionale.
Duminică, Gheorghe Dincă a recunoscut că le-a omorât pe cele două fete dispărute: Alexandra şi Luiza. Dar nu există proba cadavrelor. Orice penalist ştie că un om poate fi acuzat de crimă doar după identificarea victimelor. O singură excepţie: Cioacă a fost condamnat în cazul Elodiei fără a fi găsit cadavrul.
Revenind la filmul din casa ororilor, aşa cum a fost prezentat stabilimentul lui Dincă, plin de gunoaie, ar fi cazul să ne reamintim momentele esenţiale.
Gheorghe Dincă a sechestrat-o pe Alexandra miercuri, 24 iulie. Fata a fost dusă la casa de la ieșirea din Caracal și ținută într-un garaj.
Joi dimineață, răpitorul fetei a plecat la farmacie să cumpere creme pentru a trata rănile de la mâinile Alexandrei, așa cum a spus chiar fata la 112. A reușit să apeleze numărul de urgență după ce a găsit unul dintre cele trei telefoane ale criminalului.
STS a anunțat deja că fata a apelat de 3 ori 112, la orele: 11:05:07 (primul), 11:06:25 (al doilea) și 11:12:36 (al treilea).
În momentul ultimului apel, Gheorghe Dincă revenea acasă.
De altfel, șeful Poliției Române a confirmat că ultimele cuvinte la 112 ale Alexandrei au fost „Vine, vine!“, apoi apelul s-a întrerupt.
Potrivit unor surse judiciare, agresorul a lovit-o cu putere pe fată, aceasta a căzut și a rămas inconștientă. Gheorghe Dincă a părăsit locuința și timp de două ore s-a plimbat prin oraș, fiind surprins de camere inclusiv când arunca o parte din bijuterii în curtea unui hotel din Caracal.
Potrivit acelorași surse, agresorul a stat între orele 12.00 și 14.00 în oraș, apoi a revenit și a găsit-o pe fată decedată, după care i-a ars cadavrul.
Agresorul și-a recunoscut abia duminică faptele. Într-o declarație anterioară dată anchetatorilor, acesta a spus că a fost la piață, iar apoi s-a apucat în curte de dezasamblat bucăți de motor.
Agresorul fetei a justificat atunci focul făcut în curte spunând că a aprins mai multe haine ca să se protejeze de țânțari, după care s-a culcat, iar a doua zi s-a trezit cu polițiștii la ușă, potrivit Mediafax.
I s-a emis mandat de arestare. A recunoscut că a omorât fetele. O simplă declaraţie nu ţine de probatoriu pe baza legii. Poate omul e nebun. Scapă uşor cu un certificat medico-legal. Tot mai multă lume nu crede că fetele au fost arse. Dacă tot voia să o omoare pe Alexandra, de ce a mai mers la farmacie? Niciun criminal nu oblojeşte rănile victimei. Un mort e mort. Ceva nu ţine.
Dincă a plimbat procurorii şi poliţiştii judiciarişti ca pe nişte pămpălăi pe la barajul de la Stoieneşti. La început le-a spus că a aruncat-o în Dunăre, apoi că în râul Olt. Potrivit surselor media, monstrul ar fi violat-o timp de trei luni de zile şi luna aceasta s-a hotărât să o omoare. Totul pare legat cu aţă albă.
O dată că individul grobian are 66 de ani. Nu e un tânăr. Trei luni de zile să ţii o victimă în casă, fără ca vecinii să audă nimic, e de porc. Cine poate crede?
Numărul maşinii personale e doar un indiciu că monstrul era sifonar al instituţiilor de forţă.
Pe Alexandra ar fi omorât-o imediat ce a prins-o că a sunat de pe telefonul lui. Un om poate fi ucis în mai multe feluri. Într-un singur caz nu rămân urme. Sugrumarea. Dar despre asta n-a spus nimic. În rest, rămân urme de sânge pe pereţi. Se ştie, nu numai din filmele horror, că omul nu moare prea uşor.
Clanul nevăzut din Caracal
Se tot discută despre reţelele de crimă organizată din Oltenia. A trebuit să vină o divizie de experţi FBI pentru a destructura un clan din Craiova.
Caracalul e un oraş cât trei străzi bucureştene. E greu de priceput că oamenii legii nu ştiau despre ce se întâmplă în urbea lor în care parcă a îngheţat timpul.
E clară cârdăşia statului de drepţi cu capii crimei organizate.
––––––
Un coleg de presă se întreba pe bună dreptate: dacă există proxeneţi, există fete tinere, atunci trebuie să existe şi bărbaţi care plătesc. Într-o urbe în care majoritatea sunt asistaţi social e greu de crezut că cineva plăteşte pentru „carne proaspătă“.
Ieri a avut loc şedinţa CSAT, cu o întârziere cât o viaţă de om. Ministrul de Interne şi-a dat demisia după câteva zile de mandat. Şeful STS, la fel. Mai-marele IGP a fost demis. Dar problema rămâne. Conform datelor de presă, din surse ale Ministerului Justiţiei, sunt peste 500 de pedofili liberi. Poate mulţi au cazier curat.
Statul de drept şi-a anunţat falimentul în faţa oribilei crime asupra Alexandrei. Asta nu înseamnă că reptilele numite intelligence nu stau la pândă să introducă Big Brother-ul pe sub uşă. Serviciile secrete ştiu, ca dihorul, să devoreze prada doar noaptea. Aşteaptă să treacă turbulenţa pentru a-şi găsi un nou motiv de investiţii în aparatură de ultimă generaţie.
Problema e altundeva. În căutarea controlului asupra politicului, instituţiile de forţă au uitat de siguranţa cetăţeanului, care – vorba veche de pe frontispiciul gazetei „Ziua“ – e mai presus decât securitatea statului.
Doar în ţările bananiere şeful statului e protejat de gărzile pretoriene, care în afara ţarcului îşi fac mendrele şi ameninţă cu răsturnarea de la putere a celui care vrea să iasă din vrerile comandourilor de forţă.
Marele nostru CSAT nu va recunoaşte că România este raiul pedofililor şi al traficanţilor de carne vie. E clar că de la ofiţerii de poliţie până la cei de SRI, culminând cu procurorii şi judecătorii, toţi sunt pe-o felie.
Dar ţara este ţinută artificial în tensiunea anticorupţiei pentru a ascunde tristul adevăr. Părinţii nu mai au curajul să-şi lase seara copiii pe stradă.
Ce stat e acela în care siguranţa cetăţeanului cade pe ultimul loc? Cum se va simţi preşedintele când se va dovedi că România este un imens cartel Medellin al traficului de copii? Sorina a fost răpită legal, acum câteva săptămâni. Mâine, poimâine aflăm că mizeria e ţinută sub preş tocmai de stăpânii declaraţi parteneri strategici.
Oare în ce stabiliment îşi consumă hormonii ofiţerii de la Deveselu? E doar o întrebare. Că lefurile de mii de dolari nu se trimit toate acasă. Mai rămân bani pentru carne, salată şi zarzavat. Să nu fie aşa cum credem noi! Viitorul ne va convinge dacă am avut suspiciuni rezonabile.
De tot râsul e darabana vuvuzelelor sistemului, descheiate la veston şi fără chipiu, care clamează de dimineaţă până seara că magistraţii sunt paralizaţi de teama instituţiilor constituţionale de control.
Sigur că acele vremuri ale protocoalelor, când puneau şi desfăceau cariere judecătoreşti, supraveghind chiar de sub penele de struţ, nu se mai pot întoarce.
O adjunctă a lui Kovesi m-a întrebat ce o să fac atunci când ei se vor întoarce. I-am răspuns că voi creşte găini şi voi posta pe blog. Mulţi m-au sfătuit să o dau în judecată. Dar martorii erau toţi din casa statului paralel, care nu moare de grija fetelor neprihănite, ci de cum să mai controleze liderii politici, pentru a fi servii perfecţi mai-marilor stăpâni.
Privită din interior, România apare ca o colonie, în care hoardele vin şi-şi descarcă testosteronul şi pleacă mai degrabă.
Vorba lui Viktor Orban, avem nevoie de un om de stat care să promoveze o politică naţională. Cine să-i spună urmaşului lui Attila că principala virtute a conducătorilor români din întreaga istorie a fost trădarea?
