De câteva zile, România se află într-un ciclon de informaţii false şi de-o toxicitate socială insuportabilă. Orice om zdravăn la cap şi cu oarecare experienţă despre manipulare poate lesne să-şi dea seama că laboratoarele secrete au lansat în spaţiul public o capsulă a ecourilor în care reverberează minciuni, amestecate cu propagandă, astfel ca oamenii simpli să fie zăpăciţi de cap.
Nimeni nu mai ştie ce să creadă.
Pe de o parte, o asociaţie a procurorilor #rezist vede trup carbonizat acolo unde nu există; pe de altă parte, presa cu epoleţi vrea să acrediteze ideea că magistraţii nu au putut acţiona din lipsa protocoalelor cu SRI.
Ceea ce se ascunde de către junta colaboraţionistă din sistemul judiciar şi presa aservită e că există o Direcție de Operațiuni Speciale (DOS) a Poliției Române, cu care procurorii sunt obligați să lucreze din 2016, în locul SRI, pe aspectele tehnico-informative ale anchetelor, iar aceasta beneficiază de posibilități tehnice de localizare similare cu ale SRI. DOS a fost însă implicată în cazul Caracal abia la ora 22.00, la 11 ore după apelurile la 112 ale Alexandrei.
Pentru că se tot discută despre nevoia de SRI, obsesia protocoalelor îi leagă pe unii reprezentanţi ai instituțiilor de forţă precum fostul Ulise de catarg, trebuie reamintit că, în cazul prăbuşirii avionului din Apuseni, autorităţile, la fel, nu au fost în stare să localizeze victimele, iar atunci existau celebrele protocoale.
Nu vă mai jucaţi de-a salvatorii, că vă explodează trotilul în nas! Asta le-am putea spune celor nostalgici, mari beneficiari ai binomului: slujbe, bani, călătorii.
Pentru că au găsit momentul optim, în frunte cu bătrânul deja candidat pentru Cotroceni, Klaus Iohannis, atacă legile Justiţiei, cele care, dacă nu erau contestate la CCR, ar fi dat procurorilor foaia clară de parcurs în cazul incidentelor majore.
Ca din întâmplare, civilii în acţiune de la Declic au depus simbolic un mandat de 30 de zile la Ministerul Justiţiei pentru desfiinţarea Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, instituţie care le stă ca osul de peşte în gât. Supărările sunt mari pentru că procurorii Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) au dispus, duminică, începerea urmăririi penale in rem, pentru abuz în serviciu, în cazul crimelor din Caracal.
Fel de fel de agitatori de profesie, pregătiţi pentru un nou 10 august, au ieşit în târg fără a şti pentru ce luptă. Li s-a dat lozinca, şi pac cu ei în stradă!
Asemănări cu lupta de clasă
La fel ca în comunism, activiştii cauzelor se sprijină pe instituţii străine. În urmă cu jumătate de secol – pe KGB; acum – pe Comisia GRECO. Dacă atunci lumea care nu se preda era trimisă la închisoare în numele Internaţionalismului proletar, acum se distrug cariere şi se impun tensiuni sociale în numele „vocaţiei europene“.
Pentru că la baza integrării României în UE stă Tratatul de bază, trebuie reamintit că doctrina suveranităţii limitate a lui Leonid Brejnev nu e înlocuită de o nouă vasalitate.
Suntem loiali şi egali unei Europe unite, aşa e lebăda printre nuferi.
Nu ni s-a spus că am avea rang inferior. Dar nici că trebuie ca instituţiile naţionale să fie făcute varză în numele unei utopice lupte anticorupţie.
Pentru ca bătaia de joc să fie maximă, ieri, poliţiştii din Caracal s-au dus să verifice podurile caselor vecinilor lui Dincă, după o informaţie primită – ţineţi-vă bine! – de la o vrăjitoare. Alţii s-au dus, de tot râsul, cu zeci de scafandri să verifice fundul unui lac, pentru că aşa le-a spus răpitorul fetei.
E bâlci oltenesc şi nimeni nu are nimic împotrivă
Tot ieri, procurorul-şef al DIICOT, Felix Bănilă, pentru a cimenta ideea că ridicolul a ajuns batjocură naţională, a făcut conferinţă de presă pentru a ne aminti că victima e minoră de 15 ani. „Admițând că ar fi fost arsă în acel butoi metalic, am fost la Craiova și m-am edificat și am constatat că nu e un butoi, ci o sobă, un arzător artizanal. Nu are capace la ambele capete, este așezat pe un pirostiu metalic, partea inferioară nu are capac, focul se pune dedesubt. Funcționează ca un arzător, ca o sobă improvizată“, a spus mai-marele peste DIICOT.
Și totuşi, ce a căutat Bănilă la locul faptei, dacă nu ar fi altceva decât o răpire sau o eventuală crimă?
Procurorii şi poliţiştii se ocupă de strângerea probelor privind crimele. DIICOT se implică doar în cazul crimei organizate, al existenţei „gulerelor albe“ şi traficului de fiinţe umane. Opa, poate aici e cheia.
Sistemul vrea să ascundă balaurul cel mare prezentându-ni-se permanent imaginea monstrului. Deja suntem obosiţi de prezenţa pe ecrane a unei oarecare unelte. Vrem the whole picture. Cine sunt beneficiarii reţelelor de proxeneţi?
Oare cât ne mai iau de proşti oficialii acestor instituţii, plătite să ne asigure siguranţa, nu să ne arate câţi corupţi au mai prins? Pe câţi politicieni şi oameni de afaceri i-au mai pus cu botul pe labe? Se mai ştie ceva despre cei zece violatori din Iaşi? Despre atâtea sute de dosare de pedofilie?
Folosesc emoţia colectivă pentru a lansa previzibila lebădă neagră. Întoarcerea Justiţiei în anii de teroare şi impunerea sistemului de cartele personalizate. Pentru că visul lor e Big Brother, încearcă să amăgească lumea că e nevoie de un sistem general de urmărit cum creşte furunculul în dosul babei din munte care nu vrea să-şi predea şuncile la abatorul numit corectitudine politică.
O imensă prosteală a supus mulţimea precum o contagiune socială. Ne ţin la foc aprins cu tot felul de baliverne, pentru a nu vedea ansamblul, arhitectura unui joc internaţional la care sunt părtaşi procurori, judecători, politicieni locali, infractori cu guleraşe şi poliţişti.
