O deversare de zgură și cenușă de la un depozit al Termocentralei Turceni a inundat un cartier al orașului gorjean, la sfârșitul lui 2013. Zona nu a fost dezafectată în totalitate nici acum, la mai bine de un an de la accidentul ecologic.
Mai întâi a venit apa. A curs încet spre case, întâi nevăzută, ascunsă în întunericul nopții de 22 decembrie 2013. S-a infiltrat în pivnițe și în tencuială, sub fundațiile și podelele caselor din cartierul Submaidane al orașului Turceni. Spre dimineață, apa a devenit mâloasă, amestecul de zgură și cenușă a curs în Submaidane până ce casele au fost înconjurate, până la jumătatea ușilor, de o masă de cenușă densă și neagră. Lignitul ars în cea mai mare mare termocentrală din țară – sucursala Turceni a Complexului Energetic Oltenia – lasă în urmă tone de cenușă, apă și zgură. Un colector al termocentralei s-a spart și lava neagră a curs peste 10 gospodării și 15 hectare de teren agricol de la marginea Turceniului, cartierul Submaidane, cu doar câteva zile înainte de Crăciunul din 2013.
La mai bine de un an de la accidentul ecologic de la depozitul Valea Ceplea al termocentralei, cenușa încă zace pe unele terenuri, în grădinile oamenilor și în spatele curților. Pe dealul dinspre termocentrală, din coasta satului, camioane și excavatoare stau înșirate ca niște soldați la apel. Dar în zonă nu e nicio mișcare, utilajele n-au mai cărat cenușă de săptămâni. În dârele lăsate adânc de șenilele excavatoarelor băltește apa, solul noroios nu permite lucrări de decolmatare a cenușii întărite.
„Așteaptă înghețul, mamili lor de mașini. Ne-au lăsat aici, cu cenușa peste noi!“, zice Rodica Văduva și împinge cu talpa cizmei de cauciuc în stratul gros de cenușă care înghite mai multe rânduri de viță-de-vie din spatele casei. Casa nu e a ei, e a cumnatului, mutat în oraș, ea doar are grijă de ce a mai rămas. „Nu mai e mare lucru, vița asta e moartă la primăvară“, spune femeia. În spatele ei, butucii de vie sunt captivi până la ramuri în cenușa întărită.
Casa în care locuiește Rodica Văduva e la intrarea în Submaidane, a fost printre primele curți înghițite de cenușa scursă de la termocentrală. „De un metru era mâlul, mi-a distrus casa, nu a mai fost de stat în ea“. Urmele lăsate de cenușă pe pereții casei stau mărturie spuselor ei. Cu banii primiți despăgubire de la Termocentrala Turceni și cu materialele de la vechea casă, femeia și-a ridicat două camere, într-o construcție alăturată.
Peste drum de tanti Rodica, la numărul 15, stă Maria Gengiu. În fața casei se întinde ceea ce acum un an era un teren agricol. Acum e doar un teren arid, cu solul negru.
„Aici pusesem grâu, l-a acoperit cu totul. Toată noaptea am stat să văd până unde vine cenușa“, spune femeia. „Apa era mare, trecea peste cizme. Puneam saci cu ciment la deal, se spărgea la vale. Dacă mai dura juma de oră, îmi intra în beci și în casă“. Deși casa ei a rămas neatinsă de valul de zgură, apa din fântână a fost contaminată după accidentul ecologic.
„Apa mea nu e bună, are nitrați mulți. Sunt metale grele, plumb, siliciu“, spune femeia, fost laborant chimist la termocentrală.
Apa s-a infiltrat în fundația și în podelele casei lui Daniel Romanescu, de la nr. 4, câteva case mai încolo, așa că a trebuit să-și reconstruiască locuința cu banii primiți despăgubire. „Cenușa a fost până acolo, unde e dealul ăla. Totul era acoperit, fântâna vecinei abia se mai vedea“, arată el spre spatele casei.
Lumea se strânge pe uliță, oamenii aruncă reproșuri spre furnalele termocentralei care par să stea de pază în spatele satului. „Să vină domnu’ director de la termocentrală, să-i dăm un pahar de apă din fântânile noastre, să vedem dacă-l bea!“, spune unul dintre ei.
Directorul termocentralei: „Cenușa provine din pământ și e pământ”
La sediul sucursalei Turceni a Complexului Energetic Craiova, totul strălucește. Gazonul e tuns la linie, la intrare te întâmpină cald o fotografie a termocentralei înconjurată de un câmp de maci roșii, din boxe răsună colinde.
Din spatele biroului său, managerul sucursalei Turceni, Corneliu Dițescu, dă asigurări că un accident similar nu se mai poate întâmpla, noile norme europene la care trebuie să se alinieze de la anul termocentrala reduc astfel de riscuri.
„Știm că am făcut niște neajunsuri oamenilor, ne ducem crucea până la capăt“, spune Dițescu. Complexul a trebuit să plătească sătenilor despăgubiri totale de aproape 435.000 de lei și să decolmateze toată cenușa până în februarie 2014. Termenul a fost prelungit până în septembrie, apoi iar până în februarie 2015.
De vină pentru întârzierile lucrărilor este birocrația, spune directorul. În primele luni de după accident, complexul a derulat lucrări în regim de urgență, prin atribuire directă a lucrărilor.
„Apoi s-a dat anunț pentru licitație, decizia s-a luat la nivel mai înalt, la Complexul Oltenia, având în vedere valoarea ridicată a lucrărilor de executat și faptul că pericolul iminent trecuse. Licitația a fost contestată încă din faza anunțului de sarcini“, spune directorul termocentralei care ține de Complexul Energetic Oltenia, societate al cărui acționar majoritar este statul.
Din februarie până în toamnă niciun utilaj nu a lucrat în zona afectată, admite Dițescu: „Când s-au reluat lucrările, s-a lucrat câteva săptămâni, dar au început ploile și s-au oprit. Licitația a respectat legislația existentă în România și, din păcate, s-a suprapus peste perioada de vreme bună, am început să lucrăm în pragul toamnei, spre iarnă“.
Directorul îi asigură pe săteni că nu au de ce să se sperie de cenușă, aceasta fiind un deșeu nepericulos și, pe alocuri, chiar binefăcător. „Există studii care arată că, într-o anumită proporție, cenușa este benefică anumitor soluri. Via de care spuneți a murit că s-a sufocat. Cenușa provine din pământ și e pământ. Era normal să se dezafecteze casele, dar nu era necesar să se înlăture toată cenușa, am fi terminat de mult dacă cenușa era lăsată pe loc – nu vorbesc aici de drum și de curțile oamenilor – și peste să fi pus un strat de sol fertil“, spune Dițescu.
Oficialul acceptă fără rezerve, cel puțin declarativ, invitația oamenilor de a bea un pahar cu apă din fântânile lor. „Am făcut analize, apa are niște compuși, care provin din diverse surse, fie de la agricultură, fie de la WC-uri, pentru că cenușa nu are nici nitrați, nici nitriți. Din cenușă pot să vină metale grele, dar sunt sub limita admisă. Mai sunt niște compuși microbiologici care pot fi omorâți cu clor, și cam la jumătate din fântâni apa este perfect potabilă, am dat cu cloramină. Acei compuși nu au directă legătură cu cenușa, dar s-ar putea ca hidroamestecul să fi antrenat dejecții de la animale, de exemplu, și să ajungă astfel în fântâni“, spune Dițescu.
Termocentrala, amendatăncu 50.000 de lei
Comisarii Gărzii de Mediu au văzut lucrurile diferit, pentru ei cenușa nu numai că nu este binefăcătoare, dar poate fi periculoasă, în cantități mari. Așa că au amendat termocentrala cu 50.000 de lei pentru accidentul ecologic și au cerut îndepărtarea totală a cenușii, conform cu normele europene.
„Complexul nu a luat toate măsurile necesare pentru prevenirea poluării cu zgură și cenușă din depozitul Valea Ceplea“, se arată în decizia comisarilor de mediu.
În plus, organizația Greenpeace a analizat în laborator probe de cenușă prelevată din zona inundată și, prin comparație cu mostrele de sol neafectat de inundație din aceeași localitate, rezultatele arată concentrații vizibil mai mari la metale precum arseniu, cupru și vanadiu.
“Pe termen lung, aceste metale pot migra în sol și în pânza freatică, cu posibil impact asupra sănătății și mediului. Nu în ultimul rând, odată pătrunsă în organismul uman sub forma pulberilor în suspensie antrenate de vânt, cenușa prezintă iarăși un pericol pentru sănătate“, transmit reprezentanții Greenpeace, care au ajutat, împreună cu ONG-ul Bankwatch, o strângere de fonduri și au cumpărat sătenilor filtre de apă. ONG-urile au cerut, în mai multe rânduri, urgentarea lucrărilor și eliminarea în totalitate a deșeurilor scurse peste Submaidane.
Noul termen pentru curățarea totală a zonei este luna februarie. Astfel, ce n-au reuşit în mai bine de un an, oficialii Termocentralei Turceni trebuie să rezolve în doar câteva săptămâni. Directorul unității recunoaște că noul termen-limită va fi, cel mai probabil, din nou amânat. Între timp, Submaidane rămâne sub cenușă.
