România a avut, iarăşi, noroc de prostia, ticăloşia şi aroganţa liderilor PSD. Trebuie să recunoaştem, sincer, că fără aceste trei ingrediente, pe 16 noiembrie, Victor Ponta ar fi ajuns la Cotroceni, împins de la spate de un odios aparat de propagandă şi de un partid dispus să facă orice pentru a-şi salva pielea.
Duminică seară, după terminarea votului, oamenii s-au adunat în Piaţa Universităţii, la Palatul Victoria sau la sediul PSD să se răfuiască cu un politician care nu dă doi bani pe ei. Tineri bine îmbrăcaţi şi educaţi curgeau din toate părţile şi parcă voiau să-i spună, de la obraz, lui Victor Ponta că este un nesimţit. Că nu este posibil ca alegerile din diaspora să fie la fel de prost organizate ca în urmă cu două săptămâni, după ce premierul promisese că pe 16 noiembrie nu vor mai exista români care să nu poată vota. Ponta trebuia să plătească pentru faptul că românii din Torino şi Paris au fost alungaţi cu gaze lacrimogene de forţele de ordine din oraşele respective, deoarece nu au vrut să plece acasă după ce ambasadele şi consulatele le-au închis uşa în nas.
„Alături de diaspora”, „Vor să voteze, lăsaţi-i să voteze”, „Ponta, demisia” au fost, în esenţă, strigăte de revoltă împotriva unui Guvern care a greşit grav în organizarea acestor alegeri.
Cei peste 10.000 de oameni care au ieşit în stradă, în Bucureşti, duminică seara, au avut prea puţin de-a face cu alegerile prezidenţiale. Klaus Iohannis s-a aflat doar trecător în atenţia protestatarilor. E drept că viitorul preşedinte a trecut pe la Universitate, dar s-a văzut clar că nu el a fost miezul acestor manifestări. Nu, evenimentele de duminică seară nu au fost despre Klaus Iohannis. Au fost în schimb despre Victor Ponta şi PSD.
Victor Ponta şi oamenii din jurul său au subestimat impactul emoţional pe care-l va avea în ţară faptul că mii de români de afară nu vor putea vota. Dacă ar fi înţeles încă de pe 2 noiembrie că românii educaţi din marile oraşe nu pot înghiţi faptul că prietenii sau rudele lor din străinătate sunt batjocoriţi în timp vor să-şi aleagă preşedintele, atunci ar fi rezolvat măcar parţial problema. Ar fi deschis câteva secţii noi de votare în străinătate, ar fi emis o ordonanţă de urgenţă prin care să prelungească programul secţiilor de votare, ar fi arătat că le pasă. Guvernul Ponta nu a făcut însă nimic, mai mult chiar, noul ministru de Externe, Teodor Meleşcanu, a emis şi declaraţii care au iritat şi românii, atât cei din ţară cât şi din diaspora. Drept urmare, au venit să voteze oameni care altfel nu ar fi ieşit din casă. În total, au fost 378.000 în străinătate (faţă de 161.000 în primul tur) şi 11,3 milioane în ţară. Mult peste aşteptări.
PSD a mai făcut o greşeală. A mizat foarte mult pe aparatul de propagandă construit în jurul posturilor de televiziune Antena 3 şi România TV, dar discursurile acestora, mizerabile din multe privinţe, au reuşit să enerveze cu mult mai mulţi oameni decât cei pe care i-a atras de partea candidatului PSD. Votul masiv anti-Ponta de duminică a fost motivat, în bună măsură, şi de prestaţia lui Mihai Gâdea, Mircea Badea, Victor Ciutacu şi ceilalţi. În general indiferenţi la genul acesta de propagandă, oamenii educaţi au simţit nevoia ca, prin intermediul votului, să le dea acum un şut în fund şi celor care, seară de seară, le-au jignit inteligenţa.
În ciuda resurselor incredibile alocate în această campanie, PSD şi-a ratat din nou principala ţintă şi anume câştigarea alegerilor prezidenţiale. Aceasta este o veste cât se poate de bună pentru democraţia din România. Iar principalul câştigător al acestor alegeri nu este Klaus Iohannis ci poporul român.
