UPDATE: Curtea Europeană de Justiție pune capăt turismului social. Danemarca e mulțumită

UPDATE 12.25 (miercuri): Ministrul danez al Muncii Henrik Dam Kristensen a declarat că este mulţumit de decizia CJUE de marţi care stabileşte că statele membre ale Uniunii au dreptul să refuze să acorde ajutoare sociale imigranţilor şomeri, o poziţie susţinută de Danemarca.

Kristensen a subliniat că decizia susţine ceea ce Danemarca a spus întotdeauna, şi anume că rezidenţilor UE nu ar trebui să li se permită să călătorească din ţară în ţară în căutarea de ajutoare sociale.

"Danemarca a susţinut Germania în acest caz, pentru că nu credem că trebuie să existe dreptul de a te muta dintr-o ţară UE în alta exclusiv cu intenţia de a fi luat în grijă. De aceea nu am fost surprinşi de acest rezultat", a spus ministrul, citat într-un comunicat. "Deşi experţii vor inspecta îndeaproape şi vor evalua, acum, sfera de aplicare a deciziei UE, eu sunt foarte mulţumit de ea", a declarat Kristensen.

––

Elisabeta Dano, în vârstă de 25 de ani, a născut un băiețel în timp ce locuia la Leipzig, în estul Germaniei și primește din partea statului german 317 euro pe lună – 184 euro pentru alocație și 133 de euro cheltuieli de întreținere. Doamna Dano a considerat că această sumă este insuficientă și a solicitat, în plus, ajutor de șomaj. Autoritățile germane i-au refuzat cererea pe motiv că Elisabeta Dano nu și-a căutat o slujbă în mod activ, având în vedere că nu are nici un fel de calificare, educație minimă și nu vorbește germana. Așa necalificată și needucată cum este, cineva a crezut că poate folosi cazul acestei tinere românce pentru a avansa o agendă politică și a făcut plângere împotriva statului german în numele ei la CEJ, instanța supremă în materie de legislație europeană, unde spera să obțină o decizie care să poată fi impusă tuturor țărilor membre. A fost un pas prea departe, chiar și pentru mințile deschise și progresiste ale judecătorilor de la CEJ (28, câte unul din fiecare țară membră).

Ieri, Curtea a decis că cetățenii europeni care se deplasează pe teritoriul unei alte țări cu scopul unic de a pretinde ajutor financiar din partea statului respectiv pot fi excluși de la schemele sociale. În verdictul său, CEJ a declarat că un stat membru al UE „trebuie să aibă posibilitatea să refuze beneficii sociale pentru cetățenii europeni inactivi economic care se mută într-o altă țară pentru a solicita sprijin social”. Curtea a hotărât că românca și fiul ei nu pot reclama dreptul de rezidență în Germania de vreme ce nu au suficiente resurse pentru a se susține. „Doamna Dano nu a intrat în Germania pentru a-și căuta de lucru acolo și, deși solicită beneficii sociale pe baza legislației care se aplică numai celor care își caută de lucru, este evident din dosar că nu a încercat să își caute o slujbă” se mai arată în decizia Curții Europene de Justiție.

Limitele libertății de mișcare

CEJ subliniază în decizia sa că directiva europeană privind libertatea de mișcare a persoanelor nu obligă un stat membru să acorde asistență socială în primele 3 luni de rezidență. În cazul în care o persoană stă mai mult de 3 luni sau mai puțin de 5 ani, ­aceasta trebuie să aibă suficiente resurse ­pentru a se susține. Totodată, Curtea constată că, în cazul beneficiilor sociale nu se aplică prevederile Cartei UE a Drepturilor Fundamentale pentru că acestea sunt de competența guvernelor naționale și că, atunci când statele membre stabilesc con­dițiile privind acordarea de beneficii pentru neplătitorii de contribuții sociale, „ele nu implementează legea Uniunii Europene”. Altfel spus, libertatea de mișcare se aplică numai celor care au mijloace să se susțină și dacă nu, își caută în mod activ o slujbă pe teritoriul statului de rezidență. În rest, e problema guvernelor naționale dacă acordă aceste ­beneficii.

Sfârșitul „turismului social“

Prin această decizie, CEJ a clarificat ambiguitățile legate de limitele libertății de mișcare în interiorul UE și a pus capăt, din punct de vedere legal, așa-numitului turism social, migrației din statele sărace din Est precum România și Bulgaria în statele bogate din Vest, care au sisteme sociale generoase, cu scopul exclusiv de a primi un ajutor social care, de multe, ori depășește un salariu considerat bun în țările de origine. Fenomenul „turismului social”, deși limitat ca răspândire, a fost exploatat cu succes în campania electorală pentru alegerile europene de partidele populiste precum Frontul Național din Franța și United Kingdom Independence Party. Germania, de unde a fost lansat cazul Dano, a avut și ea parte de propria dezbatere pe această temă și de aceea, Guvernele Cameron și Merkel au salutat decizia de ieri a CEJ și au acum temeiuri europene pentru a reglementa mai strict politica de beneficii sociale pentru cetățenii europeni rezidenți, pe care ambele guverne le-au promis după alegerile europene.

În luna ianuarie, în plină controversă privind „fraudarea sistemului social” german de către imigranții români și bulgari, Agenția Federală a Muncii a publicat un raport potrivit căruia din cei 368.000 de români și bulgari care au venit în Germania în 2013, 60% aveau un loc de muncă, numai 10% primeau ajutorul social minim iar rata șomajului în rândurile românilor și bulgarilor era de 7,5%. Pentru compa­rație, numărul imigranților turci din Germania fără un loc de muncă se ridică la aproximativ 40%.