Numirea lui Eduard Hellvig la șefia SRI este o lovitură dată luptei anticorupție.
Klaus Iohannis calcă sistematic în picioare toate speranțele care au fost puse în el. Ultima este numirea în funcția de director al SRI a lui Eduard Hellvig. Pentru cine nu știe foarte clar, Eduard Hellvig nu este nimeni, dar este un nimeni periculos care amenință să pună în pericol lupta anticorupție.
Decizia lui Iohannis de a numi un director la SRI nu are nici o noimă câtă vreme președintele nu are nici un control asupra majorității parlamentare. Singura formă de a garanta majoritatea necesară numirii în pripă a unui personaj dubios și extraplat este asigurarea dată către toată lumea – adică inclusiv către PSD – că nu mai trebuie să se teamă de SRI. Culegem probabil roadele lunilor de bună înțelegere între președinte și premierul Ponta din ce în ce mai sigur de sine.
Temeiul în baza căruia Iohannis a decis să îl numească pe Hellvig în acest moment la SRI, a fost reinstaurarea „calmului” politic. Semn că în politica românească era agitație mare. Din nefericire, interesul României cere ca în acest moment să existe cât mai multă agitație și cât mai mult scandal generate de acțiunile DNA susținute de SRI. Numirea unui director SRI pentru reinstaurearea calmului pare să fie semn de tentativă de suprimare a elanului anticorupție. Hellvig se pretează la acest profil. Pentru orice scop practic, numele lui Hellvig pare perfect pentru rolul de nevăstuică pentru subminarea luptei anticorupție.
Începem să îl reevaluăm pe Crin Antonescu, dacă nu în ceea ce privește angajamentul său față de interesele României, măcar în ceea ce privește instinctul său în ceea ce privește calitatea și loialitatea personajelor cu care a lucrat. Antonescu a fost dezamăgit de Iohannis iar în legătură cu Hellvig nu s-a pronunțat niciodată. Ceea ce este îngrijorător, pentru că Hellvig a aterizat la Antonescu venind din preajma lui Voiculescu și a reușit chiar să îl convingă pe Antonescu să îl facă secretar general în locul unui trădător ca Radu Stroe. După care a trădat el însuși și s-a dus la Iohannis, unde s-a dezlănțuit împotriva moștenirii anticorupției „lui Băsescu” și în nostalgia dulceag-pestilențială a USL. Pozițiile lui Iohannis din ultima vreme precum și numirea lui Hellvig sunt o dovadă că, dacă PNL a rupt USL și legăturile cu PSD, nu a făcut-o la inițiativa lui Iohannis ci a lui Antonescu și că Iohannis pare să vrea să repare stricăciunile făcute.
Dacă ești președintele unei Românii aflate în plină campanie anticorupție în care sunt „luați” oameni grei precum Udrea, aflată într-o complicitate suspectă cu prim-ministrul Ponta și ambii se isterizează împotriva SRI, ce concluzie se poate trage despre graba ta, președinte, că vrei să readuci calmul, decât că ai cedat presiunilor politice care vor să suprime lupta anticorupție? Pentru toate declarațiile sale publice, Iohannis are șansa să devină cea mai mare fraudă publică dacă va îndrăzni să ucidă lupta anticorupție cu pesonaje toxice precum Eduard Hellvig.
P.S. Articolul de față a fost scris în fuga veștii despre numirea lui Hellvig și, evident înainte de ieșirile publice ale lui Crin Antonescu. Regretăm reevaluarea, spre rușinea noastră. Am crezuit că dl Crin Antonescu se poate ridica la nivelul interesului național. Nu este cazul, cum a demonstrat. Este limpede că l-am înzestrat pe Antonescu cu mai multă conștiință decât posedă. Nostra culpa. Ceea ce este îngrijorător sunt cinismul și amoralitatea actualului președinte și a PNL (vechi sau nou). Dar despre asta, curând
