Un nou an școlar, problemele sunt însă vechi. Școala românească se pregătește să-și redeschidă porțile. Dar înainte de asta autoritățile centrale și locale se chinuie să peticească spațiile destinate învățământului.
Mai sunt câteva săptămâni până la debutul noului an de învățământ și, judecând după comunicările din județe, dar și după informările oficiale de la Guvern, țara întreagă-i în șantier. Asta ar însemna ca în ziua de 15 septembrie toate cele 21.000 de unități școlare din învățământul preuniversitar românesc să fie gata de-a primi pe copiii din grădințe și pe elevii din școli și licee în spații care au trecut cel puțin prin reparații curente, apoi igienizări, încât totul să miroasă a proaspăt vopsit și funcționând ireproșabil, dacă ne referim atât la mobilier, cât și la instalațiile igienico-sanitare. Evident, este doar un tablou idilic, greu de atins în realitate, în multe cazuri. Nu mai târziu de zilele trecute chiar vicepremierul Liviu Dragnea recunoștea că în toată țara sunt la ora actuală 500 de școli la care reparațiile capitale începuseră încă din 2007, lăsate între timp în paragină, pentru ca acum șantierele să fie redeschise, grație fondurilor europene. Problema e că lucrările se vor încheia abia în 2016. Și dacă ar fi numai atât, tot ar fi ceva, dar situația e mai complicată, în condițiile în care, făcând un total, același oficial vorbea de nu mai puțin de 1.000 de școli unde reparațiile sunt în plină desfășurare. Rămâne de văzut câte se vor finaliza până la începerea actualului an școlar și câte la “Sfântul Așteaptă”.
Rapoarte optimiste
Pe lângă marile lucrări pentru infrastructura școlară în care este implicată administrația centrală, mai trebuie adăugată și responsabilitatea primăriilor, pentru că ele, în cele din urmă, au în grijă clădirile în care elevii și profesorii își desfășoară activitatea. Că vorbim de mobilier și instalațiile pentru apă, canalizare, încălzire pe timp de iarnă sau aprovizionarea cu combustibil pentru căldură și nu în ultimul rând materialul didactic, toate acestea cad în responsabilitatea autorităților locale. Am telefonat la inspectoratele școlare din diverse județe, întrebând dacă primăriile și-au făcut datoria față de școli. „Se lucrează, au fost alocate fonduri”, spune inspectorul școlar general din Bistrița-Năsăud, Camelia Tabără. La fel e situația și în Bihor, unde igienizările clădirilor școlare au început încă din iulie, până în prezent 60% din școlile acestui județ obținând autorizație sanitară de funcționare. Nici gălățenii nu se lasă mai prejos – curățenie și reparații curente se realizează, spune inspectorul școlar general Mioara Enache. Totul depinde de bani, dar acolo unde sunt se face treabă. Unde nu sunt bani, comunitatea locală, mai ales în mediul rural, pune umărul la treabă, este răspunsul de la Inspectoratul Școlar din Teleorman. Vești pozitive vin și din județele Tulcea și Dâmbovița.
Apa curentă și canalizarea, un vis în mediul rural
Toate bune și frumoase, dar numai până la canalizare și apă curentă. Un capitol la care mare parte din școlile aflate în mediul rural suferă dintotdeauna. Soluția pentru elevi și profesori rămâne cea ancestrală – te duci, la nevoie, în fundul curții. Dacă nu există instalații civilizate, atunci primăriile au măcar alternativa toaletelor ecologice pe care să le instaleze în curtea instituției de învățământ. Lipsa canalizării și apei curente reprezintă una dintre principalele cauze pentru care școlile nu primesc, an de an, autorizație sanitară de funcționare. Statistica de la nivelul anului școlar precedent arată că, la nivelul întregii țări, numai 83% din spațiile cu destinație educativă au primit astfel de autorizație. Dar probabil că procentul necalificatelor ar fi mai mare. „Norocul” autorităților este că foarte multe școli, cu precădere din mediul rural, au dispărut în ultimii ani, din cauza reducerii masive a numărului de elevi. O singură cifră este elocventă – 24.000 de unități erau în România anului 2008, cu 3.000 mai multe, față de prezent.
Urmează inspecțiile în teritoriu
Calendarul stabilit deja de Ministerul Educației este clar – între 1 și 10 septembrie vor începe, în toate județele, inspecții în școli, la care vor participa echipe formate din reprezentanții inspectoratelor școlare, ai prefecturilor și direcțiilor de sănătate publică. Se va vedea astfel câte școli sunt gata să-i primească, în bune condiții, pe elevi, și unde au fost doar vorbe în privința comunicatelor oficiale, cum că se face treabă. Ei, dar nu-i nici o problemă, chiar dacă primăriile nu-și fac datoria. Bănci și catedre vechi, grupuri sanitare nefuncționale, ferestre și uși defecte, necesar de materiale didactice? Există o soluție alternativă pentru întreținerea școlilor.
Despre ce credeți că se va vorbi în ședințele cu părinții, imediat după 15 septembrie? Despre fondul clasei și fondul școlii.
