Şansele să dezvolte această boală sunt mai mari cu 45% chiar şi pentru persoanele cu greutate normală care sunt stresate
Îmbolnăvirea de diabet de tipul II duce la creşterea semnificativă a riscului de apariţie a bolilor de inimă, atacurilor cerebrale, orbirii şi chiar a situaţiilor în care este necesară amputarea unor membre. Cercetătorii de la Institutul de Epidemiologie din Münich au monitorizar 5.337 de bărbaţi şi femei, cu vârsta între 29 şi 66 de ani, care aveau un loc de muncă constant.
Într-un interval de 12 ani, aproximativ 300 dintre persoanele studiate, care fuseseră sănătoase la început, s-au îmbolnăvit de diabet de tipul II. Pe lângă măsurarea indicelui de masă corporală (IMC, raportul dintre greutate şi pătratul înălţimii) şi informaţii privind istoricul medical al familiilor, cercetătorii au chestionat voluntarii şi în legătură cu nivelul de stres de la locul de muncă. Stresul la locul de muncă a fost definit de cercetători, în cadrul acestui studiu, ca fiind situaţia când angajatul este pus în faţa unor sarcini greu de îndeplinit, fără a avea control asupra modului de rezolvare a acestora, conform Mediafax.
Cercetătorii au descoperit că voluntarii cei mai stresaţi la locul de muncă prezentau un risc cu 45% mai mare de a se îmbolnăvi de diabet de tipul II. Studiul, publicat în revista Psychosomatic Medicine, arată că şi în cazul persoanelor cu un IMC relativ normal stresul la locul de muncă rămâne un important factor de risc. Un indice de masă corporală egal sau mai mare de 30 de unităţi este primit, de obicei, ca o zonă cu risc crescut de instalare a diabetului.
„Potrivit datelor noastre, în mare, unul din cinci angajaţi se confruntă cu un nivel mărit de stres la locul de muncă. Nu ne referim la stresul normal cu care ne confruntăm la muncă, ci mai degrabă la situaţia în care persoanele în cauză clasifică presiunea la care sunt supuse ca fiind foarte mare şi, în acelaşi timp, se confruntă cu foarte puţină flexibilitate legat de modalitatea de îndeplinire a sarcinilor sau deloc, iar puterea de decizie nu le aparţine”, a declarat profesorul Karl-Heinz Ladwig.
Mecanismul prin care stresul duce la diabet nu este clar cunoscut, dar este posibil ca expunerea constantă la niveluri ridicate ale hormonilor asociaţi cu stresul să afecteze echilibrul glucozei din organism. Un nivel mărit de glucoză în sânge poate afecta sistemul circulator şi organele corpului. Printre simptomele acestei boli se numără oboseala, setea, urinările frecvente şi vindecarea lentă a rănilor.
Diabetul de tipul II era cunoscut în trecut ca „diabet cu instalare târzie”, cele mai multe cazuri apărând în rândul persoanelor de vârstă mijlocie şi mai bătrâne, dar în prezent tot mai mulţi adolescenţi şi oameni cu vârsta până în 30 de ani sunt diagnosticaţi cu diabet de tipul II.
Alasdair Rankin, director de cercetare la Diabetes UK, spune că oamenii de ştiinţă încep să investigheze rolurile jucate de stres şi un program de lucru prelungit în îmbolnăvirea de diabet de tipul II. „S-a demonstrat că mulţi dintre aceşti factori sunt legaţi cu diabetul de tipul II. Dar este greu de spus dacă acest lucru se întâmplă printr-un efect direct asupra organismului sau toţi aceşti factori afectează modul în care avem grijă de sănătatea noastră. Este nevoie de cercetări suplimentare pe acest subiect. Gestionarea stresului la locul de muncă este importantă şi este un lucru raţional. Ştim că modul cel mai bun de a reduce riscul de îmbolnăvire de diabet de tipul II este să avem grijă de greutate, mâncând sănătos şi echilibrat şi făcând exerciţii fizice regulat”, a declarat Rankin.
