Am veşti pentru cei care se agită pe toate canalele de comunicare că nu se face nimic pentru votul românilor din diaspora.
Tocmai s-a reglementat. Proiectul de lege va fi, probabil, votat în Senat săptămâna asta. E drept, nu s-a făcut mai nimic în privinţa votului la distanţă (prin poştă sau internet).
Dar ne amintim că scandalul de acum şase luni nu s-a datorat lipsei votului prin corespondenţă, ci insuficienţei secţiilor de vot din străinătate. Proiectul Legii privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, adoptat marţea trecută în Comisia pentru legi electorale, reglementează tocmai acest lucru şi m-aş fi aşteptat ca pe marginea lui să existe dezbateri aprinse.
Pentru a ne lămuri despre ce vorbim, trebuie spus că „românii din străinătate“ sunt de trei feluri, şi anume: (1) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, care au un paşaport special şi nu au carte de identitate românească, având de obicei şi cetăţenia statului în care domiciliază; (2) cetăţenii români cu domiciliul (pentru care au carte de identitate) în ţară şi reşedinţa temporară în străinătate; (3) cetăţeni români aflaţi în tranzit – care nu vor putea vota la secţiile din străinătate pentru alegerile parlamentare.
Există, ca şi la secţiile din ţară, două modalităţi de a vota în străinătate: pe liste permanente şi pe liste suplimentare. În listele permanente figurează cei care s-au înscris în Registrul electoral – şi aici apare prima noutate: nu eşti înscris automat, ci trebuie să faci un demers pentru asta.
Conform Art.42(2), trebuie să ceri înscrierea “începând cu data de 1 aprilie a anului în care au loc alegeri parlamentare la termen și până la data expirării a 48 de ore de la data începerii perioadei electorale“ (perioada electorală începe la data emiterii HG care stabileşte data alegerilor, adică cu 90 de zile înaintea votului). Înscrierea se poate face fie direct, la ambasadă sau consulat, fie prin poştă (asta e bine). În funcţie de numărul celor înscrişi în listele permanente, se organizează secţii de vot „pentru localităţile sau grupurile de localităţi în care îşi au domiciliul sau reşedinţa, conform Registrului electoral, cel puţin 100 de alegători, fără ca numărul alegătorilor care vor fi arondaţi unei secţii să poată depăşi cifra de 2.000“ (Art.23(3)).
Pe listele suplimentare votează (Art.51(3)) toţi cei care, în ziua votului, fac dovada că au domiciliul sau reşedinţa în străinătate.
Dar liste suplimentare există numai în ambasade, consulate şi institutele culturale ale României.
Cu alte cuvinte, dacă stai la Nantes, dar nu te-ai înscris în Registrul electoral, vei fi obligat să mergi până la Paris (400 km) pentru a vota, unde vei avea toate şansele de a sta la o coadă asemănătoare celor din noiembrie 2014.
Primul punct critic al legii constă în necesitatea înscrierii în Registru cu 88 de zile înaintea alegerilor.
Asta presupune un spirit de prevedere care, dacă ne uităm la cozile din ultima zi de plată a impozitelor sau activare a cardurilor de sănătate, nu pare să facă parte din ethosul românesc.
Pentru ca oamenii să înţeleagă ce au de făcut, va trebui ca Autoritatea Electorală să desfăşoare o intensă (şi costisitoare) activitate de informare, în colaborare cu organizaţiile românilor din străinătate, care vor avea prilejul să-şi demonstreze eficienţa.
Oricum, mă tem că, cel puţin la primele alegeri parlamentare, vom avea puţini înscrişi în listele permanente şi multe vociferări la cozile de la ambasade. Partea bună e că, acolo unde vor exista cetățeni responsabili, se va putea vota civilizat la secţiile special înfiinţate.
Al doilea punct critic este că, pentru a se înscrie în Registrul electoral, cetăţenii cu domiciliul în ţară şi reşedinţa în străinătate vor trebui să prezinte o copie a documentului care dovedeşte reşedinţa, eliberat de autorităţile străine. Or, se ştie că mulţi dintre cei aflaţi la muncă în străinătate nu dispun de asemenea acte şi că nu-s uşor de obţinut. Şi nici nu ştiu de ce este necesar.
Da, e bine să-ţi reglementezi situaţia conform legilor statului în care te afli, dar asta n-are a face cu calitatea ta de cetăţean român şi dreptul tău de vot. Cu alte cuvinte, nu văd care ar fi problema dacă un cetăţean român cere să voteze la Nantes, chiar dacă nu poate dovedi că are reşedinţa acolo: la urma urmei, legea prevede că el va fi şters din lista permanentă din localitatea de domiciliu din ţară.
Dacă va deveni lege, proiectul în discuţie va produce o reformă importantă în ce priveşte votul în diaspora. Se va argumenta că presupune eforturi suplimentare din partea alegătorului, dar trebuie spus că restricţiile sunt mult mai mici decât cele impuse de celelalte ţări europene.
Sigur, parlamentarii rămân datori cu reglementarea votului la distanţă; dar e de ştiut că şi aceasta presupune eforturi de înscriere prealabilă. Oricum, mi-ar plăcea ca dezbaterea să se producă acum, nu în noiembrie 2016.
