În fapt, nu-i niciun plan, nicăieri. Sunt numai vise deșarte, orgolii rănite, aroganță, resentimente vechi și noi; vin întovărășite uneori de lipsă de cultură, alteori de lipsă de inteligență, alteori de lipsă de caracter, alteori de lipsă de moderație.
În timp ce Guvernul Ponta modifică la repezeală Legea educației prin ordonanță de urgență, cu scopul evident de a promova mediocritatea, ba chiar impostura, sub pretextul populist că se împotrivește așa-zisei „jungle“ din învățământ, în timp ce același Guvern Ponta are intenția să mărească impozitele pe proprietate în stil pur socialist, șeful acestui guvern, Victor Ponta, rămâne prezidențiabilul cu cele mai mari șanse, în pofida faptului că are atâtea cusururi. Și pe bună dreptate rămâne, dacă ne uităm la ce face așa-zisa „dreaptă“. Ce anume?
Luptă? Nu prea. Se unește? Cam șovăitor, parțial și nu foarte convingător. A găsit deja un unic prezidențiabil cu patru luni înainte de alegeri? Aș! Abundă în candidați: Johannis, Predoiu, ba și Antonescu redivivus, Cristian Diaconescu, eternul perdant, MRU, alt perdant (etern?) și mă tem că am scăpat pe cineva. Da, i-am scăpat pe cei care nu candidează, dar trag sforile: Udrea, Blaga, Antonescu și supremul necandidat în eternă campanie – Băsescu. Și ce fac unii dintre aceștia? Își scriu scrisori. Sau pun pe alții să le scrie. Sau răspund scrisorilor prin alte scrisori ori prin interviuri, sau punându-i pe mărunți amploaiați s-o facă. Ceea ce răzbate din tot acest vacarm epistolar-mediatic e acrimonia, resentimentul și orbirea. Oamenii aceștia își aplică lovituri de pedeapsă unii altora, voind să ne arate, fiecare în parte, că au dreptate; în fapt, indiferent de detalii, toți sunt în fals și au ochii legați și urechile astupate: nu văd, nu aud cum trece pe lângă ei istoria. Nu pricep cum, încet-încet, sunt trimiși cu toții în irelevanță și absurditate. Marea întrebare a „reginei“: „Oglindă-oglinjoară, cine-i cel mai băsist din țară?“ nu interesează imensa majoritate a electoratului. „Albă-ca-Zăpada“ s-a născut, ce-i drept, dar e pe punctul să expire. Disputa între cei care la ultimele alegeri au luat 6% și cei care au luat 2% nu mai are nicio valoare. Și un partid, și celălalt se apropie rapid de statutul insignifianței.
Citește continuarea articolului în Revista 22.
