Președintele știe că ar putea sta 10 ani la Cotroceni, așa că nu se poartă ca și cum ar fi sub presiunea timpului. Nu are nerăbdarea lui Traian Băsescu de a schimba totul deodată, ci pleacă de la premisa că mai întâi e nevoie să-și consolideze propria poziție. Așa că a început cu serviciile.
Prin votul care l-a dus pe Mihai Răzvan Ungureanu la șefia Serviciului de Informații Externe (SIE), Klaus Iohannis a demonstrat că poate avea o majoritate de partea sa pentru situațiile de urgență. Nu se grăbește, totuși, să folosească această majoritate de conjunctură pentru a-și aduce propriul partid la putere. Poate că înțelege felul în care funcționează interesele transpartinice folosite în ultima vreme pentru votarea pensiilor speciale, a Codului Fiscal și chiar pentru trecerea lui MRU prin Parlament. Sau poate că președintele ține cont de istoria recentă, în care aceleași tabere transpartinice i-au făcut concesii și lui Traian Băsescu, întorcându-se apoi împotriva acestuia.
Refugierea lui Victor Ponta în Turcia, dezorientarea din PSD și tradiționalul apetit de trădare pe care social-democrații l-au exersat, pe rând, cu toți liderii pe care i-au avut s-ar putea să-i schimbe lui Klaus Iohannis planurile. S-ar putea să-l facă să creadă că n-ar fi atât de rău să-i aducă pe liberali la putere cu sprijinul oportuniștilor care vor să fie mereu în tabăra câștigătoare. Pentru Iohannis, ca și pentru liberali, riscul este să se folosească de slăbiciunea PSD ca de o trambulină pentru o nouă majoritate cârpită, în care fiecare să-și negocieze mereu propriile interese sub paravanul marelui „interes național“ cu care defilează Gabriel Oprea, generalul devenit premier interimar.
Generalul i-a promis președintelui o majoritate pentru trecerea prin Parlament a noului șef al spionajului românesc și s-a ținut de cuvânt. Într-o țară în care politicienii sunt obișnuiți să promită fără să facă nimic, demonstrația lui Oprea s-ar putea să-l impresioneze pe Iohannis, așa cum, mai demult, l-a determinat pe Băsescu să și-l ia aliat. Gabriel Oprea, care cunoaște bine dedesubturile din PSD, dar și consilierul prezidențial Dan Mihalache, care a stat aproape zece ani alături de social-democrați, ar putea să-l convingă pe Iohannis că PSD poate intra în disoluție mai ușor când se află în Opoziție, decât atunci când este la guvernare. În această logică, luptele pentru succesiune și pedepsirea lui Victor Ponta pentru vanitățile și lașitățile din ultimul an, atât în interiorul partidului, cât și în fața electoratului, s-ar putea contoriza în avantajul liberalilor, dacă aceștia ar veni la guvernare la toamnă, înaintea anului electoral 2016, când au loc alegeri locale și parlamentare.
Ar fi însă vorba despre un avantaj pe termen scurt, pe care liberalii nu îl vor putea fructifica, fiindcă ar fi nevoiți să guverneze alături de dezertori din tabăra lui Ponta, cu interese și orientări ideologice diferite, dar și fiindcă PNL ar trebui să-și recicleze vechii politicieni, cu ambiții mari și realizări minore, care continuă să revendice fotolii ministeriale.
Klaus Iohannis are în fruntea celor mai importante structuri de informații oameni loiali, care îi pot garanta mersul pe axa vestică, pe de o parte, și lupta anticorupție, pe de altă parte. Dacă are suficientă răbdare și îi lasă pe liberali să crească în mod natural în opoziție, în loc să se compromită la putere într-o guvernare prea scurtă pentru a demonstra ceva, Iohannis va avea oportunitatea să schimbe unele lucruri, dacă nu, se va uza înainte să-și planifice lupta pentru un nou mandat.