Localitatea este faimoasă pentru faptul că în Rimetea, în fiecare dimineață, soarele răsare de două ori.
Satul Rimetea din Munții Apuseni a devenit un adevărat paradis al amatorilor de parapantă și de escaladă. Tineri din toată lumea se adună în localitatea care a devenit faimoasă în întreaga lume pentru că, datorită reliefului dominat de stânci și de canioane, soarele răsare de două ori pe zi, prima dată de după linia orizontului, iar a doua oară de după Piatra Secuiului. Însă nu pitorescul răsăritului de soare este motivul pentru care tinerii vin în acest sat, ci curenții de aer care favorizează practicarea sporturilor extreme, de la parapantă la escaladă.
Un paradis turistic
Rimetea este una dintre cele mai pitorești așezări din Munții Apuseni. Satul se află într-un adevărat canion, iar stâncile din jurul său au creat curenți de aer apreciați de tinerii care practică zborul cu parapanta. Localnicii au transformat numeroase case în pensiuni și acum se bucură de interesul turiștilor. ”Vin din toată lumea. Din Olanda, din Ungaria, din Canada… Vin tineri ca să zboare cu parapanta. Noi ne bucurăm, pentru că vin, se distrează, cheltuiesc sume mari la noi în sat. Ne bucurăm că vin atât de mulți”, spune una dintre proprietarele de pensiuni din Rimetea.
De asemenea, în Rimetea vin și tineri care fac escaladă sau alpinism. Stâncile din jurul satului sunt extrem de potrivite pentru astfel de sporturi.
Patrimoniu deosebit
Există și o categorie de turiști care vin pentru patrimoniul construit al satului. Casele cu frontoane, ridicate în secolul al XIX-lea de către bogații negustori de fier și de proprietarii de forjerii se află pe lista tentativă a UNESCO, spune profesoara de geografie Erika Szekley. ”Casele au o arhitectură deosebită. Rimetea merită să fie inclusă în patrimoniul mondial al umanității”, spune Erika Szekely. Rimetea candidează pentru a fi înscrisă în lista UNESCO în tandem cu localitatea maghiară Holloko.
Un alt lucru pentru care Rimetea este faimoasă este reprezentat de vaioarele din centrul satului. Este vorba de două bazine dreptunghiulare de piatră, pline cu apă rece ca gheața, construite de localnici după marele incediu care a distrus acum două sute de ani întreaga localitate. Denumirea provine din cuvântul Weher, adus de germanii colonizați în Rimetea, care înseamnă lac. De fapt, mulți dintre localnici mai păstrează vie amintirea incendiului din 1870, când Rimetea a fost distrusă de flăcări. Atunci, locuințele au fost reconstruite pe două șiruri. Șirul de Sus era al bogaților negustori de fier și proprietari de forje.
Casele albe sunt construite în stilul clasic al Europei Centrale, cu ziduri de piatră și porți masive de lemn, cu ușile pivnițelor care dau în stradă și care sunt străjuite de rame de calcar. Pivnițele erau construite astfel pentru a ușura încărcarea și descărcarea mărfurilor. Frontoanele caselor sunt teșite și cu stucaturi, adică cu podoabe geometrice ori care amintesc de flori. Iar geamurile au obloane de lemn, vopsite în verde. Șirul de Jos din Rimetea era destinat fierarilor. În vechile forjerii din Rimetea, fierarii produceau unelte, arme, dar și ornamente, precum grilaje lucrate cu înflorituri, ghivece ori decorațiuni folosite pentru gardurile de fier ale palatelor nobililor din Transilvania. Fierul era extras tot din Munții Apuseni.
Calitatea produselor, îndemânarea meșterilor din Rimetea erau celebre în tot Imperiul Austro-Ungar. Tocmai de aceea, deși mai săraci decât proprietarii forjeriilor, fierarii nu erau tocmai niște nevoiași. Casele lor sunt la fel de frumoase, dar de dimensiuni mai mici decât cele ale patronilor.
Orașul pierdut al secuilor din Apuseni
Satul Rimetea din județul Alba are o poveste deosebită. Comunitatea era odinioară unul dintre cele mun Secuiesc Arieș. Negustorii de fier și forjeriile care prelucrau obiectele de metal, artistic meșteșugite, și care apoi erau vândute în toate orașele importante ale Europei Centrale au transformat localitatea într-o comunitate bogată și mândră. Rimetea este una dintre aceste comunități și are faima unui adevărat oraș pierdut al secuilor. Fostul oraș secuiesc a primit rangul de oppidum (târg) încă din 1493, iar în 1666 a primit oficial rangul de oraș.
În anul 1716, aici erau atestate documentar 16 cuptoare de topit minereul și 16 ciocane hidraulice pentru prelucrarea fierului. În perioada austriacă, în sat au fost aduși o serie de coloniști germani, care au impulsionat și mai mult dezvoltarea fierăriilor locale. Prosperitatea a ținut până când austriecii au deschis mult mai modernele fierării din Reșița și din Hunedoara, care au produs o cantitate mult mai mare de obiecte de fier, mai ieftine decât cele produse de micile forjerii din Rimetea, care au fost eliminate de pe piață, în cursul secolului al XIX-lea.
După o perioadă de declin, care a ținut câteva decenii, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, timp în care mulți dintre coloniștii germani au plecat din localitate spre Sebeș ori spre Aiud, în perioada interbelică, o serie de familii de moți s-au stabilit în Rimetea. Amestecul de populație a dat naștere unui port popular specific, în care se amestecă elemente secuiești, germane și românești și care este ilustrat prin exponatele aflate într-un muzeu privat din sat.
Azi, Rimetea este un sat de mărime medie, dar în care există zeci de pensiuni și de restaurante, în locul fierăriilor, pensiuni care au redat comunității prosperitatea de altădată.
