Prestigiosul săptămânal Time a dedicat ediția sa din 20 septembrie 1948 uneia dintre cele mai dure reprezentante ale comunismului de tip sovietic, care a fost trimisă de la Moscova să impună un nou regim în România.
Ana Pauker, comunista născută în România care a fost trimisă de Kremlin, în fruntea unei divizii armate, pentru a impune un regim dictatorial la București, era considerată de către revista Time, în 1948, “cea mai puternică femeie în viață” din lume. Imaginea aprigei unelte roșii sovietice, peste care a fost suprapusă simbolic o seceră galbenă și explicația “Comunista Ana Pauker, o nouă muchie pentru un vechi topor de luptă”, a fost publicată de americani pe coperta ediției din 20 septembrie acel an.
Săptămânalul i-a dedicat primei femei din lume care a devenit ministru de Externe un amplu reportaj, care prezintă pe larg copilăria fetiței “timide și plină de compasiune pentru oprimați” a familiei Rabinsohn, devenită apoi, la maturitate, o comunistă “rece ca Dunărea înghețată, îngâmfată ca un boier pe pământurile sale bogate și nemiloasă ca o coasă în grânele Moldovei”.
Time îi atribuie Anei Pauker o putere aproape nelimitată asupra României, influența sa extinzându-se, în viziunea jurnaliștilor americani, și asupra lumii comuniste din Balcani datorită încrederii pe care ar fi avut-o în ea însăși Stalin. “Femeia care vorbește cu Stalin”, o caracterizează publicația. “Ea conduce România. Funcția ei este de ministru de Externe, dar poziția sa este de guvernator al lui Stalin. Din cele șapte telefoane de pe biroul său, unul, se spune, are linie directă cu Kremlinul. Întrebată dacă are permisiunea să îl sune pe Stalin la orice oră, Ana a răspuns: «Când apare o ocazie, îl pot contacta»”, notează corespondentul de la București al săptămânalului.
Ana Pauker, crescută în sărăcie în mahalele Bucureștiului, a urât luxul la care se dedau noii lideri comuniști ai României și, relatează Time, nu a ezitat să-i elimine pe cei care “s-au molipsit de obiceiurile burgheze”, chiar dacă aceștia îi erau apropiați.
“Ana Pauker, incoruptibilă, a început să facă curat chiar din ziua în care a devenit ministru de Externe. Timp de două zile, cât a durat curățenia, ministerul ei a fost înconjurat de trupe. A epurat inclusiv trei liftieri. În ultimele săptămâni, marii șefi comuniști s-au rostogolit spre închisoare într-un număr la fel de mare ca al bețivilor dintr-o sâmbătă noaptea. Ana a trebuit să transforme două teatre în închisoare. Printre cei arestați: frumoasa Florica Bagdasar, ministra Sănătății Publice, generalul Mihai Lascăr, din divizia Tudor Vladimirescu, generalul Constantin Ionescu, șeful Statului Major, Constantin Doncea, viceprimar al Bucureștiului, colonel în Armata Roșie, membru al Comitetului Central comunist și vechi tovarăș de-al Anei Pauker”, relatează revista americană.
De altfel, se spune că Ana ar fi depus mărturie, când se afla la Moscova, chiar împotriva soțului ei, Marcel Pauker, care ulterior a și fost împușcat pentru spionaj în favoarea României. Nemiloasa ministră de Externe îi iubea doar pe copiii ei, două fete și un băiat. Jurnalistul a reținut faptul că femeia de care depindea viața sau moartea a milioane de oameni pleca de multe ori de la ședințele oficiale spunând că “trebuie să merg să pregătesc cina pentru copiii mei.”
Citește integral articolul “Comuniștii: fata care ura savarinele”, publicat de revista Time în 1948
O exagerare specifică Războiului Rece
Articolul despre Ana Pauker se remarcă printr-o supraestimare a puterii şi influenţei acesteia în interiorul Partidului Comunist Român/Partidul Muncitoresc Român (PCR/PMR) şi în viaţa politică românească, a explicat, pentru „România liberă“, istoricul Cristian Vasile.
“Jurnalistul american diminuează rolul jucat de alţi lideri comunişti, ca de exemplu Gheorghe Gheorghiu-Dej. Este simptomatic că Gheorghiu-Dej, prim-secretar al PCR/PMR şi omul care avea să o înlăture de la putere pe Ana Pauker după numai patru ani, nu apare practic în text. E menţionat o singură dată, dar în contextul evenimentelor desfăşurate în anul 1933. Această linie de interpretare, privind atotputernicia Anei Pauker, care s-a dovedit a fi falsă, a migrat din păcate – pentru o lungă perioadă – şi în istoriografia românească”, a precizat istoricul.
Biografia politică realizată din revista Time este totuși interesantă, afirmă Cristian Vasile, pentru că atunci când vorbește despre abandonarea de către Ana Pauker a credinţei tradiţionale evreieşti pentru o „altă credinţă“, “utopia comunistă”, anticipează cumva impunerea de către specialiştii în ştiinţe sociale a conceptului de „religie politică”.
“Articolul surprinde şi începuturile de formare a «noii clase», pe care avea să o descrie exemplar Milovan Djilas. Vezi formularea «Acum [Ana Pauker] este… ca un boier pe pământurile sale bogate»”, a notat istoricul. Materialul din revista Time pendulează între informaţia documentară “uneori de primă mână, mai ales despre familia Pauker–Rabinsohn” şi exagerarea jurnalistică, cumva specifică începutului de Război Rece, este concluzia lui Cristian Vasile.
Regii României, în revista Time
În primele trei episoade ale seriei „Personalități române pe coperta revistei Time“ v-am prezentat integral articolele pe care revista americană le-a publicat despre Regina Maria, în 1924, Regele Mihai I, în 1927, și Regele Carol al II-lea, în 1939.
Jurnaliștii au lăudat activitatea politică a “Mamei răniților”, cum a mai fost cunoscută cea de a doua regină a României. Citeşte Cum a fost desființată opera reginei Maria în revista americană
Publicația l-a caracterizat pe Regele Carol II drept un playboy din Balcani, dar a ignorat derapajele politice ale monarhului. Citeşte Ce au scris jurnaliștii americani despre regele Carol al II-lea, ”playboy-ul Balcanilor”
Înscăunarea pe tronul României a unui copil de cinci ani – Regele Mihai – a atras atenția jurnaliștilor americani în 1927, Time tratând cu sarcasm înscăunarea sa la o vârstă atât de fragedă.Citeşte Speriat că a dat jucăriile pe o coroană.
