A plecat acum de bunăvoie Antonescu? Dacă „de bunăvoie“ înseamnă căzut în sondaje, cu cârteli în partid, cu amenințarea răsturnării de la putere, cu reticența, chiar ostilitatea electoratului de centru-dreapta pe care ar trebui să-l mobilizeze în toamnă, atunci, da, a plecat de bunăvoie, încheind o carieră politică aproape în întregime eronată cu un gest, în fine, lucid.
Decizia lui Crin Antonescu de a abandona cursa prezidențială, cât și de a demisiona din funcția de președinte PNL a fost aclamată de unii drept măreață. Dar, într-o țară în care aproape nimeni nu pleacă de bunăvoie dintr-o funcție importantă, măreția e ieftină.
„Ieftin“ a fost însă aproape tot ceea ce a făcut Crin Antonescu, a cărui lipsă majoră de discernământ, cuplată cu un orgoliu fără margini, a tarat aproape complet unele calități reale pe care acest politician le-ar fi putut dezvolta.
Acum opt ani, Crin Antonescu era unul dintre cei mai vehemenți susținători ai lui Călin Popescu Tăriceanu, care refuza propunerea lui Traian Băsescu și Valeriu Stoica pentru un mare partid de dreapta, rezultat prin fuziunea PD-PNL sub sigla „populară“. Câtă ironie ca azi „testamentul politic“ al lui Crin Antonescu să cuprindă exact această fuziune, discutată febril la ora când scriu acest articol, și ca Tăriceanu să fie marele inamic „din interior“, coada de topor a lui Ponta în PNL!
Citește continuarea textului în Revista 22.
