Analiză. De ce este gravă acuzaţia de „fascist“ adusă de Ponta lui Mircea Mihăieș

Istorici și critici literari au analizat pentru România liberă sintagma “fascist bătrân” folosită de Victor Ponta la adresa scriitorului Mircea Mihăieș (foto). Printre explicațiile acestei ieșiri neonorante regăsim lipsa de cultură istorică a ­premierului, dar și o retorică electorală care apare uneori în discursul unor partide socialiste din Europa.

În cursul zilei de miercuri, Victor Ponta a declarat că nu poate fi de acord cu decorarea de către Președinția României a unor oameni care ar fi exprimat poziţii contrare intereselor României, făcând referire la Mircea Mihăieș. Președintele Băsescu dorise să îl decoreze pe Mihăieș – fost vicepreşedinte al Institutului Cultural Român – cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de Cavaler. Premierul Ponta a explicat de ce a refuzat să contrasemneze decretele de decorare pentru Horia-Roman Patapievici, Tania Radu, Mircea Mihăieş şi Dan Croitoru, din fosta conducere a ICR, astfel: “Erau acolo persoane care au făcut deseori declaraţii şi au exprimat opinii antiromâneşti, chiar fasciste, nu exagerez, pentru că dacă vă uitaţi la domnul, e un domn ­Mihăieş (Mircea Mihăieş – n.r.), dânsul e de extremă dreaptă, e un fascist ­bătrân, aşa, că nu credeam că mai există ­neonazişti în Europa, uite, există şi în România“.

Premierul trebuie să vină cu dovezi

Dan Falcan este istoric și crede că modul în care l-a caracterizat pe Mihăieș denotă lipsa de cultură istorică a lui Victor Ponta. „Date fiind cunoștințele precare de istorie pe care le are, premierului i s-a părut că sintagma «fascist bătrân» sună mai bine decât dacă ar fi folosit o jignire directă (de exemplu prost). Jignirea a căpătat, astfel, o conotație intelectuală. Ca să nu mai vorbim de faptul că folosirea cuvântului bătrân, indiferent de vârsta lui Mihăieș, este o neeleganță. Venită din partea unui demnitar cu un rang atât de înalt, sintagma bătrân fascist este stupefiantă. Dacă premierul ar fi vrut să își asume cu adevărat această expresie, ar fi trebuit să citească opera lui Mihăieș și să găsească o dovadă, o pagină, un paragraf din care să reiasă că Mihăieș are simpatii fasciste. Eu i-am urmărit scrierile și declarațiile și nu am găsit așa ceva”. De altfel, lipsa de cultură istorică a lui Ponta reiese și din faptul că premierul nu face diferența între fascism și extrema dreaptă. „În România, fascismul propriu-zis a fost reprezentat de un partid obscur. Mișcarea legionară era o formațiune de extremă dreapta, dar nu era fascistă. Hitler îl considera pe liderul ei, Zelea Codreanu un exaltat, iar despre mișcare nu avea cele mai bune păreri din cauza misticismului acesteia”, arată Dan Falcan

Influențe de la nivel european

Ieșirea premierului are o oarecare tradiție în zona partidelor de stânga. Folosirea acuzaţiilor de fascism împotriva adversarilor politici este o tendinţă care revine periodic în discursul partidelor socialiste, inclusiv la nivel european, au explicat istoricii consultaţi de România liberă. „Un astfel de val a fost înregistrat la sfârşitul anilor ’60, o dată cu venirea la putere a guvernelor de stânga în Europa Occidentală. De câţiva ani, analiştii politici constată o redescoperire a acestui tip de discurs printre socialiştii europeni, acuzaţiile de fascism fiind folosite, la apogeu, de preşedintele rus Vladimir Putin pentru a justifica invadarea Crimeii.“ „Contextul agravează şi mai mult aceste afirmaţii ale lui Victor Ponta, pentru că este evident că este influenţat de colegii săi de stânga de la nivel european”, ne-a declarat un istoric specializat în problema Holocaustului, care a dorit să îşi păstreze anonimatul.

În România, opinia publică este cu atât mai sensibilă la astfel de acuzaţii cu cât există precedentul anilor ­’40-50, când incriminarea unei persoane de fascism avea inclusiv consecinţe penale şi de marginalizare politică. “Genul acesta de afirmaţie, pe care politicienii o folosesc cu uşurinţă împotriva adversarilor, e şi acum un blam foarte grav. Într-o ierarhie a acuzaţiilor politice, asta e printre cele mai grave, pentru că nu îţi dă un drept la apel”, a menţionat istoricul.

Un prieten al democrației

Criticul literar Tudorel Urian arată că “epitetul de fascist, aplicat lui Mircea Mihăieș, mă duce cu gândul la teoria identificărilor în lanț care, în viziunea lui Raymond Aron, reprezenta cheia de boltă a propagandei staliniste. Potrivit gânditorului francez, propaganda sovietică stabilea următoarele echivalențe: liberalism=dreapta=extrema dreap­tă=fascism=nazism=Auschwitz. Practic, în virtutea acestei teorii, oricine nu împărtășea ideile lui Stalin, putea fi asociat cu oricare dintre componentele acestui lanț și devenea expus represiunilor“. Tudor Urian îl cunoaște pe Mihăieș din anii ’80, perioada studenției sale timișorene, și i-a urmărit cariera literară. “Absolvent de engleză-franceză, a fost încă din acei ani unul dintre cei mai pro-occidentali și pro-americani oameni pe care i-am cunoscut vreodată. După revoluție, prietenii săi cei mai apropiați au fost Vladimir Tismăneanu, Adam Michnik, Tony Judt, Leon Wieseltier, despre care sau împreună cu care a scris cărți publicate în România. Or, toți aceștia constituie o ­categorie de intelectuali reprezentativă pentru gândirea democratică actuală. Sunt la bază istorici sau au cunoștințe temeinice de istorie, au scris despre marile tragedii ale ale secolului XX, sunt experți în problematica fascismului și comunismului și, în plus, toți au rădăcini semite. Vă imaginați că, dacă Mircea Mihăieș ar fi avut cele mai mici reminiscențe fasciste în gândire, ar fi putut fi prietenul și principalul lor partener de dialog din România?” În final, Urian ne-a explicat că “Mircea Mihăieș este unul dintre soldații cei mai loiali și mai credibili ai democrației de tip liberal. A-l acuza de fascism este un act iresponsabil, care demonstrează putreziciunea morală și semidoctismul celui care își permite să îl comită“.

Scriitorul Mircea Mihăieş a ocupat și funcția de vicepreşedinte al ICR în perioada 2005-2012.

Patapievici, solidar cu fostul său ­coleg de la ICR

Reacții de condamnare a premierului sau de solidarizare a premierului nu au întârziat să apară. Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a precizat că nu este de acord cu premierul Victor Ponta: „Eu nu subscriu acestei declaraţii şi nu sunt de acord. Sigur, aici premierul are tot dreptul să aibă o poziţie foarte fermă, dar în ceea ce mă priveşte, eu nu am astfel de probleme nici cu Patapievici, nici cu Mihăieş”. Hunor spune că decrete prezidenţiale de decorare nu au trecut pe la el. „De data aceasta, ori înainte să ajung eu la minister a trecut pe la minister propunerea şi a fost avizată de predecesorii mei, ori trebuie să vină mai târziu. Exact care este procedura de la instituţia prezidenţială nu ştiu, dar pe mine nu m-ar deranja. Eu am lucrat bine şi recunosc acest lucru şi cu Patapievici şi cu echipa lui Patapievici, când eram în mandatul celălalt“, ­spune ministrul Culturii.

Fostul șef al ICR, Horia-Roman Patapievici, spune că Victor Ponta „falsifică şi răstălmăceşte” tot ce atinge şi îi cere premierului să retragă imediat „afirmaţiile calomnioase” proferate la adresa lui Mircea Mihăieș. “Domnule prim-ministru, aţi spus despre Mircea Mihăieş că este un «fascist bătrân». La care vă răspund: cine acuză de fascism un om care a sprijinit întotdeauna valorile democraţiei arată că nu dă doi bani nici pe democraţie, nici pe bun-simţ, nici pe datoria de a fi drept. Ca prim-ministru, aveţi datoria de a fi drept, de a judeca cu bun-simţ şi de a respecta democraţia. Or, felul în care bagatelizaţi grozăvia fascismului, acuzând de fascism un om care nu are nimic de-a face cu fascismul, vă dezonorează ca prim-ministru, dezvăluindu-vă cinismul: un cinism pentru care fascismul şi democraţia sunt interşanjabile, simple etichete de lipit pe oameni după plac ori interes”, a spus Patapievici.

Lipsă de bun-simț

Ieșirea premierului a fost taxată de europarlamentarul Monica Macovei, care a precizat că “aceasta este adevărată față a lui Ponta, pentru care intelectualii sunt «fasciști»”.Reprezentanţii Societăţii Timişoara se declară indignaţi de atitudinea premierului, care refuză să contrasemneze decorarea de către Preşedinţie a fostei conduceri a ICR, ei spunând că afirmaţiile lui Victor Ponta la adresa scriitorului timişorean Mircea Mihăieș reprezintă „o grosolană jignire”. Editura Polirom, unde Mihăieș a publicat o mare parte din cărțile sale, a condamnat atacurile premierului. “Revoltătoare sunt și jignirile aduse unuia dintre intelectualii de frunte ai țării, profesorul Mircea Mihăieș, autor și colaborator de prestigiu al editurii noastre. Opera lui este astăzi larg recunoscută atât în România, cât și în străinătate. A-l califica drept antiromân, nazist, fascist bătrân etc. constituie nu doar o lipsă de bun-simț, ci o deviere de la un discurs rațional, un derapaj greu de imaginat la un politician responsabil”. Și Uniunea Scriitorilor a arătat că “epitetele aberante care i-au fost adresate lui Mircea Mihăieș jignesc nu un om, un scriitor, ci cultura română”.

Istorie

Alte gafe legate de nazism

De-a lungul timpului au existat o serie de oameni politici și personalități publice care au folosit referințele la nazism în contexte nefericite. Guvernatorul statului american Maine a numit, în 2012, serviciul de taxe drept un nou Gestapo. Un judecătorul republican de rang înalt și-a cerut scuze după ce a declarat că, dacă Joseph Goebbels era prin preajmă, ar fi fost mândru de Partidul Democrat, care are o mașină de propagandă formidabilă. Ben Carson, medic, dar și un apreciat editorialist, a fost taxat după ce a scris că America seamănă tot mai mult cu Germania nazistă.

Norme

Propaganda nazistă, interzisă prin lege

Actul normativ care interzice folosirea însemnelor naziste şi propaganda pentru acest tip de doctrină nu are nici o prevedere care să condamne declaraţiile publice precum cele făcute de Victor Ponta. „Confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi“, este prevăzut în articolul 4 al legii din 2006. De asemenea, articolul 5 arată că “promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi”.

Negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.