Vin alegerile, s-a umplut oraşul cu afişe. Ca de obicei, au apărut şi inerentele lupte între echipele de lipitori – dezlipitori – rupători (evident, niciodată sancţionate serios). Le găsim pretutindeni, panourile special construite de primării fiind cel mai puţin vizibile. Să încercăm să desluşim ce încearcă hectarele de hârtie tipărită să transmită alegătorului.
Ca de obicei, PSD îşi depăşeşte competitorii prin numărul şi suprafaţa materialelor vizuale. Cromatica şi motivele pseudofolclorice utilizate amintesc epoca cincinalelor în patru ani şi a producţiilor-record din cooperativele agricole. Am identificat cel puţin trei sloganuri (“Mândri că suntem români”, “România puternică în Europa” şi “Apărăm România”) şi nenumărate afișe, inclusiv cele cu imagini din Belarus şi Polonia pe care nu le-a văzut Victor Ponta. Accentul pus pe România mi s‑ar fi părut mai potrivit într-o campanie de alegeri pentru Parlamentul naţional sau pentru preşedinţie. Cine ştie, poate că asta şi este, dat fiind că figurile candidaţilor de pe listă nu apar aproape nicăieri (timidă, am văzut undeva poza Corinei Creţu), nemaivorbind de temele europene, în schimb cea a liderului partidului e omniprezentă, de obicei la dimensiuni uriaşe. Am remarcat şi strigătura “USL trăieşte”, dar am ignorat-o. PNL are o prezenţă palidă atât prin cantitatea, cât şi prin atractivitatea imaginilor prin care încearcă să ne câştige voturile. Elementul comun al afişelor pe care le-am văzut este reafirmarea identităţii vizuale oficiale (combinaţia galben-albastru, plus simbolul săgeţii). Marşează destul de mult pe prezentarea unor actuali europarlamentari cu notorietate şi a realizărilor acestora, ceea ce în principiu e bine (de exemplu, în cazul Adinei Văleanu şi a contribuţiei acesteia la reducerea tarifelor de roaming), căci readuce aminte că e vorba despre Uniunea Europeană. Din păcate, “materialul” nu a ajutat întotdeauna creativii agenţiilor de publicitate, publicului fiindu-i greu să înţeleagă ce caută figura Noricăi Nicolai lângă expresia “Campioana demnităţii românilor”. De altfel, campania pare centrată pe ideea de campion, fără a exista o justificare convingătoare. Campania vizuală a PDL mi se pare a fi cea mai coerentă. Partidul a revenit (poate, cam târziu) la culorile cu care s-a consacrat. A ales un slogan (Europa în fiecare casă) la obiect, pe care îl declină în diverse moduri – de exemplu, prin desenarea unei case din palmele candidaţilor. Foloseşte imaginile celor mai populari lideri ai partidului – şi totodată candidaţi (Macovei şi Stolojan), personaje cu “cârlig” mai ales în rândul electoratului de dreapta, pe care partidul speră să-l recucerească. Din păcate, îi lipseşte “zvâcul” care să genereze acţiunea (determinarea alegătorului să voteze). PMP a construit şi el o campanie unitară cromatic (cam rece, după gustul meu), cu personaje în mişcare, în consonanţă cu sloganul central: “Ridicăm România”. Dinamismul este prezent în toate variantele (în contrast cu afişele PDL). Nu pot să nu remarc prezenţa în postură de lider a Elenei Udrea şi absenţa totală din campanie (inclusiv din seria de poze de pe plajă, cu Traian Băsescu) a lui Eugen Tomac, preşedintele scriptic.
Afişele PNŢCD par realizate fiecare de către altă agenţie. Unul ne aminteşte figura lui Corneliu Coposu, care nu ştiu să fi fost contemporan în partid cu vreunul dintre personajele aflate pe locuri eligibile în lista actuală. Altul pare furat din recuzita PRM, cu harta ţării (parcă era interzisă folosirea simbolurilor naţionale în campanie), o cruce şi sloganul “Apărăm România ta – credinţă, lege, demnitate”. Hotărât, există o obsesie comună cu PSD legată de apărarea României. Contextualizând, ar rezulta că primejdia vine dinspre Uniunea Europeană. Am mai văzut un slogan al Forţei Civice bazat pe un calambur, “Schimbă-i cu Forţa”, lipit pe o dubă, cam neadecvat momentului, pentru că alegerile, ca modalitate de schimbare, sunt principial opuse utilizării forţei; nici nu rezultă clar cine ar fi de schimbat în Parlamentul European. Culorile şi grafica semănau izbitor cu cele utilizate în materialele PMP, ceea ce ar putea facilita o viitoare fuziune.
Mircea Kivu este sociolog
