Dacă în urmă cu patru ani a izbutit să capitalizeze 37,5% din voinţa electoratului, acum, după o guvernare pentru oameni, aşa cum a prevăzut programul iniţial, a obţinut 43,59% din voturi și 235 de locuri în Parlament, din 460. Are majoritatea absolută şi poate guverna încă patru ani.
Parlamentul României are 465 de parlamentari. Deci e comparabil cu Seimul polonez.
Poate că puţini români ştiu bine ce s-a întâmplat cu adevărat în Polonia, altă dată un aliat de nedejde al statului român şi un partener loial al diferitelor guverne care s-au succedat la Bucureşti.
Polonia nu este numai o ţară ultra-catolică, cea care a lansat primul sindicat liber din ţările foste comuniste, şi a dat lumii un Papă de anvergura, gloria şi măreţia lui Ioan Paul al ll-lea, dar şi o ţară care a suferit mult după dezastrul aviatic de la Smolensk.
Dacă România e divizată de la regimul Băsescu, alias Petrov, încoace, şi Polonia e profund împărţită între cei care-l critică pe primul ministru de pe vremea lui Petrov, Donald Tusk, şi susţinătorii partidului Partidul Dreptate și Justiție (PiS).
Faptul că Tusk a aranjat vizita celor doi fraţi gemeni Kaczynski în două zboruri diferite alimentează şi azi multiple conspiraţii. Lech (fratele geamăn al lui Jaroslaw, liderul de azi al PiS), a murit, să ne amintim, alături de alţi generali ai armatei, după prăbuşirea avionului care-i ducea la o comemorare la Katyn.
Românii apreciază pe un eurobirocrat care n-ar fi votat în Polonia nici de vecini
Euroscepticismul polonezilor s-a înteţit în urma accidentului aviatic din 2010. Ministrul apărării Antoni Macierewicz i-a făcut lui Donald Tusk o plângere de „trădare diplomatică”, ceea ce corespunde acuzației de trădare națională în codurile penale ale altor țări. Procesul este pe rol.
Românii au fost impresionaţi atât de amplele cunoştinţe despre Dacia ale fostului preşedinte al CE, Tusk, cât şi despre amintirile sale legate de Hagi. Foarte puţini cunosc că în Polonia este ţinta ironiilor şi a acuzaţiilor de vinderea intereselor naţionale.
Dacă Tusk rămâne un birocrat, fără vreo şansă electorală, fratele geamăn al lui Lech, Jaroslaw, duce mai departe memoria acestuia. Se zice că Lech ar fi gândit programul social-liberal al Partidului Dreptate şi Justiţie, cel care seduce şi azi majoritatea poloneză.
O lecţie de rezistenţă la travaliu pentru PSD
Din 1989, niciun guvern polonez nu a mai fost criticat de Occident, precum cel condus PiS, dar asta n-a contat pentru electoratul său fidel.
Politica Partidului Dreptate și Justiție îi atrage pe polonezi pentru că abordează guvernarea într-un mod complet diferit decât cele anterioare.
La fel ca PSD-ul condus de Liviu Dragnea, PiS este acuzat în presa occidentală de naţionalism şi xenofobie. A trecut şi el prin criza justiţiei, atât de apărată de societatea în civil de pe toate meridianele. Guvernului său nu i-a păsat nici de critici, nici de recomandările Comisiei de la Veneţia, considerându-le, aşa cum sunt, facultative. Ministrul justiţiei a luat act, dar a decis să scoată judecătorii comunişti din tribunale. La fel, ca la noi, apărătorii statului de drept au scos muniţia de luptă: peturile-n stradă. Linişte şi nepăsare din partea celor care aun condus şi conduc destinele Poloniei.
Guvernele succesive ale PiS au fost mai mereu ghidonate de Jaroslaw Kaczynski, liderul care a preferat să nu părăsească sediul partidului, el gândind structura şi planurile guvernamentale.
Deşi este acuzat că e un partid conservator, Partidul Dreptate şi Justiţie aplică politici economice de stânga. Programul politic al PiS seamănă cu cel al PSD, numai că decidenţii lor au avut mai multă determinare şi maximă nepăsare faţă de criticile din prăvăliile politice de la Bruxelles. Dacă programul politic al Vioricăi Dăncilă este intitulat “nimeni să nu rămână în urmă” e comparabil cu “pentru fiecare om,” al omologului polonez, nu acelaşi lucru se întâmplă cu modul de abordare al subiectului grija faţă de om.
PSD a avut un program similar pentru creşterea salarială şi atragerea celor din diaspora. A fost atacat şi din exterior şi din interior, fiind acuzat, sub conducerea lui Liviu Dragnea, de euroscepticism şi de corupţie.
Partidul Dreptate şi Justiţie nu a avut însă un topor deasupra uşii, precum PSD, mânuit de serviciile secrete, apărătoare mai mult ale intereselor bruxelleze, decât cele ale băştinaşilor.
În plus, presa de propagandă a adversarilor PiS a fost fără voci reprezentative în societate. Partidul lui Kaczynski a atras de partea sa elita intelectuală, ceea ce PSD nici măcar nu a încercat.
Cum de au reuşit cei de la PiS să mărească baza electorală după guvernare?
PiS a promis, prin vocea primului ministru Morawiecki, că în patru ani polonezul de rând va ajunge să câştige 1.000 de euro/lună, iar până în 2030, echivalentul celui din UE.
Guvernul PiS a introdus remunerații lunare necondiționate, în bani cash, echivalent al 110 euro, pentru toți părinții care au mai mult de un copil, în vederea întreținerii fiecăruia dintre aceștia, până ce vor împlini 18 ani. Deci dacă ai trei copii, primești 210 euro pe lună. Doar cei cu venituri reduse primesc bani pentru un singur copil.
Câştigătorul alegerilor din Polonia ia totul
Potrivit distribuirii provizorii a celor 460 de locuri din Seim, camera inferioară a Parlamentului, PiS ar dispune de 239 de locuri, suficiente pentru a forma o majoritate absolută. Coaliția civică ar obține 130 de locuri, Stânga 43, Coaliția Poloneză 34 și Confederația 13 locuri. Minoritatea germană are doar un loc.
Prin politica sa de deschidere faţă de oameni, în ciuda criticilor din occident, PiS mai are la dispoziţie încă patru ani pentru a continua lupta pentru prosperitate şi o justiţie independentă, aşa cum o gândesc magistraţii şi demnitarii polonezi, nu cum se indică de o serie de societăţi în civil.
Se pare că este cea mai categorică victorie a unui partid polonez după 1989, notează BBC.
Un scor istoric obţinut pentru că nu şi-a trădat principiile
După pierderea liderului şi înfrângerea electorală din alegerile europarlamentare, discursul public al reprezentanţilor PSD s-a întors cu 180 de grade. Le era pur şi simplu frică să mai pronunţe vreo idee critică la adresa occidentalilor şi a modului represiv de a impune condiţii sectare pentru actul guvernării. Niciunde în Tratatul de bază al UE nu scrie că se impun prin dictat măsuri politice, doar că legislaţia trebuie armonizată.
Fără nicio măsurătoare socială, noul preşedinte Viorica Dăncilă a stabilit că s-au pierdut voturile, mai ales din cauza anti-occidentalismului fostului preşedinte. Nu se ştie dacă electoratul PSD nu e unul tradiţionalist-conservator.
Faptul că la presiunea bruxellezilor, PSD Vnu s-a implicat în Referendumul pentru familia tradiţională i-a dezamăgit pe românii conservatori. Aici Liviu Dragnea a făcut o greşeală majoră în poziţionarea doctrinară.
Vechea conducere a social-democraţilor români nu a înţeles conservator-socialismul de tip polonez. Poate că mândria le-a fost prea mare.
Acum când e pregătit să facă o opoziţie ca la carte, cartea poloneză poate fi măcar studiată.
Formațiunea de guvernare din Polonia va avea un mandat puternic pentru a-și continua programul social conservator. Partidul condus de Kaczynski s-a angajat să continue reforma atât de discutată a sistemului judiciar, în ciuda opoziției Comisiei Europene, care a susținut că independența judecătorilor este eliminată prin această reformă, iar „statul de drept este în pericol”. O chestiune care nu a afectat deloc popularitatea partidului. Rezultatul din alegerile de duminică au confirmat justeţea politicii guvernului polonez. A celui de acum şi din trecut.
Marota justiţiei independente e folosită în România de cei care vor să controleze de fapt justiţia şi corpul magistraţilor.
Preşedintele Klaus Iohannis, după ce le-a rezolvat pe toate, nu şi majoritatea pentru guvernul său, a spus că mai are de terminat Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, singurul organism care pedepsea abuzurile magistraţilor cu epoleţi.
Nu se ştie cum va reuşi distrugerea acestui organism, subordonat Parchetului General, în condiţiile în care Ludovic Orban a precizat că se va supune deciziei de la Referendumul din primăvară şi nu va adopta nicio Ordonanţă de Urgenţă pe legile justiţiei. În Senat, PSD deţine încă majoritatea. O lege de desfinţare a S.I.I.J. va trece greu, poate că imposibil de trecut, în condiţiile date.
Orice renunţare din partea PSD ar arunca România în epoca abuzurilor din justiţie.
Cadourile electorale ale PiS
Guvernul PiS a ajutat persoanele cu venituri mici prin programul “Locuinţa+” pentru obţinerea unei locuinţe. De asemenea, a recoborât vârsta de pensionare la 65 de ani, după ce plafonul fusese ridicat de guvernarea anterioară. Pentru cei de vârsta a treia, guvernul conservator-socialist va introduce a 13-a pensie lunară pe an, iar pe cei tineri, sub 26 de ani, îi va scuti de impozitul pe venit.
Subvenţiile pentru agricultură sunt aproape duble faţă de România. La timpul potrivit, sindicatele agricultorilor, în înţelegere tacită cu guvernul, indiferent de culoarea sa politică, au organizat ample manifestări de protest în faţa Comsiei Europene. Am asistat la un eveniment prin care câteva zeci de camioane au descărcat gunoi de grajd în faţa clădirii Altiero Spinelli. La acestea se adaugă stimulente băneşti pentru ţărani şi investiţii în legăturile feroviare din mediul rural.
Suveraniştii n-au nicio reprezentare politică în România
Premierul Morawiecki se aşteaptă ca venitul mediu al unei familii să atingă în 2030 standarul UE. În 2014, nu atingea decât 69 la sută din acesta.
Victoria răsunătoare a social-conservatorilor polonezi nu ar fi fost posibilă fără sprijinul influentei Biserici Catolice, ca un mic, mare amănunt. Aşa numita alianţă dintre „tron şi altar,” cum i se mai spune, continuă şi protejează populaţia de invazia misticismului neomarxist.
Lecţia Partidului Dreptate şi Adevăr, precum şi Orbanomics, programul lui Viktor Orban, trebuie studiată de la catedră, în lungile zile de opoziţie de către liderii PSD dacă vor un come-back de răsunet.
A măsurat cineva cât de puţini suveranişti sunt în România, de ei nu trebuie reprezentaţi? Întrebările macină o parte a societăţii care se simte total nereprezentată.
