Discursuri lungi, cuvinte de lemn, predici și aghiasmă. Prima zi de școală nu este despre elevi, ci despre populismul politicienilor și influența Bisericii, spun sociologii.
Maria, elevă la Școala Europeană nr.4 din Bruxelles, și-a început prima zi de școală acum două săptămâni. Directorul școlii a ținut un scurt discurs, de doar câteva minute, vorbindu-le despre detalii organizatorice, apoi copiii au fost preluați de diriginți și îndrumați spre clasele lor. Ieri, Osman Andy, din Karaoglanoglu, Cipru, și-a început prima zi de școală într-un mod similar: directorul școlii le-a spus celor din clasa I câteva cuvinte de bun venit, le-a vorbit despre regulile școlii și despre uniforma obligatorie.
În schimb, Alexandra , elevă la o școală din Slobozia, județul Ialomița, România, a avut o primă zi de școală cu totul diferită. A ajuns la școală la ora 8. Până la 8.30, ea și mama ei au așteptat în curtea școlii, alături de alte sute de elevi și părinți, ascultând din boxe melodii vesele. Apoi au început lungi discursuri și predici.
Alexandra și-a început prima zi de școală cu un discurs al doamnei directoare, apoi al doamnei directoare adjuncte, apoi al unui inspector școlar, iar apoi a ținut o predică un preot. Acelaşi tipar e replicat, an de an, şi în şcolile din Capitală şi de pe întreg teritoriul României
„Nu am reținut nimic din discursuri. Preotul ne-a vorbit despre Ziua Crucii. Ne-a dat apoi cu aghiasmă. A fost amuzant, lângă noi era o doamnă musulmană care s-a ferit când preotul a stropit cu aghiasmă.”, povestește Ramona P., mama Alexandrei.
Prezența preotului a devenit obligatorie la începutul anului școlar. Fețe bisericești, înalte sau nu, în funcție de oraș, școală și de politicianul invitat la respectiva instituție de învățământ, sunt mereu acolo, vorbindu-le celor mici de cele sfinte.
Nimic de genul acesta nu se întâmplă însă țări precum SUA, Olanda, Marea Britanie, Danemarca, potrivit unor părinți intervievați de România liberă. Nici urmă de fast, de discursuri, de buchete de flori.
„Nimic rigid în Olanda. Elevii își primesc manualele și orarul. Nu se fac ore obișnuite, dar îți întâlnești profesor mentor (n.r. dirigintele). Acesta le spune elevilor la ce să se aștepte pe parcursul anului școlar și la ce se așteaptă del a ei. Prima zi este mai mult despre acomodare,” spune Frea H., din Olanda. Acomodare similară pentru majoritatea țărilor occidentale.
„Nu e deloc ca la noi, nu există, de fapt, nicio ceremonie. Directorul spune câteva cuvinte, apoi merg spre clasele lor. Nu începe școala propriu-zis în această primă zi, doar se acomodează.”, spune Carmen A., care locuiește în Bruxelles, Belgia.
Efect. “Copilul înțelege că e dominat de un sistem”
Atunci, de ce în România milioanele de copii, cu mic cu mare, stau ore întregi în picioare, în careu, ascultând discursuri de cele mai multe ori lipsite de vreun mesaj care să le folosească pe viitor. De ce copiii asistă forțat la un fast al adulților?
Pentru că există un asemenea fast, politicienii nu pierd prilejul să se folosească de el. Astfel, prima zi de școală devine un instrument al populismului, explică sociologul Mircea Kivu.
“Pentru că există, e un prijel pe care politicienii nu-l scapă.Cred că noi, ortodocșii, avem un uz pentru fast mai mare decât alții. Să ne gândim că, în alte țări, a doua zi după Crăciun, e o zi de lucru obișnuită. În România, cam două săptămâni de la Crăciun la Anul Nou nu prea se mai duce lumea serios la muncă”, spune Kivu.
Astfel, mai arată acesta, a devenit oarecum instituțional în România că părinții lipsesc de la serviciu în prima zi de școală: “Nimeni nu-și pune problema că un părinte s-ar duce la serviciu sau măcar că n-ar întârzia juma’de zi”.
Acestea sunt tradiții păstrate din comunism, de pe vremea pionierilor și a comandanților de detașament, este de părere şi Oana Moraru, consultant educațional
“Careul, structura aceea în care chemai copiii în clasă, începând cu comandantul de detașament, ierarhia pionierească, sunt toate din perioada de dinainte de Revoluție. S-au păstrat aceleași lucruri, același festivism. Vorbește directorul, politicianul, preotul. În virtutea inerției, e aceeași ocazie de câștig, de populism. Copiii sunt total plictisiți. Copilului chiar îi fac rău aceste festivități, el înțelege din prima zi că e dominat de un sistem, de o organizare, el nu are libertate, individualism. Află că sunt niște ierarhii deasupra capulului lui, care țin de chestii formale, nu de relații autentice, om la om”, spune Moraru.
”Copiii sunt total plictisiți. Copilului chiar îi fac rău aceste festivități, el înțelege din prima zi că e dominat de un sistem, de o organizare, el nu are libertate, individualism”, a spus Oana Moraru, consultant educaţional.