Economiştii pun sub semnul întrebării creşterea estimată cu 3,5% a PIB anunţată pentru 2013 de către Statistică, precum şi pe cea de 5,2% aferentă ultimului trimestru al anului trecut.
Dacă ar fi să credem cifrele date publicităţii de Institutul Naţional de Statistică la finele săptămânii trecute, România a ajuns noul tigru al Europei. Creşterile economice estimative valabile pentru anul trecut mai pot fi întâlnite doar în ţările asiatice şi sunt peste orice evoluţii europene. Potrivit INS, Produsul Intern Brut (PIB) a crescut anul trecut cu 3,5%, semnificativ peste cele mai recente prognoze ale autorităţilor (2,8%) şi analiştilor, după un avans de 5,2% în ultimul trimestru, faţă de octombrie-decembrie 2012. Atât creşterea anuală, cât şi cea trimestrială se plasează la cele mai mari valori din anul 2008 până în prezent.
„Conform primelor estimări, Produsul Intern Brut în trimestrul IV 2013 a fost, în termeni reali, mai mare cu 1,7% comparativ cu trimestrul III 2013 (date ajustate sezonier). Faţă de acelaşi trimestru din anul 2012, Produsul Intern Brut a înregistrat o creştere cu 5,2% pe seria brută şi cu 5,1% pe seria ajustată sezonier. În anul 2013, Produsul Intern Brut a crescut, comparativ cu anul 2012, cu 3,5%”, a anunţat vineri INS. Datele reprezintă „estimările semnal” ale Statisticii. Varianta provizorie a evoluţiei PIB pentru anul trecut va fi anunţată la 5 martie.
Creşterea reprezintă un record în Europa.Produsul Intern Brut (PIB) al zonei euro a crescut cu 0,3% în ultimele trei luni ale anului trecut, faţă de trimestrul al treilea, peste aşteptări, iar economia UE a avansat cu 0,4%, România înregistrând cele mai solide rate de creştere atât în trimestrul patru, cât şi pe ansamblul lui 2013.
Atunci de ce o duce economia mai prost?
În economia reală cifrele avansate de INS ar semnifica un şomaj în scădere, mai puţine insolvenţe şi credite neperformante şi veniturile în creştere la bugetul de stat. În realitate, lucrurile stau invers, atrage atenţia economistul Florin Cîţu pe blogul său. “Şomajul a scăzut în 2012, dar a crescut în 2013, venitul disponibil a continuat să scadă şi în 2013 (date noiembrie 2013), numărul insolvenţelor a continuat să crească în 2013, procentul NPL (creditele neperformante – n.red.) la fel, ţinta de deficit iniţială a fost ratată (deşi creşterea economică a surprins pozitiv), venituri la buget mai mici decât cele estimate pentru o creştere reală mai mică, consumul a stagnat şi sectorul privat s-a contractat”, spune el.
Cum se explică totuşi existenţa pe hârtie a creşterii economice? Trebuie spus că INS estimează PIB real pornind de la PIB nominal, acesta fiind corectat cu deflatorul preţurilor din economie. Deflatorul este similar cu rata inflaţiei, cu diferenţa că, spre deosebire de aceasta, el ia în calcul evoluţia preţurilor din întreaga economie. Un deflator mic aplicat unui PIB nominal duce la un PIB real mai mare şi invers. Tocmai aici este problema ce se ascunde în spatele evoluţiei deflatorului luat în calcul de către Statistică.
“Dinamica PIB nominal în primele 2 trimestre (din 2013 – n.red.) arată o creştere de 6,3% cu o creştere a deflatorului de 4,5% (…) Dar în trimestrul 3 lucrurile se schimbă. În primul rând dinamica PIB nominal a încetinit la 5,6%, iar pentru a menţine creşterea economică reală mare dinamica deflatorului a fost brusc redusă la 1,5%. Este bizar din nou că deflatorul are o dinamică mai mică decât Indicele Preţurilor de Consum – IPC (3,3%)”, spune el. De regulă, relaţia este inversă, anume deflatorul este mai mare decât IPC care stă la baza calculării inflaţiei. Ce înseamnă acest lucru? “Este posibil ca deficitul de cerere în 2013 să fi acţionat mai puternic asupra preţurilor generale din economie”, spune el. Adică cererea mai mică a dus la frânarea creşterilor de preţuri în economie. “Este doar o presupunere. Dacă ar fi adevărat, atunci creşterea reală nu oferă un motiv de bucurie, ci mai degrabă unul de îngrijorare”, afirmă el. Economistul lansează şi o provocare: “INS (trebuie – n.red.) să explice comportamentul bizar al deflatorului în anumiţi ani”. Economistul atrage atenţia că deflatorul a fost ajustat inexplicabil şi în cazul cifrelor pentru 2011, efectul final fiind o creştere economică de 2% pentru acel an, în loc de o contracţie a economiei cu acelaşi procentaj.
