Recordul absolut de luptă cu Justiţia şi administraţia publică a statului român ar putea aparţine bucureşteanului Ion Popescu, care de 22 de ani se chinuie să intre în posesia titlului de proprietate pentru un teren moştenit, deşi are o hotărâre judecătorească definitivă şi o sentinţă CEDO împotriva statului român.
Problemele lui Ion Popescu au început în 1989, atunci când o familie din comuna Dragoteşti, judeţul Gorj, a obţinut la rândul său un certificat de moştenitor pe aceeaşi suprafaţă de pământ pe care bucureşteanul o primise de la mama sa încă din 1956. După căderea regimului comunist, Ion Popescu a deschis o acţiune în justiţie împotriva acelei erori şi, în 1992, a câştigat procesul. Judecătoria Târgu Jiu a cerut celeilalte familii să “lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 1,6 hectare”, ceea ce aceştia au şi făcut.
Calvarul lui Ion Popescu nu se terminase încă. Deşi părea că recuperarea terenului e doar o formalitate, bucureşteanul nu a putut intra în posesia titlului de proprietate nici până astăzi. Abia după doi ani de la rămânerea definitivă a sentinţei a fost înscris în registrul agricol al comunei Dragoteşti. Apoi în 1998 nu s-a mai întâmplat nimic, deşi demarase de ceva vreme procedura de executare silită.
Din cauza unei greşeli scăpate în sentinţa judecătorească din urmă cu şase ani, autorităţile nu ştiau care este poziţia terenului şi nici cu ce alte suprafeţe se învecinează. “M-am dus la executor şi mi-a spus că nu mă poate ajuta cu nimic, pentru că întâi trebuie să rezolv erorile care au apărut în acte. Am cerut Judecătoriei Târgu-Jiu să repare eroarea, în sensul că întinderea terenului să fie clar menţionată în act”, ne-a explicat Ion Popescu.
Plimbat de la o instituţie la alta
După încă un an, această solicitare a fost respinsă, pe motiv că nu viza chestiuni de fond. Prin urmare, bucureşteanul s-a văzut într-o situaţie fără ieşire. Pe de o parte, executorul nu putea pune în aplicare sentinţa iniţială, din cauza acelei erori, pe de altă parte magistraţii au respins corectarea, cerându-i bătrânului să redeschidă o acţiune judecătorească.
În 2001, după alte nenumărate demersuri la Prefectura Gorj, la Ministerul Justiţiei şi la Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală, această din urmă instituţie l-a direcţionat pe Ion Popescu către Consiliul Local Dragoteşti. Nu s-a întâmplat, însă nimic.
Bărbatul a continuat cu alte şi alte reclamaţii, însă de fiecare dată autorităţile statului îşi declinau competenţa. În 2004, Ministerul Administraţiei şi Internelor îi recomanda lui Ion Popescu să se adreseze unui executor judecătoresc, ceea ce bucureşteanul făcuse încă din 1997 fără succes însă. “Am făcut inclusiv plângeri penale, am reclamat vecinii că mi-au intrat pe o bucată de 2000 de metri pătraţi din terenul meu. Răspunsul Tribunalului Gorj a fost uimitor”, ne-a arătat Ion Popescu.
Astfel, instanţa constata, pe de o parte, că bucata în cauză nu-i mai aparţine bărbatului din 1976, în schimb admitea că aceeaşi bucată făcea parte din suprafaţa pentru care bucureşteanul obţinuse o sentintă judecătorească definitivă.
Mai mult, acelaşi tribunalul îl îndemna pe Ion Popescu ca, după zece ani de confuzii, să demaraze o nouă acţiune de revenidcare a terenului. În fine, sătul să se tot lupte cu autorităţile româneşti, bărbatul a decis în 2004 să se adreseze Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). După alţi şase ani de aşteptare, instanţa europeană i-a dat câştig de cauză tot bucureşteanului, obligând încă o dată statul român să pună în aplicare sentinţa din 1992. “Ce credeţi că s-a întâmplat din 2010? Nimic. Nici acum nu am primit titlul de proprietate asupra terenului. Aşa că am început alte reclamaţii: la CEDO, la Avocatul Poporului, la Guvern. Din nou fără succes”, a menţionat Ion Popescu, care acum, la cei 85 de ani ai săi încă mai speră să vadă mult doritul titlu de proprietate.
continuare în pagina 2 – Care este poziţia Primăriei Dragoteşti despre tărăgănarea acestui dosar
Primăria Dragoteşti se disculpă
De cealaltă parte, reprezentanţii Consiliului Local Dragoteşti-Gorj, singura instituţie care putea evita tot acest lung şir de procese şi reclamaţii, afirmă că principalul vinovat pentru situaţia creată este chiar Ion Popescu.
“Dumnealui a venit cu sentinţa la noi, am înregistrat în Registrul Agricol poziţia sa conform deciziei judecătoreşti. Are terenul şi în acte, şi în realitate, dar acum e abandonat, plin de mărăcini. Dânsul nici nu a călcat pe la acest teren decât o singură dată. Noi am făcut măsurătorilor – a fost şi dumnealui, şi fiul său de faţă, dar vecinii terenului nu recunosc dimensiunile pe care domnul Ion Popescu le solicită”, ne-a declarat Fineta Armegioiu, secretarul Primăriei Dragoteşti.
Aceasta afirmă că bucureşteanul vrea mai mulţi metri pătraţi decât are dreptul. “Noi ne-am deplasat la faţa locului pentru a întocmi documentaţia pentru titlul de proprietate. Dar nu s-a putut acest lucru, întrucât dânsul nu este recunoscut de vecini cu dimensiunile terenului pe care îl doreşte”.
Faptul că nu-l recunosc vecinii e suficient în viziunea Primăriei Dragoteşti pentru a nu pune în aplicare o sentinţă judecătorească definitivă şi o decizie CEDO.
De altfel, Fineta Armegioiu afirmă că “dânsul nu argumentează cu nimic, dânsul doar vrea. Dar nu depune nici un act”. “E mai degrabă reaua voinţă a dumnealui, nu a noastră”, e concluzia secretarei.
Între timp, Ion Popescu se uită la sentinţele definitive pe care le are de la instanţele româneşti şi europene şi constată că are doar două bucăţi de hârtie.
