Rusia a mobilizat un aparat uriaş pentru a garanta securitatea Jocurilor Olimpice de la Soci, cu costuri fără precedent. Faptul că Soci este atât de aproape de Caucaz, unde activează grupuri teroriste islamiste radicale, este unul dintre motive. Celălalt este mai puţin public şi ţine de întărirea statului poliţienesc în Rusia.
Citeşte şi: Secretul murdar al Olimpiadei de la Soci: MAFIA
Olimpiada de la Soci nu va fi o celebrare a cooperării între popoare şi de celebrare a spiritului olimpic, ci se va desfăşura sub spectrul fricii. În Grecia antică, pe timpul desfăşurării Olimpiadei, armele tăceau şi toate conflictele erau suspendate. Nimic de acest fel la Soci, care nu este un oraş în sărbătoare, ci un oraş aflat sub asediu. Zeci de mii de forţe de poliţie, trupe speciale şi militare au fost mobilizate pentru a garanta securitatea Jocurilor Olimpice. La acestea se adaugă alte câteva mii de agenţi ai serviciilor secrete. Soci nu mai este o staţiune olimpică, este o fortăreaţă înţesată de arme şi soldaţi.
Pericolul este cât se poate de real. În ultimele luni, teroriştii ceceni ai lui Doku Umarov, liderul aşa-numitului Emirat al Caucazului, au emis două mesaje în care ameninţau cu atacuri asupra Jocurilor Olimpice. La sfârşitul anului trecut, două atacuri sinucigaşe, pe 29 şi pe 30 ianuarie, primul în gară şi al doilea într-un troleibuz din Volgograd, s-au soldat cu 34 de morţi. Pe 19 ianuarie un grup din Dagestan (republică devenită principalul refugiu al islamiştilor din Caucaz), afiliat la Emiratul lui Umarov, a revendicat atentatele într-un material video. În înregistrare pot fi văzuţi doi bărbaţi vorbind ruseşte şi care îşi pun vestele cu explozivi în aşteptarea Olimpiadei de la Soci.
Dar ceea ce s-a întâmplat la Volgograd este însă exact motivul pentru care ceva nu este în regulă cu politica anti-teroristă a Rusiei şi a FSB. Înainte de revendicarea televizată, FSB „a identificat” în două rânduri autorii, mai întâi o femeie şi apoi un bărbat, un rus trecut la islam, numai ca să îi exonereze de vină câteva zile mai târziu. În noiembrie, un alt atac sinucigaş în care au murit şase persoane a avut loc într-un troleibuz din Volgograd. FSB a identificat vinovaţii în persoana unei femei şi a soţului ei, un anume Dmitri Sokolov, care ar fi pregătit explozibilul. FSB l-a urmărit pe Sokolov până în Dagestan, unde l-a ucis împreună cu alţi cinci locatari ai unei case, dar ulterior s-a aflat că acesta fusese arestat de două ori, o dată înainte şi a doua oară după atac. Nimeni în Rusia nu a pus la îndoială acţiunea FSB.
Citeşte şi: Soci, mană cerească pentru miliardarii lui Putin
Potrivit unui expert rus, citat de New York Review of Books, între serviciile de securitate ruse şi teroriştii islamişti pare să se joace un fel de joc în care fiecareîlse completează pe celălalt. Islamiştii au nevoie de un duşman, iar serviciile au nevoie, din când în când, de un atac, pentru a-şi justifica puterea, dar şi dintr-un motiv mult mai trivial: banii. Mulţi dintre agenţii de top ai FSB au în acelaşi timp afaceri private profitabile în domeniul protecţiei anti-teroriste. Cu cât ameninţarea este mai mare, cu atât profitul este mai mare. Când se depăşeşte limita, atunci se intervine. Şi limita a fost depăşită. În mai 2012, FSB a descoperit 10 ascunzători de armament pe teritoriul Abhaziei, constând în zeci de kilograme de explozibili, lansatoare de rachete şi grenade, sute de grenade, arme automate şi puşti cu lunetă, toate plasate acolo de oamenii lui Umarov. Abhazia, care se află la o aruncătură de băţ de Soci, este, de când a fost smulsă Georgiei în războiul din 2008, practic administrată de FSB. Dacă Umarov a reuşit să ascundă un asemenea arsenal sub ochii lor acest lucru se datorează corupţiei.
Securitatea sporită din jurul Olimpiadei va mai avea însă şi un alt efect. După Volgograd, în Duma de stat a Rusiei au fost introduse mai multe legi care extind şi mai mult puterile FSB, care va avea dreptul să percheziţioneze pe oricine, oricând, fără mandat şi, mai interesant, va avea dreptul să controleze mesajele transmise prin internet ale oricui.
Deja acest lucru se întâmplă la Soci. Nimeni nu poate intra în staţiune fără un permis special, iar FSB monitorizează toate comunicaţiile prin internet, inclusiv ale sportivilor şi jurnaliştilor. Mai mult, FSB va avea dreptul să blocheze aceste mesaje dacă va considera că ele reprezintă un pericol pentru securitatea Jocurilor, adică inclusiv corespondenţele de presă. Dintr-o sărbătoare a deschiderii, Olimpiada de la Soci riscă să devină un experiment în întărirea statului poliţienesc şi ori de câte ori Putin a avut prilejul sau doar pretextul să întărească regimul, a făcut-o.
Staţiune exotică
Construirea în 1903 în localitatea Soci a unei reşedinţe imperiale, mai precis a unui pavilion de vânătoare, a provocat un boom imobiliar şi toată aristocraţia petersburgheză şi moscovită s-a precipitat la Krasnaia Poliana. Hotelurile particulare apăreau ca ciupercile, iar hanurile primeau turiştii mai modeşti. Împăratul nu a dorit să-şi viziteze reşedinţa, dar alţi membri ai familiei imperiale o vizitau foarte des, pentru Marii Duci Alexander Mihailovici şi Serghei Mihailovici devenind locul favorit de vilegiatură. Revoluţia a schimbat tendinţa, marcând declinul staţiunii Krasnaia Poliana în profitul Sociului. În 1934, comisarul poporului pentru afaceri militare Kliment Voroşilov a construit o mare datcha la Botşarov Ruchei, astăzi reşedinţa de vară a lui Vladimir Putin. La acea vreme era rezervată cadrelor Armatei Roşii. La Soci, preşedinţii sovietici, apoi ruşi – Hruşciov, Brejnev şi Elţin – au profitat, după moartea lui Stalin, de reşedinţa oficială Botşarov Ruchei şi de când se află la putere, Putin vine în fiecare sezon, ocazii pentru el de a practica sporturi nautice şi schi. Situl prezidenţial, în stil neo-stalinist şi înconjurat de palmieri, dispune de 20 camere sub versanţii vertiginoşi ai munţilor. Este dotat cu heliport şi un punct de acostare pentru yahtul locatarului de la Kremlin. Două piscine, una cu apă sărată şi alta cu apă dulce permit vizitatorului să se relaxeze. Totul este sub o supraveghere specială, una îndeaproape de forţele FSB şi alta mai îndepărtată, o navă militară fiind în permanenţă în larg.
