România se numără printre statele mebre ale UE care au transpus în legislaţia naţională normele comunitare privind aspecte legate de detenţie. Ţara noastră a introdus în legislaţie Decizia privind transferul de deţinuţi, cea privind măsurile de probaţiune şi sancţiuni alternative şi Ordinul european de supraveghere judiciară, informează Comisia Europeană.
Aceste norme au fost transpuse doar de jumătate din statele membre.
Conform acestor trei acte legislative, pedepsele cu închisoarea, deciziile de probaţiune sau sancţiunile alternative şi măsurile de supraveghere judiciară în faza premergătoare judecăţii pot fi executate într-o altă ţară din UE decât cea în care o persoană a fost condamnată sau în care urmează să fie judecată. Aceasta poate fi ţara a cărei cetăţenie o deţine, în care îşi are reşedinţa obişnuită sau o altă ţară din UE cu care persoana are legături strânse.
Citeşte şi: Numărul deţinuţilor infectaţi cu HIV, creştere impresionantă
Deciziile-cadru au potenţialul de a conduce la o reducere a pedepselor cu închisoarea impuse de instanţe în sarcina nerezidenţilor. S-ar putea astfel reduce suprapopularea din închisori, îmbunătăţindu-se şi condiţiile de detenţie, şi s-ar putea reduce resursele bugetare alocate la nivel naţional pentru închisori.
În fiecare an, zeci de mii de cetăţeni ai UE sunt învinuiţi de săvârşirea unor infracţiuni sau condamnaţi în alt stat membru al Uniunii Europene. Adesea, instanţele penale ordonă arestarea preventivă a nerezidenţilor până la începerea procesului, deoarece există temerea că aceştia vor fugi şi nu se vor întoarce pentru a lua parte la proces. Într-o situaţie similară, o persoană suspectată rezidentă în ţara respectivă ar beneficia, de multe ori, de o măsură de supraveghere judiciară mai puţin coercitivă, cum ar fi prezentarea la un post de poliţie sau interdicţia de a călători.
Citeşte şi: Statistici ÎNGRIJORĂTOARE: Vezi câţi români zac după gratii în AFARĂ
Deciziile-cadru trebuie considerate drept un pachet legislativ coerent şi complementar care abordează problema detenţiei cetăţenilor UE în alte state membre şi care are potenţialul de a conduce la o reducere a măsurilor de arest preventiv sau la facilitarea reintegrării sociale a deţinuţilor în context transfrontalier. În realitate, există legături operaţionale între cele trei decizii-cadru, dar şi între aceste decizii-cadru şi Decizia-cadru privind mandatul european de arestare.
