Aceasta este normalitatea pe care o căutăm de atâta timp în România: instituţii care funcţionează corect, pentru că oamenii care le compun aşază Constituţia şi legile mai presus de interesele politice ale celor care i-au trimis acolo.
Săptămâna trecută, Curtea Constituţională a invalidat legea adoptată în „marţea neagră“ care le asigura impunitate parlamentarilor corupţi şi care dezincrimina conflictul de interese – din calculele DNA şi ANI, cam 10% dintre parlamentarii de azi beneficiau direct de aceste modificări. O lege scandaloasă făcută de ei pentru ei.
O perfectă ilustrare a conceptului de lege cu dedicaţie, care ne-a atras încă o dată blamul partenerilor străini şi care a încins spiritele la Bucureşti. Vă amintiţi, desigur, cu câtă încrâncenare a apărat USL până în pânzele albe aceste modificări, încercând să convingă o ţară întreagă că albul e negru şi negrul alb, că parlamentul a făcut un lucru bun acordându-şi imunitate totală şi că de vină pentru toate relele care se abat peste ţară sunt cei care îndrăznesc să critice aceste măsuri. Curtea Constituţională, în unanimitate, a declarat legea neconstituţională, răspunzând unei sesizări formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Unanimitatea aceasta arată că nu se poate face chiar orice într-un stat de drept. Că avem anticorpi care să se lupte cu răul, că avem instituţii şi oameni care nu se mai tem să-şi facă treaba şi să anuleze abuzurile. Nu e deloc întâmplător că 92 de judecători de la ÎCCJ au atacat legea din „marţea neagră“ la CCR: ei au văzut prăpastia spre care se îndrepta România dacă această lege ar fi intrat în vigoare şi au înţeles că toată munca organelor judiciare ar fi fost anulată peste noapte. Că îmbogăţiţii tranziţiei ar fi scăpat de puşcărie, că am fi avut iarăşi în România două categorii de cetăţeni: unii deasupra legii şi alţii obişnuiţi. CCR a restabilit normalitatea, amintind parlamentului că România e un stat de drept în care Constituţia şi legile trebuie respectate de către toţi, că obligaţiile pe care România şi le-a asumat pe plan internaţional prin apartenenţa la comunitatea statelor civilizate trebuie respectate în plan intern şi că cetăţenii sunt egali în faţa legii.
Citeşte continuarea textului pe Revista 22.