Imagini cu valuri de migranţi din Est care iau cu asalt prosperele ţări vestice, în căutare de locuri de muncă, pictate cu măiestrie de către politicieni aflaţi într-o permanentă campanie electorală, au tulburat apele nu tocmai limpezi ale unei Uniuni Europene tot mai dezbinate. Pentru a calma spiritele şi a clarifica lucrurile, Comisia Europeană a publicat astăzi un ghid practic referitor la “testul privind reşedinţa obişnuită”.
Citeşte şi: Cameron vrea să impună UE limitarea accesului muncitorilor români în Marea Britanie
Ghidul urmează să ajute statele membre să aplice normele comunitare în materie de coordonare a sistemelor de securitate socială pentru cetăţenii UE care s-au mutat recent în alt stat membru. Documentul, elaborat în colaborare cu statele membre, clarifică conceptele separate de „reşedinţă obişnuită” şi „şedere temporară” sau „şedere”.
Aceste definiţii, prevăzute în dreptul UE sunt necesare pentru a stabili care stat membru este responsabil de plata prestaţiilor de asigurări sociale cetăţenilor UE care circulă dintr-un stat membru în altul. În temeiul dreptului UE, poate exista numai un singur loc de reşedinţă obişnuită şi, prin urmare, un singur stat membru responsabil de plata prestaţiilor de asigurări sociale bazate pe locul de reşedinţă.
Citeşte şi: Peste 300 de plângeri la UE despre declaraţia privind amprentarea românilor
Angajaţii şi lucrătorii care desfăşoară o activitate independentă au dreptul să beneficieze de sistemul de securitate socială din ţara în care lucrează, iar persoanele inactive (de exemplu, pensionarii, studenţii) au dreptul să beneficieze de acesta în statul membru în care sunt „rezidenţi în mod obişnuit”. Stabilirea statului membru de „reşedinţă obişnuită” al unei persoane este importantă şi pentru lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea în mai mult de un stat membru.
Ghidul reaminteşte criteriile specifice de care trebuie să se ţină seama la stabilirea locului de „reşedinţă obişnuită” al unei persoane, precum:
situaţia familială şi legăturile de familie
durata şi continuitatea prezenţei sale în statul membru în cauză
situaţia locului de muncă (în special locul în care se desfăşoară de obicei activitatea respectivă, stabilitatea activităţii şi durata contractului de muncă)
exercitarea unei activităţi neremunerate
în cazul studenţilor, sursa veniturilor acestora
caracterul permanent sau nu al situaţiei locative a unei persoane
statul membru în care plăteşte taxe persoana în cauză
motivele mutării
intenţiile persoanei bazate pe toate circumstanţele şi susţinute de dovezi concrete.
Documentul oferă totodată exemple concrete şi orientări cu privire la cazurile în care poate fi dificil de stabilit locul de reşedinţă, cum ar fi cazul lucrătorilor transfrontalieri, al lucrătorilor sezonieri, al celor detaşaţi, al studenţilor, al pensionarilor şi al persoanelor inactive extrem de mobile.
De exemplu, dacă un cetăţean al Marii Britanii se pensionează şi se mută în Portugalia, petrecându-şi cea mai mare parte a timpului în această ţară, locul său de „reşedinţă obişnuită” este acum Portugalia, chiar dacă acesta încă deţine o casă în Marea Britanie şi menţine legături culturale şi economice cu acest stat.
„În Dreptul UE sunt prevăzute măsuri clare de protecţie care să împiedice cetăţenii să profite de sistemele de asigurare socială din alte ţări ale UE. Acest ghid va facilita aplicarea în practică a măsurilor de protecţie legate de «reşedinţa obişnuită» de către autorităţile din statele membre. Manualul face parte din acţiunile Comisiei aflate în desfăşurare şi menite să faciliteze libera circulaţie a persoanelor pe tot teritoriul UE”, a precizat László Andor, comisarul pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune.
Germania, chemată de o româncă la Curtea de Justiţie a UE
Germania a fost trimisă, recent, în faţa Curţii de Justiţie a UE (CJUE) de către Executivul comunitar pentru că nu a acordat ajutor de şomaj unei românce care nu şi-au găsit un loc de muncă.
Poziţia Comisiei Europene a fost transmisă în cazul tinerei de 24 de ani şi a fiului său. Cei doi trăiesc din 2010 în Germania. Tânăra a locuit la sora ei în Leipzig unde a studiat timp de 3 ani. Femeia a primit alocaţie pentru copil şi un spor de întreţinere, dar în momentul în care a solicitat ajutor de şomaj (Hartz-IV) a fost refuzată. Românca a dat statul german în judecată, dar Tribunalul social din Leipzig a decis, în iulie 2013, să solicite clarificări de la CJUE.
Citeşte şi: Partidul lui Merkel, indignat că Germania trebuie să plătească şomaj imigranţilor UE
În prezent, statul german nu acordă ajutor de şomaj imigranţilor care vin în Germania în alte scopuri decât cel al căutării unui loc de muncă.
Comisia Europeană cere, astfel, Berlinului să acorde un tratament egal tututor cetăţenilor din statele membre UE.
„Pentru a beneficia de asistenţă socială într-o altă ţară europeană un cetăţean din alt stat trebuie să fie angajat, să fie rudă apropiată (a unei persoane aflată în acea ţară) sau să aibă reşedinţa în acel stat”, a explicat Pia Ahrenkilde Hansen, Purtător de cuvânt al Comisiei Europene.
Însă, lideri ai Uniunii Creştin-Democrate (CDU), partidul cancelarului Angela Merkel, au declarat că este „inacceptabil” avertismentul Comisiei Europene privind necesitatea acordării indemnizaţiilor sociale imigranţilor veniţi din state membre UE.