Când vom face autostrăzi, căi ferate rapide, servicii publice eficiente, riscurile de atentat ar putea crește și la noi. Deocamdată însă, având în vedere circumstanțele, e bine că suntem unde suntem – la colțul Europei. Și s-ar părea că nu vom pleca prea repede de aici.
Simt, zilele acestea, nevoia imperioasă să fac un elogiu al marginalității. Al marginalității noastre naționale, culturale, economice și așa mai departe. De ce? Păi, uitați-vă: Bruxellesul, inima Europei, a tras obloanele, astfel încât pe străzi, sâmbăta și duminica trecută, au fost mai mulți polițiști, jandarmi și militari decât civili, iar concertele, meciurile și alte manifestări publice au fost anulate. Între timp, Franța, gloria Europei, este sub stare de urgență, cu mai multe prevederi constituționale suspendate, iar patria lui Goethe, cea a lui Cervantes și cea a lui Shakespeare tremură și ele de frica unor atacuri teroriste iminente, luând precauții fără precedent. În timpul acesta, pe noi nu ne sperie decât Traian Băsescu, care, în lipsă de ocupație, ne tot previne că suntem și noi o țintă probabilă a terorismului islamic.
Noi, țintă? Aș! Orice mișcare teroristă cu cap ar renunța repede la o acțiune îndreptată împotriva României, dacă ar studia minuțios problema. În primul rând, merită oare să arunci în aer un obiectiv dintr-o capitală pe care jumătate din planetă o ignoră, iar cealaltă jumătate o confundă cu capitala unei țări vecine? Evident că nu. Apoi, la ce bun să omori câteva zeci de indivizi cu mitraliera sau bomba la un concert, atunci când patronii sălii îi omoară ei înșiși, mai ieftin, prin ardere și gazare simultane? Apoi gândiți-vă la logistică: cum sosești în Capitala noastră dragă?
