E clar că băieții din cercul extremiștilor maghiari de la Târgu-Secuiesc, care-și doresc o Ungarie Mare și o Românie Mică, se îndreptau ca somnambulii spre locuri riscante, dar încă nu se leagă toate ițele țesăturii și rămân multe întrebări fără răspuns.
SRI știa de mai multă vreme despre eventualitatea atentatului pus la cale de Beke Istvan Attila la Târgu-Secuiesc, dar a lăsat lucrurile să curgă în așa fel încât arestarea lui să aibă loc, în mod simbolic, de Ziua Națională a României. În acest fel totul poate fi supradimensionat, iar „pericolul maghiar“ se reactivează într-o perioadă în care terorismul lovește Europa din altă direcție, iar Rusia revine în prim-plan ca mare putere, având ca aliați loiali mai multe state din centrul și estul Europei, printre care și Ungaria.
Serviciul Român de Informații aflase încă din 10 octombrie despre întâlnirea „conspirativă“ a liderilor extremiști din Covasna, în care aceștia au pus la cale construirea unei „bombe“ ce urma să fie detonată pe 1 Decembrie. Două săptămâni mai târziu, ofițerii SRI au sesizat DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism), iar procurorii ar fi avut timp suficient să îi ancheteze și eventual să-i pună sub acuzare pe potențialii teroriști. Totuși nu au făcut-o, iar la arestarea lui Beke dispozitivul, care, potrivit planurilor extremiștilor maghiari, putea fi detonat chiar de la distanță, încă nu fusese asamblat. Cum s-ar spune, criminalul a fost prins înainte să aibă la îndemână arma crimei. A fost o acțiune de prevenție și probabil mai mult decât atât.
E adevărat că din interceptări rezultă că extremistul arestat a spus că poate accesa de pe telefonul mobil camera video aflată în exteriorul magazinului său din Târgu-Secuiesc, că va putea urmări marșul de 1 Decembrie și detona „trei-patru petarde“, „chiar dacă va fi plecat din localitate cu familia“, dar, din motive pe care deocamdată nu le cunoaștem, omul nu a mai asamblat dispozitivul. Un atentat cu petarde ar fi putut răni oamenii din jur sau chiar mai rău. Consecințele ar fi fost nu doar umanitare, ci ar fi putut duce la destabilizarea unei întregi regiuni care nu s-a debarasat de angoasele sale funeste.
Obsesiile extremiștilor maghiari din Transilvania și din Ungaria care au legături tulburi cu istoria și își doresc revenirea la situația de dinainte de 1918 s-au manifestat până acum doar cu gesturi simbolice. De ce oare tocmai în această perioadă, în care Europa se află sub imperiul amenințărilor teroriste, extremismul ungar trece de la simboluri la violență? Este vorba doar despre impulsul celor înflăcărați de ura fanatică împotriva românilor? Sunt ei doar niște adepți exaltați ai autonomiei Ținutului Secuiesc? Sau poate că nemulțumirea și setea de răzbunare istorică îi transformă în instrumente ale unora care și-ar dori să transforme Ardealul în câmp de luptă între români și maghiari? Și cine știe să folosească atât de bine fantasmele care îi bântuie pe extremiștii cu petarde din Târgu-Secuiesc? Sau, mai exact, cui ar folosi schimbarea toleranței cu ranchiuna?
Mişcarea de Tineret 64 de Comitate din care fac parte atentatorii i-a ajutat în campania electorală din 2014 pe cei de la Jobbik, partidul extremist de la Budapesta, care anul trecut și-a adjudecat peste 20 la sută din Parlament și despre care se spune că ar fi fost susținut inclusiv cu finanțări de la Moscova. Vreo sugestie făcută cândva de acești amici întru anarhie i-ar fi putut oare determina pe Beke & Co. să înceapă provocările chiar de Ziua Națională a României? Să existe un plan de ucrainizare a Transilvaniei sau poate este vorba doar despre clovni deghizați în monștri?
