Guvernul trebuie să aloce mai multe fonduri pentru eradicarea sărăciei, să oprească relocările forțate și să recunoască discriminarea romilor drept o problemă cu care se confruntă țara noastră. Acestea sunt câteva dintre recomandările făcute de raportorul ONU, după o vizită de monitorizare de 10 zile, în România, în care a analizat situația drepturilor omului, a discriminării și excluziunii sociale. În replică, ONG-urile au salutat concluziile dure ale profesorului Philip Alston și au arătat că este momentul ca România să ia măsuri în sectorul social.
Citește și: Concluzii DURE ale raportorului ONU despre România: Aici, rămâi cu banii dacă ești corupt
Raportorul Alston a arătat că Executivul trebuie să aloce mai multe resurse de la administrația centrală către autoritățile locale, pentru a îmbunătăți serviciile sociale în comunitate, în condițiile în care peste 40 la sută dintre români se confruntă cu excluziunea socială și trăiesc la limita sărăciei.
În aceste condiții, raportorul Alston a apreciat, într-un interviu acordat României libere, că autoritățile de la București ”șovăie când vine vorba de creșterea investițiilor în sectorul social (educație și sănătate, îmbunătățirea condițiilor de trai pentru persoanele defavorizate, n.red.), în ciuda posibilităților economice pe care le au. Este nevoie de investiții majore în sectorul social, pentru că, în România, nivelul este cel mai scăzut din toate țările Uniunii Europene și afectează toate categoriile vulnerabile, cu precădere romii, copiii și copiii cu dizabilități. Este puțin șocant să mergi în estul țării și să vezi condițiile în care trăiesc oamenii. Acum 20 de ani, m-aș fi așteptat la asta, dar acum, m-aș fi gândit că România își va aloca resursele diferit”.
O altă recomandare făcută de raportor este ca autoritățile să recunoască existența discriminării severe a romilor în România, să efectueze un nou recensământ care să arate numărul real al romilor, iar oamenii să se simtă în siguranță să spună că sunt romi. Totodată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ar trebui să colecteze date relevante pe criteriul etniei, iar o singură instituție ar trebui să gestioneze implementarea Strategiei de Incluziune a Romilor. Totodată, Alston a atras atenția că nu Ministerul Fondurilor Europene este cel care ar trebui să coordoneze acest proiect, pentru că ”semnalul transmis este că sunt luate măsuri pentru ajutarea romilor pentru că vrea Uniunea Europeană și pentru că există fonduri europene alocate pentru asta”.
Raportorul a povestit că ”foarte mulți oficiali” cu care a discutat au spus că ”nu există discriminarea romilor în România” și că ”trăiesc așa cum își doresc”. Alții au spus că ”țiganii” sunt criminali cărora nu le place să lucreze și că sunt ”un popor nomad”, care refuză să-și trimită copiii la școală”. Philip Alston a spus că romii nu se află în această situație pentru că nu își doresc să lucreze sau să fie educați, ci din pricina unei discriminări de durată, a neglijării și izolării. ”Romii sunt români ca toți ceilalți, cu nevoi, ambiții și sentimente”, a punctat el.
Draftul de raport mai recomandă înființarea unui comisar al copiilor, care ar urma să aibă puterea de a proteja drepturile copiilor și care să aibă resursele de a-și menține independența. De asemenea, autoritățile ar trebui să prevină prin politici și servicii instituționalizarea copiilor și să definească în mod clar condițiile în care copiii sub trei ani pot fi trimiși în instituții de plasament.
Citește și: Condamnați la nebunie. Copiii prieteni cu risperidona și haloperidol
De asemenea, Guvernul ar trebui să clarifice și modalitatea prin care strategia de dezinstituționalizare ar urma să fie pusă în aplicare (prin care persoanele cu dizabilități mintale ar urma să fie scoase din centrele de plasament), precum și să fixeze ținte precise pentru atingerea ei, mai arată raportorul, care a vorbit despre abuzurile pe care le îndură copiii și tinerii închiși în centrele de plasament, spunând că ”acolo vin oamenii ca să moară”. De altfel, la sfârșitul lui 2014, Centrul de Resurse Juridice atrăgea atenția că peste 25.000 de copii sunt închiși în astfel de centre și sunt privați de libertate, iar aproape 1.500 de copii au murit în ultimii patru ani în 27 de centre.
”Nici o țară nu are un trecut pozitiv în ceea ce privește modul în care a tratat persoanele cu dizabilități. Procesul de dezinsituționalizare este greoi. Am vizitat un centru pentru reabilitarea persoanelor cu dizabilități mintale – nici o persoană nu și-a revenit niciodată și nici o persoană nu a fost reabilitată vreodată”, a concluzionat raportorul.
Raportorul Alston a mai recomandat și încetarea relocărilor forțate, cu referire mai ales la persoanele de etnie romă (cazurile Pata Rât, Cluj sau Baia Mare). Autoritățile locale ar trebui să creeze așezăminte temporare atunci când se ajunge la evacuarea unor persoane, iar Codul Civil ar trebui amendat în acest sens.
De altfel, cel mai recent raport al Băncii Mondiale, din 2014, privind discriminarea romilor, a arătat că în multe orașe din România, casele romilor sunt separate de ale celorlalți locuitori și există foarte multe evacuări abuzive în Cluj, Baia Mare și Piatra Neamț. Totodată, în Baia Mare, autoritățile au construit un zid prin care să îi despartă pe romi de ceilalți locuitori ai orașului. Raportul a mai notat și că romii sunt de 10 ori mai expuși decât restul populației la riscul de a fi concediați.
Citește și: Segregare rasială la Baia Mare?
Raportorul ONU le-a recomandat autorităților să ia măsuri pentru ca și persoanele cu dizabilități să fie integrate pe piața muncii (în prezent, aproximativ 1% dintre persoanele cu dizabilități din România au un loc de muncă), precum și să adopte un sistem de învățământ incluziv.
Philip Alston a mai adus în discuție și măsuri pentru împiedicarea abuzurilor care au loc în sediile de poliție din întreaga țară, prin amplasarea unor camere de luat vederi în secții, precum și simplificarea procedurilor pentru obținerea unui certificat de vătămare corporală. Un raport recent al organizației Carusel, pornind de la cazul unui tânăr de 26 de ani care se ocupa de parcări în Centrul Vechi și care a fost omorât în bătăie de polițiști, a arătat că foarte mulți ”parcangii” sunt bătuți de fiecare dată când sunt luați de pe stradă de oamenii legii, că multora li se interzice să contacteze persoane apropiate, odată aduși la secțiile de poliție, că sunt umiliți și abuzați de polițiști.
Raportorul a mai cerut și implicarea Avocatului Poporului în spețele care vizează drepturile omului: ”Nici una din instituțiile care supervizează respectarea drepturilor omului nu este eficientă și toate sunt subfinanțate. Avocatul Poporului a fost în mod corect criticat că a eșuat în respectarea responsabilităților sale”.
Raportorul a încheiat draftul cu remarca: instanțele de judecată din România ”au contribuit remarcabil de puțin la implementarea obligațiilor României luate în tratatele internaționale, în ciuda statutului constituțional superior”.
Primele reacții după prezentarea draftului
Organizațiile non-guvernamentale contactate de România liberă au salutat concluziile prezentate de raportor, amintind semnalale de alarmă pe care le-au tras de-a lungul anilor, și au apreciat că, deși nu cred că se vor vedea rezultate imediate, România ar trebui să ia măsuri în domeniul social.
Marian Ursan, Carusel: Sunt încântat de raportul lui. În cel mai rău caz, este ca o picătură chinezească. Nu este nici prudent și nici constructiv pentru România să ignore acest raport.
Marian Mandache, Romani CRISS: Raportorul a trecut dincolo de uzanțele diplomatice, a pus punctul pe ”i”. Aceste probleme nu sunt noi, dar ceea ce mi se pare mie că este binevenit este că pune problemele sub nasul politicienilor. Găsim bani pentru beculețe și borduri, dar nu găsim bani pentru sărăcie extremă. Este o societate bolnavă: dăm bani pentru orice, dar nu pentru ceea ce trebuie, și nu este în regulă ca copiii să se împrietenească cu șobolanii, așa cum se întâmplă cu copiii care trăiesc la gropile de gunoi.
Georgiana Pascu, Centrul de Resurse Juridice: Raportul este un semnal de alarmă pe care Philip Alston îl trage. România ar trebui să ia acest raport ca pe un feedback, ar trebui să îi fie rușine că a ajuns la această situație în 2015. Privind situația tinerilor din centrele pentru persoanele cu dizabilități, nu am reușit să văd în cei 15 ani o analiză a resurselor umane care lucrează în acest domeniu. Este necesar un sistem eficient de plângeri pentru persoanele vulnerabile și să nu mai existe segregare.
Asztalos Csaba, CNCD: Ceea ce este îngrijorător este că raportorul a reținut că, în întâlnirile cu alți reprezentanți ai Guvernului, au apărut probleme privind rasismul, ceea ce eu consider a fi un element îngrijorător. E trist să revii sub nivelul anului 2005 și să negi discriminarea romilor. O altă problemă este lipsa de colectare de date – datele la care a făcut referire raportorul sunt vechi, de la nivelul anului 2013; nu sunt suficiente date colectate despre sărăcie și persoane vulnerabile – astfel, devine greu să faci politici și să ai un control asupra aplicării lor. Este un element pozitiv – Consiliul a primit aprecieri pozitive, în ciuda lipsei de resurse umane, mai mult, dar și a celei financiare. Sper ca aceste concluzii să fie utilizate de autorități, inclusiv de noi.
Ministerul Muncii: Creșterea la 3 ani a vârstei până la care este interzis plasamentul unui copil într-o instituție de tip rezidențial a fost una dintre primele măsuri importante realizate de ANPDCA (Autoritatea pentru Protecția Copilului) după momentul înființării sale. În acest moment, MMFPSPV derulează o serie de măsuri destinate categoriilor vulnerabile ale populației. De la cele mai sărace familii și persoane singure până la categorii speciale, cum ar fi persoanele cu dizabilități, sunt reglementate măsuri care să conducă la sprijinirea acestora și la crearea premiselor de incluziune socială.
Ministerul a menționat, în răspunsul transmis Rl, mai multe programe care vin în sprijinul persoanelor defavorizate: programul de acordare a ajutorului social, a alocației pentru susținerea familiei,a indemnizației pentru creșterea copilului, a alocației lunare de plasament, programele destinate persoanelor cu dizabilități (unde ministerul a menționat dreptul la un asistent personal și dreptul la buget personal complementar).
Avocatul Poporului nu a transmis nici un răspuns solicitării României libere privind concluziile raportorului Philip Alston.
Citește și: Raport SUA: România, paradis pentru traficanții de persoane. Cum răspund autoritățile
Întrebat ce ar trebui să facă România pentru a corecta concluziile aspre din draftul de raport, profesorul Alston a concluzionat, pentru Rl: ”Speranța mea este că Guvernul va face două lucruri: va recunoaște discriminarea împotriva romilor ca fiind o problemă reală în țară, cu grave consecințe economice, și cea de-a doua este creșterea investițiilor în sectorul social”.
Amintim că și cel mai recent raport care analizează situația drepturilor omului în România, publicat anul acesta de Departamentul american de Stat, pe anul 2014, a reținut grave încălcări ale drepturilor în rândul grupurilor vulnerabile, mai ales asupra romilor. De asemenea, raportul a arătat că instituția Avocatul Poporului este inactivă, ”în ciuda numărului mare de angajați”, în timp ce Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNDC) a fost apreciat ca fiind eficient.
Cifre relevante în domeniul social
– peste 40% dintre români se confruntă cu excluziunea socială și trăiesc la limita sărăciei
– 29% dintre români se confuntă cu lipsuri foarte grave (procentul este de trei ori mai mare decât media UE)
– serviciile sociale, statul alocă 0,6% din PIB – doar o pătrime din cât investesc statele membre ale Uniunii Europene
– aproximativ 37% dintre adolescenți sunt analfabeți funcționali
– statul investește aproximativ 4% din PIB în Educație, ”mult sub media europeană și departe de ținta de 6%, pe care și-a propus-o prin Legea 1/2011”
– numai 4% din PIB merge către sistemul de sănătate, în condițiile în care rata mortalității infantile este cea mai mare din Uniunea Europeană, iar minim 28% dintre români recunosc că sunt forțați să dea mită medicilor, când ajung la spital
– 48,5% dintre copiii români prezintă risc de sărăcie sau excluziune socială ( procentele situează România pe locul II la sărăcia extremă, conform Eurostat).
