Pe fondul presiunilor crescânde asupra Casei Albe pentru a explica acuzaţiile privind amploarea operaţiunilor de spionaj, şeful Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA), generalul Keith B. Alexander şi şeful serviciilor secrete americane (în număr de 16), James R. Clapper Jr. au dat explicaţii în faţa Camerei Reprezentanţilor. Sosită la Washington, o delegaţie oficială germană a avut miercuri o întâlnire la Casa Albă pe tema spionării aliaţilor europeni ai SUA.
Casa Albă a fost criticată pentru practicile de spionare ale NSA încă de la primele dezvăluiri făcute în vară de fostul colaborator al agenţiei, Edward Snowden. Dar, în cursul ultimelor două săptămâni, preşedintelui Barack Obama i-a fost dificil să zăgăzuiască o nouă furtună diplomatică legată de rapoartele care au dezvăluit ascultarea telefonului mobil al cancelarului german, Angela Merkel, de peste un deceniu.
Responsabilii de la Casa Albă au declarat că preşedintele nu ştia nimic despre acest mecanism de supraveghere, dar i-a promis dnei Merkel că SUA nu îi mai spionează telefonul nici acum, nici în viitor. Mai mulţi responsabili americani, foşti şi actuali, au precizat însă că preşedintele şi consilierii săi pentru securitate naţională cunoşteau de multă vreme că liderii europeni erau spionaţi de SUA.
Evenimentele de la Washington legate de metodele NSA de colectare a informaţiilor în străinătate sugerează diviziuni în cadrul Administraţiei Obama. După ce cancelarul Angela Merkel l-a înfruntat pe preşedintele american asupra acuzaţiilor privind ascultarea telefonului ei, o bătălie a izbucnit între Fort Meade şi Casa Albă legată de responsabilitatea controversei diplomatice în creştere şi în special în ce priveşte modul în care Obama era la curent cu spionarea omologilor săi externi. Această confruntare a intervenit în ajunul dezbaterii în Congres asupra reformei şi reevaluării puterilor de spionaj ale NSA. Şefii agenţiilor de spionaj au luat poziţie respingând o posibilă reducere a puterilor de care dispun în prezent.
„Preşedintele ştia“
Mărturia în Camera Reprezentanţilor a înalţilor responsabili din serviciile secrete americane a intervenit în mijlocul polemicii privind modul în care NSA colectează informaţiile în străinătate, atât democraţii cât şi republicanii cerând o analiză în Congres. Legiuitorii au introdus un proiect de lege care reduce unele din activităţile NSA în timp ce preşedintele Obama pregăteşte la rândul său impunerea propriilor constrângeri, în special în ce priveşte urmărirea liderilor naţiunilor prietene.
Şeful servicilor secrete naţionale, James Clapper şi cel al NSA, generalul Keith Alexander au avertizat în mod explicit despre „riscul unor corecţii în reforma supravegherii” sugerând că restricţiile propuse vor lăsa ţara vulnerabilă la pericolul unui atac terorist. Potrivit unor surse anonime citate de media anglo-saxonă, mărturia lui Clapper în Congres a venit ca o nouă dovadă a tensiunilor dintre Casa Albă şi NSA.
În pofida marilor caracteristici ale programului NSA şi a cunoaşterii lor de către Casa Albă, Clapper nu a precizat dacă preşedintele Obama a fost informat despre eforturile de spionaj, dar a părut că sfidează afirmaţiile din ultimele zile privind ignoranţa Casei Albe faţă de anumite practici ale NSA. „Dacă preşedintele era informat cât mai des despre operaţiunile de supraveghere, ar fi irealist să crezi că personalul său îi oferea detalii specifice”. Alţi responsabili din serviciile secrete au recunoscut că Obama şi reprezentanţi superiori de la Casa Albă erau la curent cu activităţile de supraveghere ale SUA vizând lideri ai naţiunilor străine prietene, o contradicţie flagrantă a insinuărilor Administraţiei din ultimele zile că preşedintele nu ştia de un astfel de spionaj.
Clapper a susţinut că spionarea liderilor străini – chiar cei ai ţărilor aliate – reprezintă un principiu fundamental al serviciilor secrete pentru colectarea informaţiilor şi a continuat timp de decenii. El a mai adăugat că liderii europeni nu sunt oneşti când se declară indignaţi că sunt spionaţi de America având în vedere că proprii aliaţi ai SUA de spionaj practic încearcă sistematic să asculte convorbirile liderilor americani. Declaraţiile sale se adaugă la contextul ”rece” instalat la Washington, asemănător celui din epoca Watergate. Adică la analizarea modului în care preşedintele Obama era sau nu la curent cu eforturile NSA de a spiona comunicaţiile private ale celor mai apropiaţi aliaţi ai Americii, inclusiv telefonul mobil al cancelarului german, Angela Merkel. Iar dezbaterile din Camera Reprezentanţilor au relevat preocuparea legată de indignarea aliaţilor SUA.
„Cei cinci ochi“
Dezvăluirea ascultării şefilor statelor străine a fost picătura care a vărsat paharul şi de această dată, după cum anunţa Angela Merkel, „nu mai sunt suficiente cuvintele”, trebuie ca lucrurile să ”se schimbe radical”. În acest front diplomatic, SUA va trebui să anunţe rapid „un cod de bună conduită cu aliaţii”. O pistă ar fi adoptarea de acorduri reciproce de non-spionare între ţările prietene, sistem care există deja în cadrul cercului numit „Cei cinci ochi” – SUA, Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă – unde cele cinci naţiuni s-au angajat să nu se spioneze şi să-şi împărtăşească informaţiile pe care le deţin.
Germania solicită de câţiva ani, fără succes, să facă parte din acest cerc şi la debutul Administraţiei Obama, Washingtonul avea în vedere să includă Franţa. La acea vreme, logica serviciilor secrete s-a opus, neglijând dimensiunile politice. Astăzi se pot vedea daunele imense ale unei astfel de miopii, anii diplomaţiei „soft power” fiind spulberaţi în neant de un scandal.
