Sectorul bancar românesc a înregistrat un profit în primele 8 luni din acest an de 1,5 miliarde lei, după ce în 2012 a înregistrat pierderi de 2,3 miliarde lei. Pe de altă parte, sistemul financiar se află încă în plină restructurare, iar numărul băncilor va scădea semnificativ în perioada următoare.
„Sectorul bancar românesc a înregistrat pierderi în anul 2012 (2,3 miliarde lei), ca urmare a creşterii substanţiale a volumului de provizioane aferente riscului de credit, pe fondul creşterii volumului creditelor neperformante, respectiv al reevaluării garanţiilor. Totuşi, băncile de talie mare au reuşit în general să rămână pe profit. Scăderea cheltuielilor cu provizioanele în raport cu perioada similară din anul 2012, precum şi diminuarea costurilor de finanţare, pe fondul îmbunătăţirii percepţiei asupra riscului suveran al României, au condus la trecerea pe profit a sectorului bancar românesc în primele opt luni din 2013 (1,5 miliarde lei)“, arată raportul asupra stabilităţii financiare publicat de Banca Naţională a României.
BNR precizează că indicatorii de profitabilitate – ROA şi
ROE – au revenit în plaja valorilor pozitive (0,6 la sută, respectiv 5,9 la sută) şi că reluarea sustenabilă a creditării sectorului privat este însă condiţia esenţială pentru ca rezultatele financiare să se menţină pozitive pe termen mai îndelungat.
Capitalul se retrage „ordonat“
„Expunerea băncilor-mamă faţă de filialele lor din România, deşi a cunoscut o accelerare de la sfârşitul anului 2012, s-a diminuat până în prezent în mod ordonat, reducerea cu 26,2 la sută în intervalul decembrie 2011 – august 2013 (de la 20,3 miliarde euro la 15 miliarde euro) fiind compensată de către filiale prin atragerea de depozite de pe piaţa locală. Efectele dezintermedierii au fost până în prezent preponderent corective: dependenţa băncilor de resursele financiare externe s-a redus treptat, gradul relativ ridicat de îndatorare a populaţiei s-a diminuat uşor, iar sectoarele de activitate care au potenţial să modifice în mod sustenabil tiparul de creştere economică a României au primit în general finanţări suplimentare comparativ cu celelalte sectoare“, se arată în raportul BNR.
Potrivit BNR, în ipoteza în care procesul de dezintermediere iniţiat de marile grupuri bancare ar continua să se accelereze, generând într-un orizont scurt de timp şocuri de lichiditate în sectorul bancar autohton, acesta ar avea o capacitate bună de a face faţă respectivelor evoluţii negative, dar unele vulnerabilităţi rămân. Conform rezultatelor exerciţiului macroprudenţial de testare la stres a lichidităţii, provocările se referă la transformarea resurselor din lei în euro, vânzarea unor active şi impactul asupra creditării sectorului real.
Restructurarea continuă
Piaţa bancară din România se va restructura şi în următorii doi sau trei ani vor rămâne doar 15 bănci, din care 5-6 universale, plus o altă categorie de bănci mai mici, dar specializate pe anumite nişe, a declarat pentru Agerpres directorul general al Băncii Carpatica (BCC), Johan Gabriels.
„Sistemul bancar românesc este într-un proces de restructurare care va continua şi în anii următori. Dintre cele peste 40 de bănci prezente pe piaţa românească, la finele acestui proces probabil că vom regăsi doar 15 bănci, 5 – 6 bănci mari, universale, şi o categorie de bănci mai mici, specializate“, a spus Johan Gabriels.
Şeful BCC a declarat că atunci când a venit în România, în 2009, toată lumea îi spunea că piaţa românească nu poate susţine 40 de bănci şi că în 2-3 ani vom vedea o reducere a numărului acestora până la 5-10. Cu toate acestea, suntem la 4 ani distanţă şi încă avem peste 40 de bănci prezente în piaţă.
„Situaţia s-a schimbat destul de mult. Acum unele bănci sunt forţate să iasă de pe piaţa locală în următorii ani pentru a respecta promisiunile făcute de centralele acestor bănci faţă de UE, FMI, BM sau guvernele locale“ a spus Johan Gabriels.
Cine şi când pleacă
Directorul general al BCC crede că aceste promisiuni nu vor dispărea şi vor accelera procesul de restructurare al sectorului bancar. „Cred că avem trei stadii aici. În prima faza majoritatea băncilor care s-au decis să plece din România au crezut că deţin o afacere solidă pe care o vor vinde în profit, peste valoarea contabilă. Doi sau trei ani mai târziu aceste bănci au realizat că au supraestimat situaţia deoarece existau prea multe bănci de vânzare şi prea puţini cumpărători pentru nivelul de preţ cerut. În schimb, dacă băncile respective ar fi acceptat să-şi vândă operaţiunile cu un discount de 10-30%, majoritatea lor ar fi fost deja restructurate. Etapa aceasta a fost una de aroganţă“, a explicat Johan Gabriels.
În faza a doua, din 2011, realizând că nu găsesc niciun cumpărător pentru ceea ce doresc să vândă, băncile s-au răzgândit şi s-au decis să-şi vândă afacerea bucată cu bucată. Mai întâi au închis unele sucursale, apoi au redus numărul de angajaţi pentru ca la final să încerce să-şi vândă portofoliile. În opinia lui Gabriels, problema era ca acum numărul de cumpărători potenţiali pentru portofoliile băncilor care îşi doreau ieşirea de pe piaţă s-a redus faţă de cei interesaţi să cumpere integral o bancă. Un astfel de cumpărător potenţial trebuia să opereze deja pe piaţa locală şi mai era necesar să fie unul dintre principalii jucători pentru a putea realiza integrarea portofoliilor şi, în acelaşi timp, să rămână profitabil.
Despărţire forţată
În cea de-a treia fază se poate să vedem unele bănci, care sunt nevoite să părăsească piaţa românească şi care nu au reuşit să-şi vândă operaţiunile sau portofoliile, depunându-şi licenţa la Banca Naţională pentru a respecta termenele agreate cu UE, FMI, BM sau CE.
„Vorbim despre bănci cu originea în ţări precum Grecia, Portugalia, Cipru sau Spania. Nu contează performanţa financiară sau dimensiunea bilanţului, ci faptul că România nu reprezintă o piaţă ţintă pentru aceste bănci“, a mai spus Gabriels.
În schimb, pentru băncile româneşti, România este piaţa principală şi acestea au locul lor în sistemul bancar românesc.
Referindu-se la cele 5-6 bănci mari, universale, ce vor rămâne la finele procesului de restructurare, Gabriels consideră că, pentru a fi profitabile, acestea ar trebui să aibă o cotă de piaţă de 7-10%. Băncile specializate pot fi chiar mai profitabile pe o anumită nişă decât băncile mari. Pentru aceste bănci flexibilitatea este mai importantă pentru a putea beneficia de pe urma oportunităţilor din piaţă, aşa că a avea un bilanţ mai mare sau mai multe active nu este întotdeauna în avantajul acestora.
„Mă aştept ca în următorii ani volumul total de credite să se menţină stabil la nivelul sistemului bancar românesc, dar dacă ne concentrăm atenţia asupra volumelor de credite ale anumitor bănci vom observa deplasarea expunerilor dinspre băncile care doresc să iasă de pe piaţa locală către cele care vor rămâne“, a concluzionat Gabriels.
Banca Comercială Carpatica este o instituţie financiară cu sediul central în Sibiu, înfiinţată în 15 iulie 1999, la iniţiativa unor oameni de afaceri şi a unor reprezentanţi ai mai multor societăţi private româneşti şi străine. Capitalul băncii este majoritar românesc şi acţiunile acesteia sunt listate la Categoria I a Bursei de Valori Bucureşti.
Miza pe lei
Împrumuturile în moneda naţională vor reprezenta în 1-2 ani peste jumătate din creditul neguvernamental, apreciază analiştii. Dobânzile se vor duce şi ele sub 6%, cred bancherii. Ieftinirea creditului în lei va continua, urmând tendinţa de scădere a dobânzii de politică monetară a BNR, iar creditul în lei pentru achiziţionarea de locuinţe s-ar putea dinamiza, cu costuri apropiate de cele ale creditului în valută, apreciază analiştii Băncii Comerciale Române (BCR). Tendinţa susţinută de scădere a dobânzii de politică monetară se va vedea în dobânzile interbancare, iar cotaţia indicelui ROBOR la
3 luni se va consolida sub nivelul de 4 la sută, estimează analiştii BCR. „Relaxarea politicii monetare va continua în 2014, iar dacă adăugăm posibila restrângere a stimulilor monetari generoşi furnizaţi pieţei de către băncile centrale, vedem că viitorul creditării este în moneda naţională. Ieftinirea creditului în lei va continua şi am putea vedea dobânzi sub nivelul de 6 la sută pentru creditele cu risc scăzut, foarte apropiate de cele în euro. Estimăm că într-un orizont de unu-doi ani ponderea creditelor în lei va depăşi 50 la sută din totalul creditului neguvernamental“, explică Eugen Sinca, analist-şef BCR, într-un comunicat. Specialiştii BCR au identificat o serie de comportamente pe care le recomandă clienţilor, în cazul deciziei de contractare a unui credit ipotecar sau imobiliar. Potrivit analiştilor BCR, cumpărătorul ar trebui să negocieze cu vânzătorul preţul imobilului în lei, clienţii pot opta, prin soluţii oferite de BCR, în cazul dosarelor la creditul Prima Casă, pentru trecerea de la împrumutul în euro la cel în lei, pot solicita aprobarea financiară a creditului pentru o mai mare siguranţă înainte de găsirea locuinţei sau pot fi ajutaţi de bancă să se încadreze în suma creditului, prin garanţii din partea a până la trei coplătitori. De asemenea, clienţii care primesc salariul pe carduri BCR pot beneficia de o dobândă de 6,82 la sută pe an, formată din ROBOR la 3 luni plus o marjă redusă de 2,3 la sută pe an.
comparaţie
Cele mai mici dobânzi
în monedă locală
În ciuda percepţiei publicului şi dobânzii de politică monetară ridicate, costul creditului de consum în lei pentru populaţie bate finanţările în zloţi, coroane din Cehia sau forinţi, băncile locale practicând marje mai mici, arată un studiu Raiffeisen Bank. Studiul realizat de Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank, utilizând date ale Băncii Centrale Europene şi Eurostat arată că dobânda anuală efectivă (DAE) la creditele de consum în lei se situa în luna iulie, pe medie, la 14,8%, în timp ce la împrumuturile similare în zloţi costul era de 20,4%, la cele în forinţi de 22,5%, iar în coroane ceheşti de 15%. Mai mult chiar, în Slovacia, ţară care a adoptat euro, dobânzile la creditele de consum se plasează la 16,1%. Singura ţară din regiune care are dobânzi în monede locale, altele decât euro, sub cele practicate de băncile româneşti este Bulgaria, cu 12,3% pe an, dar unde există un regim de curs fix.
