Chiar în pragul sărbătorilor de iarnă, Opera Naţională Română Iaşi le-a pregătit spectatorilor fideli o feerie: baletul „Don Quijote“ de Ludwig Minkus, în coregrafia şi regia uneia dintre cele mai mari balerine pe care le-a avut vreodată România, şi anume Ileana Iliescu, de curând laureată cu Premiul de Excelenţă la Gala Premiilor Operelor Naţionale.
Baletul „Don Quijote“, pe care l-a făcut celebru peste tot în lume nimeni alta decât Anna Pavlova în 1924, a cunoscut cele mai glorioase montări în coregrafia lui Marius Petipa, maestrul de necontestat al baletului ţarist, a cărui versiune a avut premiera la Sankt Petersburg în a doua zi de Crăciun a anului 1869, şi a lui Alexander Gorsky, care a revizitat partitura în 1900.
Deşi „vechi“ de ani, „Don Quijote“ este încă foarte proaspăt, iar în viziunea Ilenei Iliescu acest lucru s-a văzut pe deplin. În plus, bucuria de a dansa a excelentei trupe de balet de la Iaşi (în care strălucesc, printre alţii, şi câteva balerine japoneze) a făcut ca publicul să aplaude la scenă deschisă atât momentele solistice, cât şi dansurile de grup, iar finalul a fost cu adevărat apoteotic.
Istoria faimosului cavaler din La Mancha ce porneşte la drum în căutarea unor aventuri demne de eroismul său este împletită cu poveştile de dragoste dintre Quitri, fiica unui hangiu, interpretată cu precizie şi rafinament de Mariya Lozanova, şi Basil (Dumitru Buzincu) şi cea dintre Mercedes (dulcea şi jucăuşa Mizuka Suzuki) şi flamboaiantul toreador Espado (interpretat de nu mai puţin seducătorul Vlad Mărculescu).
Cavalerul tristei figuri nu mai pare atât de trist în această montare, ba are chiar un aer enigmatic şi fermecător în interpretarea lui Ovidiu Ciobotariu. El este se-condat cu succes în aventuri de trupeşul şi veselul Sancho Panza (Cătălin Caracaş), care devine ţinta farselor pe care i le joacă ti-nerii adunaţi în piaţa publică.
Spectacolul este o bucurie de la un capăt la altul, aşa că nu e de mirare că toţi spectatorii aveau la ieşire întipărite pe chip nişte zâmbete de neşters. Dacă adăugăm la această stare de bine dăruită publicului lor de balerinii Operei din Iaşi şi frumuseţea miilor de luminiţe de sărbătoare care împodobeau centrul oraşului, nu putem decât să constatăm că Moş Crăciun a venit mai devreme în capitala Moldovei.
