La 26 de ani de la evenimentele din Decembrie ’89, fostul preşedinte Ion Iliescu machează acest moment printr-un amplu comentariu pe blogul său personal, în care atrage atenţia asupra importanţei înfiinţării Frontului Salvării Naţionale, care, în opinia sa, a fost primul proiect democratic al României de după Ceauşescu.
“Se împlinesc 26 de ani de victoria Revoluției Române din decembrie 1989, care a determinat o schimbare radicală de sistem. În aceste zile gândurile noastre se îndreaptă cu recunoștință și ca un pios omagiu către toți aceea care, prin jertfa lor, au făcut posibilă revenirea la democrație și la libertate. Putem avea poziții diferite despre ceea ce s-a întâmplat atunci. Memoria păstrează lucrurile în felul ei. Putem interpreta evenimentele în fel și chip, în numele libertății renăscute atunci. De un lucru nu ne putem îndoi: anume că, prin programul ei, definit în comunicatul CFSN din seara zilei de 22 decembrie 1989, și mai ales prin consecințele ei, schimbarea a fost o veritabilă revoluție. O Revoluție a demnității regăsite, a speranței, a regăsirii valorilor comunității din care facem parte, cea a națiunilor europene”.
Ion Iliescu face o analogie între totalitarism şi dictatura regală, instituită în 1939, care, în opinia sa, „a fost pregătită de multe și variate încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenești, care au avut ecouri puternice în epocă. De fapt, întreaga perioadă interbelică a fost marcată de violență socială, dominată de sărăcie și de consecințele Marii Crize economice din perioada 1929-1933”.
Primul şef de stat al României de după decembrie ’89 spune că “Am experimentat, în materie de guvernare, până în 1989, atât democrația (una extrem de limitată, de imperfectă și de disfuncțională), cât și regimul partidului unic, la fel de disfuncțional, de limitat și de imperfect. E drept, ne-am dezvoltat, cu eforturi disproporționat de mari față de rezultate, s-au schimbat în bine niște lucruri. Doar că s-a dovedit că schimbarea a fost fragilă, că structurile de subdezvoltare din perioada interbelică reapar în tranziție, că avem încă multe de făcut pentru a reduce decalajele de dezvoltare, chiar dacă suntem membru al UE”.
Ion Iliescu crede ieșirea violentă din comunism a românilor, comparativ cu alte ţări foste comuniste se explică prin lipsa unei alternative politice la regimul existent. “Nu pentru că n-ar fi avut cine s-o construiască, încercări au fost, și de natură politică, și de natură civică, și de natură sindicală”. Totodată, fostul preşedinte crede că “regimul ceaușist a avut o caracteristică: intoleranța extremă la diversitate, la orice însemna abatere de la dogmă, de la linia oficială. (…) Până spre începutul anilor 80 a existat un fel de consens intern, legat de dezvoltare. Oamenii au susținut regimul, câtă vreme a fost relativ performant economic, iar efectele sociale au fost importante.De asta nu era nevoie de o alternativă, de asta a fost respinsă crearea ei de către cetățeni. Când eșecul economic devenise evident, spre mijlocul anilor 80, nu a mai fost timp pentru crearea ei, iar furia și disperarea oamenilor au dus către o soluție violentă, nu către o schimbare negociată, ca în Cehoslovacia, Ungaria și Polonia. Țări care au avut timp-și oarecare libertate-de a construi astfel de alternative, și conducători care au înțeles că lumea se schimbă, că vrea libertate, pluralism, democrație”.
Ion Iliescu pune pe tapet în postarea de pe blogul său şi problema autenticităţii revoluţiei din decembrie ’89: “Oricât ar căuta unii ”lovituri de stat”, ”conspirații” și ”intervenții străine”, adevărul este mult mai simplu, și îl știm toți: nu se mai putea, ne ajunsese tuturor cuțitul la os, după cea mai dură perioadă de austeritate din perioada postbelică, dintr-o țară europeană. Trebuie s-o spunem: decizia lui Ceaușescu, de a plăti datoriile externe într-un timp atât de scurt a dus la reducerea drastică a consumului intern, la raționalizarea alimentelor, energiei, combustibililor, la mizeria din școli și spitale, la forțarea exporturilor, la reducerea investițiilor în momentul în care aparatul productiv, construit în anii 60 și 70 avea nevoie de modernizare, când trebuia introdus progresul tehnologic în diverse domenii, precum informatica, microelectronica, spre exemplu. Nu avea cum se termina bine o astfel de perioadă de lipsuri, care a dus la sărăcirea multor români, care abia gustaseră din fructele unei relative bunăstări. Într-un fel, România avusese ceea ce francezii au numit ”cei treizeci de ani glorioși”, perioada post-belică de dezvoltare economică, în care o largă masă de cetățeni a avut acces la consum, la educație și sănătate, la o locuire decentă. ,,Statul Bunăstării,, a existat, cu limitele de rigoare, și în România. Ultimii ani ai epocii ceaușiste au însemnat însă începutul dezmembrării lui, dezmembrare accentuată de tranziție, și apoi de dogma neo-liberală, îmbrățișată la început de dreapta, și mai nou, și de stânga”.
Ion Iliescu face şi o analiză a contextului politic actual: “Ne aflăm într-un moment critic în dezvoltarea regimului politic românesc. Și el nu are cum să nu se reflecte în plan economic și social. Pe cine reprezintă un guvern de ”tehnocrați”, cine îl controlează, democratic, așa cum scrie în Constituție, când nu mai știm cine și-l asumă politic, cine este puterea, cine opoziția, care îi este programul? În Parlament se votează fără o minimă dezbatere legi cu impact determinant asupra vieții oamenilor.”Societatea civilă” a luat locul cetățenilor, și schimbă guverne, impune programe, numește miniștri, creează instituții. Minorități agresive promovează interese private, în dauna interesului public. Nu așa ceva am vrut în decembrie 1989”.
În contrapondere, fostul preşedinte Iliescu prezintă pe larg programul Revoluţiei Române, proiectul politic al Frontului Salvării Naţionale: “Nu voi obosi să vorbesc despre Comunicatul către țară al CFSN, din seara zilei de 22 decembrie 1989. Evoluția României în următori 26 de ani care au urmat prăbușirii ceaușismului este raportată la acel proiect politic, programul Revoluției Române:
”Scopul Frontului Salvării Naționale este instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român.Din acest moment, se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceaușescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat și instituțiile sale își încetează activitatea. Întreaga putere de stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale.
Ca program, Frontul propune următoarele:
1. Abandonarea rolului conducător al unui singur partid și statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ.
2. Organizarea de alegeri libere…
3. Separarea puterilor legislativă, executivă și judecătorească în stat și alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unul sau, cel mult, două mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viață.
Consiliul Frontului Salvării Naționale propune ca țara să se numească pe viitor România. Un comitet de redactare a noii Constituții va începe să funcționeze imediat.
4. Restructurarea întregii economii naționale pe baza criteriilor rentabilității și eficienței. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economică centralizată și promovarea liberei inițiative și a competenței în conducerea tuturor sectoarelor economice.
5. Restructurarea agriculturii și sprijinirea micii proprietăți țărănești. Oprirea distrugerii satelor.
6. Reorganizarea învățământului românesc potrivit cerințelor contemporane. Reașezarea structurilor învățământului pe baze democratice și umaniste.
Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat atâtea daune poporului român și promovarea adevăratelor valori ale umanității. Eliminarea minciuni și a imposturii și statuarea unor criterii de competență și justiție în toate domeniile de activitate.
Așezarea pe baze noi a dezvoltării culturii naționale.
Trecerea presei, radioului, televiziunii din mâinile unei familii despotice în mâinile poporului.
7. Respectarea drepturilor și libertăților minorităților naționale și asigurarea deplinei lor egalități în drepturi cu românii.
8. Organizarea întregului comerț al țării, pornind de la cerințele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale populației României. În acest scop, vom pune capăt exportului de produse agroalimentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acordând prioritate satisfacerii nevoilor de căldura și lumină ale oamenilor.
9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrându-se în procesul de constituire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaționale ale României și, în primul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia.
10. Promovarea unei politici interne și externe subordonate nevoilor și intereselor dezvoltării ființei umane, respectul deplin al drepturilor și libertăților omului, inclusiv al dreptului de deplasare liberă.
Constituindu-ne în acest Front, suntem ferm hotărâți să facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea civilă în România, garantând triumful democrației, libertății și demnității tuturor locuitorilor țării.”
Ion Iliescu îşi încheie comentariul susţinând că „Sărăcia este principala amenințare internă, de natură economică și socială. Suntem dezbinați, uitând că solidaritatea a fost arma în lupta cu totalitarismul. Avem nevoie mai mult ca oricând de solidaritate socială și națională. Toate aceste probleme se pot rezolva doar dacă rămânem o democrație funcțională, și fiecare își face datoria de cetățean. Refuzul politicii este o falsă soluție. El nu va face decât să accentueze criza democrației. Am încredere în judecata sănătoasă a românilor, în capacitatea lor de a se mobiliza, atunci când este pus în discuție interesul național. Am încredere în instituțiile democratice pe care le-am construit. Ele vor rezista tuturor celor care cred că întoarcerea la totalitarism este soluția problemelor societății românești. Dacă ar fi așa, ne-am pune iarăși în afara lumii democrate. Cert este că avem nevoie de un nou proiect de țară, care să reflecte schimbările din ultimii 26 de ani, noul statut al României. Este necesar un consens asupra proiectului de viitor al României. Consens pe care numai politicul îl poate construi. Pentru asta partidele ar trebui Să se democratizeze, să fie deschise către societate, să reprezinte cu adevărat interesele cetățenilor”.
