Scena politică românească a trecut prin numeroase schimbări în acest an, marcat de învestirea unui nou Guvern, apolitic, cât şi de evenimentele care au avut loc în principalele partide, informează Mediafax.
Anul acesta, Partidul Social Democrat a pierdut guvernarea, iar la vârful partidului au avut loc schimbări profunde.
După pierderea alegerilor prezidenţiale, PSD a simţit nevoia de a se regrupa. Din partid au fost excluşi Marian Vanghelie şi Mircea Geoană, acuzaţi că ar fi complotat împotriva partidului. Odată cu ei, a fost exclus şi Dan Şova – un apropiat al lui Victor Ponta, însă victimă temporară a războiului dus cu Liviu Dragnea, pe care Şova îl vedea vinovat pentru pierderea alegerilor prezidenţiale şi căruia îi cerea demisia. Cu toate acestea, Şova a fost reprimit în PSD în ianuarie 2015.
În 15 mai, Liviu Dragnea, ministru al Dezvoltării şi Administraţiei la acea vreme, a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare, în dosarul privind fraude la referendumul din 2012, pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, decizia nefiind definitivă. O săptămână mai târziu, Dragnea îşi respectă promisiunea făcută anterior, de a renunţa la funcţiile politice din cadrul PSD. Pe 27 mai, demisionează din funcţia de preşedinte executiv al PSD, după ce renunţase şi la funcţiile din Guvern în urma condamnării. Decizia instanţei pune PSD într-o situaţie delicată şi, mai ales, pe Victor Ponta – mai mulţi baroni locali anunţă că îl susţin pe Dragnea şi vor demisiona şi ei din funcţii dacă preşedintele executiv al PSD face acest gest. Se contura o primă „tabără” favorabilă lui Liviu Dragnea. Printre aceştia, liderul PSD Botoşani, Andrei Dolineaschi – devenit ulterior vicepreşedinte în noul BPN al PSD de după alegerea lui Dragnea la şefia partidului -, Paul Stănescu, Dumitru Buzatu şi Niculae Bădălău.
Plecarea lui Dragnea din funcţii a fost însă doar formală, întrucât a devenit „coordonator politic”. În acest mod sunt mulţumiţi şi apropiaţii săi, iar el îşi păstrează influenţa în partid.
La mai puţin de două săptămâni distanţă, PSD primeşte însă o nouă lovitură: pe 5 iunie, premierul Victor Ponta este chemat la DNA. În scurt timp, procurorii anticorupţie anunţă, printr-un comunicat de presă, că Victor Ponta este urmărit penal în dosarul „Turceni-Rovinari”, în care era cercetat şi Dan Şova – scăpat cu câteva săptămâni înainte de arestul preventiv printr-un vot al Senatului.
Procurorii DNA îl acuză pe Victor Ponta de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru că ar fi emis mai multe facturi, fără a avea o bază legală, în baza unui contract încheiat între firma sa de avocatură şi cea a lui Dan Şova. Anchetatorii au stabilit că, în realitate, premierul nu a efectuat niciun fel de activitate profesională în temeiul convenţiei de conlucrare cu Şova.
Procurorii îl mai acuză pe Ponta şi de conflict de interese, pentru că, în calitate de prim-ministru, l-a numit succesiv pe Dan Şova în funcţii guvernamentale. Pentru ca Victor Ponta să fie urmărit penal pentru aceste acuzaţii era însă nevoie de votul Camerei Deputaţilor, care îl salvează pe prim-ministru.
Între timp, încep şi de la Palatul Cotroceni solicitările de demisie. Klaus Iohannis îi cerea, încă de pe 5 iunie, prim-ministrului să renunţe la funcţie. În cursul discuţiei, premierul l-a anunţat pe preşedinte că nu are de gând să demisioneze, urmând şi o declaraţie publică a lui Ponta, pe Facebook.
„Am fost numit în funcție de Parlamentul României și doar Parlamentul poate să mă demită”, a spus Ponta.
La finele anului trecut, premierul avea o cu totul altă abordare faţă de o situaţie de acest tip. „Cu siguranţă dacă DNA va cere începerea urmării penale faţă de mine voi demisiona. Doar n-o să spunem acum că stă prim-ministrul cercetat penal”, susţinea Ponta, în decembrie 2014, referindu-se la dosarul votului din diaspora.
La câteva zile după acest episod, în 14 iunie, Victor Ponta părăseşte ţara. Fără a anunțat, el a plecat în Turcia împreună cu preşedintele turc Recep Erdogan, din Baku (Azerbaidjan), după ceremonia de deschidere a Jocurilor Europene. Două zile mai târziu, în 16 iunie, Ponta a scris pe Facebook că a fost operat la genunchiul stâng și că a ales să facă intervenția chirurgicală în Turcia pentru că în România nu ar fi avut liniște. În 15 iunie, în ziua în care era operat la clinica din Turcia, Victor Ponta fusese citat să se prezinte în faţa procurorilor DNA pentru a fi audiat. În perioada în care Victor Ponta s-a aflat în Turcia, avocata premierului a mers la DNA pentru a prezenta documente care să justifice faptul că Victor Ponta nu se poate prezenta la audieri în dosarul în care este urmărit penal, întrucât este în continuare plecat din ţară.
Plecarea în Turcia marchează şi ruperea lui Victor Ponta de PSD. Pe perioada absenţei din fruntea Guvernului, Ponta l-a numit prim-ministru interimar pe Gabriel Oprea, insă şi PSD trebuia lăsat pe mâinile unui om în care putea avea încredere. Liviu Dragnea a încercat să preia el şefia interimară a partidului, însă Victor Ponta a delegat-o pe Rovana Plumb, ministrul Muncii şi preşedintele CN al partidului. Ruptura de Liviu Dragnea devenea tot mai evidentă. Fostul număr doi în PSD renunţase la planurile sale de a se retrage din prima linie a partidului şi voia acum să îi urmeze lui Victor Ponta, chiar şi pe o perioadă limitată.
Delegarea Rovanei Plumb a fost făcută într-o şedinţă a Biroului Permanent Naţional al PSD, un for restrâns, format din vicepreşedinţii partidului – oameni apropiaţi de Ponta. Decizia trebuia validată şi în Comitetul Executiv, forul care reuneşte şi şefii locali ai partidului.
Între timp, Victor Ponta s-a întors în ţară în 8 iulie, după o absenţă de aproape o lună. La cinci zile, Ponta a anunţat, printr-o scrisoare adresată liderilor social-democraţi şi postată pe Facebook, decizia de „a nu mai ocupa nicio funcţie de conducere” în PSD, până la momentul în care îşi va demonstra nevinovăţia faţă de acuzaţiile care îi sunt aduse în justiţie.
În acel moment, se declanşează în forţă lupta pentru preluarea partidului de către Liviu Dragnea. Pe 22 iulie, are loc un Comitet Executiv Naţional, în urma căruia propunerea lui Victor Ponta, Rovana Plumb, este înfrântă. CExN decide ca Liviu Dragnea să fie declarat preşedinte interimar al PSD.
La acel moment, Victor Ponta a plecat de la şedinţa Comitetului Executiv Naţional al PSD, fără să voteze. Ponta a părăsit şedinţa, pe motiv că avea o întâlnire şi se va întoarce, însă nu a mai făcut acest lucru.
O săptămână mai târziu, Liviu Dragnea a făcut, la ceas de noapte, o postare pe Facebook în care a comentat, în premieră, relaţia cu Victor Ponta, după preluarea şefiei interimare a partidului. Dragnea a afirmat atunci că, deşi premierul este printre puţinii oameni la care ţine cu adevărat, relaţiile dintre ei în ultima vreme par să se fi „răcit” după gesturile „anapoda” ale lui Ponta, când acesta a părăsit „regulile prieteniei”.
„Am puţini prieteni la care ţin cu adevărat, iar Victor e unul dintre aceşti puţini. (…) Am văzut în el şi văd în continuare un tânăr înzestrat pentru politica mare cum puţini au fost. L-am secondat cu credinţă, l-am sprijinit cu loialitate şi am primit, până nu de mult, acelaşi tratament din partea lui. În ultima perioadă însă, când asupra lui Victor politica a adunat nori grei, prietenul meu a început să dea semne de răceală. Sunt convins că presiunea în care a lucrat în ultima vreme l-a făcut să-şi piardă calmul şi echilibrul, iar acest nepreţuit prieten al meu mi-a creat impresia că, dintr-o dată, ne-am răcit”, a scris Liviu Dragnea.
În timp ce Liviu Dragnea intra în linie dreaptă cu pregătirea unui Congres care să îl valideze ca preşedinte deplin al PSD, Victor Ponta mai primea o lovitură. Pe 17 septembrie, prim-ministrul a fost trimis în judecată în dosarul în care era cercetat, pentru 17 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală şi spălarea banilor.
În continuare, Ponta refuza să demisioneze de la Palatul Victoria. PSD, sub conducerea lui Liviu Dragnea, începea să facă paşi timizi de apropiere de Klaus Iohannis. De la Dragnea au venit mai multe invitaţii publice la dialog, inclusiv pe tema schimbării din funcţie a lui Ponta, însă preşedintele Iohannis nu a reacţionat.
În 11 octombrie, Liviu Dragnea a fost ales preşedinte deplin al PSD, într-un scurtin intern organizat în premieră. 533.000 de membri ai partidului erau aşteptaţi la urne pentru a alege noul şef al partidului. Dragnea a fost singurul candidat, după mai multe controverse privind criteriile care ar fi permis şi altor social-democraţi să se înscrie în cursă. În aceste condiţii, Dragnea a fost ales preşedinte al PSD cu 97% din voturile celor care s-au prezentat la urne.
Dragnea a fost confirmat în funcţie la Congresul organizat în săptămâna următoare, pe 18 octombrie, unde au fost alese restul funcţiilor de conducere din Biroul Permanent Naţional.
Discuţiile privind schimbarea lui Victor Ponta, care nu avea nicio intenţie să părăsească funcţia de la Palatul Victoria, au continuat, însă aceste planuri au fost întrerupte de tragedia din clubul Colectiv, din 30 octombrie.
După trei zile de doliu național, mii de oameni au ieșit pe străzile Capitalei, în primă faţă împotriva primarului Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, considerat vinovat pentru tragedie, mai ales după declaraţiile acestuia potrivit cărora nu are ce să îşi reproşeze. Cei aproximativ 25.000 de protestatari adunați în centrul Bucureștiului au cerut demisia lui Victor Ponta și a Guvernului condus de acesta.
Ca urmare a acestor proteste, a doua zi dimineaţă Victor Ponta îşi depune mandatul din fruntea Guvernului, anunţul fiind făcut de liderul PSD Liviu Dragnea. În zilele şi săptămânile care au urmat, au existat speculaţii cu privire la gestul demisiei, surse social-democrate vorbind despre intervenţia lui Liviu Dragnea, care i-a explicat lui Ponta că actualul Guvern nu mai poate continua, în timp ce, public, liderii PSD spun că decizia i-a aparţinut în totalitate lui Victor Ponta, care a luat partidul prin surprindere.
Victor Ponta se retrage astfel complet din prima linie a politicii, absentând şi din Parlament, deşi spunea că singura lui calitate oficială de acum încolo este cea de deputat. Nu participă nici la evenimentele PSD, afirmând că nu a fost invitat, în timp ce Dragnea susţinea că un fost preşedinte de partid şi prim-ministru poate veni oricând şi nu are nevoie de invitaţie specială la acţiunile partidului.
Este numit între timp şi noul Cabinet Cioloş, după tentative timide ale PSD de a-şi promova un premier propriu, în persoana viceguvernatorului BNR Liviu Voinea. La formarea Cabinetului, format din miniştri fără carnet de partid, este însă vehiculat şi numele sociologului Vasile Dâncu, fost lider PSD timp de aproape 10 ani. Acesta a fost şi unul dintre membrii importanţi ai „Grupului de la Cluj”, facţiune din PSD care l-a ajutat pe Mircea Geoană să câştige alegerile interne în faţa lui Ion Iliescu. Dâncu ajunge în Guvernul Cioloş ministru al Dezvoltării Regionale, precum şi vicepremier.
Finalul de an a prins PSD într-o încercare de a-şi spăla imaginea, afirmând că a înţeles mesajul transmis de protestatarii care au dus la dărâmarea Guvernului. Afirmaţii asemănătoare fuseseră făcute de către liderii PSD şi în urmă cu un an, după pierderea alegerilor prezidenţiale. De data aceasta, social-democraţii anunţau introducerea unui Cod etic şi de conduită în partid, astfel încât în rândul PSD să nu mai fie promovaţi membri cu probleme de integritate sau penale.
Un plan similar l-au avut şi liderii PNL, care au adoptat, la rândul lor criterii de integritate, la finalul unui an marcat mai mult de eşecuri în plan politic pentru PNL, însă care dă startul primilor paşi serioşi către o unficare totală a partidului.
PNL a ratat obiectivul guvernării, dar se pregăteşte de fuziune
PNL a intrat în anul 2015 sărbătorind 140 de ani de la înfiinţarea partidului, însă situaţia era una delicată – ieşiseră învingători din alegerile prezidenţiale, reuşind să îşi vadă candidatul, Klaus Iohannis, instalat pe scaunul de la Palatul Cotroceni şi vizând guvernarea. În primele zile ale anului, însă, devenise evident că Victor Ponta nu intenţionează să plece din fruntea Guvernului şi chiar îşi consolida poziţia în partid.
Pe plan intern, fuziunea cu vechiul PDL era abia la început, iar partidul era condus în continuare de doi copreşedinţi: Alina Gorghiu şi Vasile Blaga. Rolurile celor doi erau însă diferite în partid. În timp ce Gorghiu devenise interfaţa PNL şi prima voce a liberalilor în comunicarea publică, Blaga părea să accepte un rol secundar, în umbră, ocupându-se de organizarea PNL şi pregătirea fuziunii finale.
Primul pas către această fuziune a fost unificarea grupurilor parlamentare – lucru care s-a întâmplat în luna februarie, odată cu începerea noii sesiuni parlamentare.
PNL trebuie însă să-şi asume, din Parlament, rolul de partid de opoziţie, în timp ce Klaus Iohannis afirma, de la Palatul Cotroceni, că îşi doreşte cât mai repede un Guvern PNL. Singura armă la îndemâna liberalilor era depunerea unei moţiuni de cenzură, lucru la care PNL a început să lucreze încă din primele luni ale anului. Perspectivele nu erau însă foarte încurajatoare: PSD îşi consolida poziţia în Parlament, iar aliaţii de la ALDE şi UNPR anunţau că rămân fideli guvernării şi coaliţiei.
Între timp, PNL a început şi lucrul la un program de guvernare, asumându-şi oficial faptul că premier din partea liberalilor urma să fie Cătălin Predoiu. De asemenea, liberalii l-au dat în judecată pe Victor Ponta pentru că nu organiza alegeri în colegiile vacante de parlamentari şi în rândul şefilor de CJ.
O decizie controversată a PNL a fost să se alieze cu fostul lider PSD Mircea Geoană, care îşi lansase între timp un nou partid – PSRO, Partidul Social Românesc. În primăvara anului 2015, Mircea Geoană se mândrea că poate aduce alături de el aproximativ 20 de parlamentari, iar sprijinul său putea fi important. În acest sens, Alina Gorghiu şi Vasile Blaga au avut întâlniri cu Mircea Geoană, dar şi cu Marian Vanghelie, cel care îl susţinea pe Geoană.
Apar însă tensiuni în rândul liberalilor cu privire la modul în care ar urma să fie purtate aceste negocieri. Aripa veche a PNL părea deschisă unor negocieri „în bloc” cu PSRO şi UNPR, în timp ce foştii democrat-liberali, în frunte cu Vasile Blaga şi Cătălin Predoiu, dădeau asigurări că nu vor să preia guvernarea folosindu-se de vechile metode de traseism şi trădări.
În aceste condiţii, s-a ajuns la depunerea, în luna iunie, a unei moţiuni de cenzură. Momentul a coincis şi cu anunţul DNA privind urmărirea penală a lui Victor Ponta. Apărarea premierului şi a social-democraţilor a fost atunci că liberalii încearcă să dea jos guvernul cu ajutorul justiţiei, iar dosarul său reprezintă, astfel, o presiune indirectă pentru a demisiona venită chiar de la Palatul Cotroceni. „Mă întreb dacă nu cumva (Klaus Iohannis – n.r.) a făcut presiuni ca să fiu eu trimis în judecată”, spunea, ceva luni mai târziu, Victor Ponta.
Moţiunea de cenzură a PNL a fost un eşec. Liberalii aveau nevoie de 286 de voturi pentru a dărâma Guvernul, iar moţiunea era semnată, iniţial, de numai 183 de parlamentari, dintre care 12 de la PSRO, iar restul din PNL. Liberalii nu reuşiseră astfel să atragă de partea lor niciun „disident” din arcul guvernamental. PNL spera însă ca la vot lucrurile să stea diferit. Coaliţia condusă de PSD a apelat însă la un subterfugiu folosit în trecut şi de parlamentarii PDL în timpul Guvernării Boc – senatorii şi deputaţii puterii erau sfătuiţi să stea în bănci şi să nu voteze, putând astfel fi controlat oricare ales care ar fi votat împotriva Guvernului. În trecut, metoda a fost dur criticată de USL, din care făcea parte şi PSD-ul condus de Victor Ponta.
În 23 aprilie 2012, Victor Ponta le transmitea democrat-liberalilor: „Fac un apel la politicieni, ei trebuie să participe la votul moţiunii şi trebuie să-şi respecte electoratul, nu trebuie să stea ca o oaie în bancă. Acum, oile sunt doar la PDL”. La moţiunea împotriva sa, Victor Ponta nu a comentat decizia ca parlamentarii să stea în bănci, afirmând că este o decizie a grupurilor parlamentare, iar el este prim-ministru. În final, moţiunea a reuşit să strângă 194 de voturi „pentru”, insuficient pentru a dărâma Guvernul. Liberalii au afirmat ulterior că nu este o înfrângere totală, având în vedere că au scos mai multe voturi decât erau semnături iniţiale.
Peste vară, liberalii s-au coalizat împotriva premierului după ce s-a început urmărirea penală în cazul său, însă totul a rămas la nivelul atacurilor politice. PNL a anunţat însă că va depune o nouă moţiune de cenzură în toamnă, odată cu începerea noii sesiuni parlamentare. Liberalii sperau astfel ca evenimentele din timpul verii – vizitele premierului la DNA, plecarea din ţară şi renunţarea la şefiei PSD, preluată de Liviu Dragnea – aveau şanse să slăbească coaliţia de guvernare şi să le ofere premisele unei moţiuni de cenzură reuşite. Acest demers a fost iniţiat în luna septembrie, după ce DNA a anunţat că l-a trimis în judecată pe Victor Ponta. Pe 21 septembrie, 180 de parlamentari au semnat documentul, majoritatea din PNL, alături de senatori şi deputaţi din fostul grup PPDD şi câţiva neafiliaţi. Pe 29 septembrie, la votul din plen, liberaii au reuşit să strângă 207 voturi „pentru”, mult sub necesarul pentru dărâmarea Guvernului. Erau mai multe voturi decât la prima moţiune de cenzură, însă coaliţia părea la fel de puternică. Parlamentarii puterii au apelat la acelaşi gest, de a rămâne în bănci şi a nu vota moţiunea.
Luni următoare au prins PNL agrenat în lupta pentru formarea noului Cabinet. După tragedia din Colectiv şi consultările cu preşedintele Klaus Iohannis, liberalii au anunţat că nu vor propune un premier. Cătălin Predoiu rămâne varianta lor pentru Palatul Victoria, însă el va fi susţinut în această funcţie abia după alegerile parlamentare din 2016, iar noul Cabinet care trebuie să se formeze trebuie să fie unul tehnocrat.
Liberalii încheie astfel anul la fel de departe de obiectivul asumat în iarna trecută, acela de a prelua guvernarea.
PNL lucrează însă la al doilea obiectiv important, pe plan intern: unificarea şi consolidarea partidului. Astfel, în luna decembrie PNL a anunţat renunţarea la cele două funcţii de secretar general (din partea PNL şi din partea PDL), urmând ca această poziţie să se unifice sub conducerea lui Ilie Bolojan, primar PNL al municipiului Oradea.
Tot în decembrie, copreşedintele PNL Alina Gorghiu anunţa că un Congres pentru alegerea unui lider unic al liberalilor ar putea fi convocat în anul 2016, după alegerile locale.
La fel ca la PSD, finalul de an a însemnat şi adoptarea unor criteii de integritate în PNL, ca urmare a revendicărilor protestatarilor după tragedia din clubul Colectiv.
PSD lansează un cod etic de formă, liberalii anunţă propriile criterii
În primăvara acestui an, PSD a propus, în cadrul unui Consiliu Naţional, adoptarea unor criterii de integritate clare, fiind adoptată şi o rezoluţie în acest sens. Prima variantă a acestui cod prevedea că liderii şi membrii partidului cu probleme în justiţie urmează să îşi piardă automat funcţiile din PSD. Liviu Dragnea, care a contribuit la întocmirea acestui cod, anunţa că deciziile vor fi luate chiar de la vârful partidului, începând cu el, dacă va fi cazul.
Acest Cod a rămas însă la stadiul de proiect, şi nu a fost aplicat, până după câştigarea alegerilor interne de către Dragnea, în luna octombrie. Atunci el a relansat în partid discuţiile privind un cod de integritate, însă forma finală a acestuia era radical diferită de ce se discutase iniţial în partid.
Astfel, potrivit proiectului de Cod prezentat de Liviu Dragnea în şedinţa CExN din octombrie, noile sancţiuni se pot aplica membrilor împotriva cărora este pusă în mişcare acţiunea penală, este începută urmărirea penală, este dispusă arestarea preventivă sau care sunt trimişi în judecată, condamnaţi în primă instanţă sau condamnaţi definitiv cu executare pentru fapte de corupţie.
Codul de conduită nu prevede sancţiuni diferenţiate pentru aceste noi elemente de integritate prevăzute în obligaţiile membrilor PSD, deciziile urmând a fi luate la nivel judeţean sau central de către instituţiile abilitate ale PSD.
Astfel, sancţiunile ce pot fi aplicate sunt retragerea sprijinului politic, suspendarea din funcţia politică, suspendarea din calitatea de membru de partid şi excluderea din partid.
Deciziile se vor lua individual, în urma unei analize a Comisei Judeţene de Etică, Integritate şi Arbitraj sau a Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj. Aceste comisii vor face propuneri către Biroul Permanent Judeţean al PSD sau către Biroul Permanent Naţional, care vor avea cuvântul final în aplicarea unei eventuale sancţiuni. Comisia judeţeană şi, respectiv, BPJ vor avea competenţe în cazul membrilor PSD fără funcţii în partid la nivel local. Comisia Naţională de Etică şi, respectiv, BPN al PSD vor avea competenţe în cazul membrilor cu funcţii de conducere la nivel judeţean.
Liderii PSD din conducerea naţională a partidului, respectiv membrii Biroului Permanent Naţional, vor putea fi sancţionaţi doar după o evaluare a Comisiei Naţionale de Etică, decizia finală aparţinând Comitetului Executiv Naţional.
Comisia Naţională de Etică, Integritate şi Arbitraj se poate autosesiza în cazul în care consideră că sancţiunile propuse de comisiile judeţene sunt necorespunzătoare sau nu au fost stabilite, deşi acest lucru se impunea.
În oricare caz, Biroul Permanent Naţional poate dispune asupra hotărârilor luate la nivel judeţean, de către comisiile de etică, sau chiar la nivelul Comisiei Naţionale, putând să le menţină, modifice sau chiar infirme. În cazurile liderilor din conducerea centrală a partidului, aceste prerogative sunt preluate de către Comitetul Executiv Naţional.
În decembrie, codul a fost adoptat, cu mici modificări, incluzând aici sancţiuni şi pentru membrii partidului cu plagiat dovedit, dar şi cei care au fost acuzaţi de evaziune fiscală. Mai mult, potrivit Codului, pe „lista neagră” sunt şi cei care au deţinut funcţii în organele de conducere la nivel central şi judeţean, ale P.C.R., U.T.C. sau U.A.S.C.R, au manifestat un comportament injurios, agresiv sau neadecvat faţă de cetăţeni, au avut atitudini şi declaraţii extremiste sau discriminatorii, de gen, religie sau naţionalitate, au fost membri sau colaboratori ai fostei Securităţi, ca poliţie politică sau au fost dovediţi ofiţeri acoperiţi, înregistrează datorii, ca persoană fizică, la bugetul local, al comunităţii în care candidează, are relaţii comerciale cu instituţia pentru care candidează sau cu instituţiile din subordinea acesteia sau se află în conflict de interese.
Nu s-a schimbat însă modalitatea de aplicare a acestor sancţiuni – ele vor fi acordate doar în urma unei analize individuale, şi nu automat.
La rândul lor, liberalii au adoptat criterii de integritate, însă mai dure decât cele adoptate de PSD.
Criteriile de integritate adoptate la Consiliul Naţional al PNL vor trebui să fie respectate de candidaţii la alegerile locale, parlamentare şi europarlamentare şi vizează lustraţia, traseismul, nepotismul, contractele cu statul, falsul în declaraţii, incompatibilitatea sau conflictul de interese, atitudinile discriminatorii, datoriile la bugetul de stat, plagiatul şi problemele penale.
Astfel, potrivit „Decalogului” adoptat de liberalii prezenţi la CN PNL, nu vor putea candida la alegerile locale, parlamentare şi europarlamentare cei care intră sub incidenţa lustraţiei (să nu fi fost membru sau colaborator al fostei securităţi şi să nu fi fost dovedit ofiţer acoperit, să nu fi deţinut funcţii retribuite în aparatul de conducere al Partidului Comunist Român, la orice nivel), traseiştii (cei care şi-au schimbat apartenenţa politică astfel încât să fi candidat pentru al treilea partid politic, altfel decât prin fuziuni), persoanele care şi-au angajat în funcţii, în cadrul instituţiilor publice pe care le-a condus sau le conduce, soţul/soţia, rude sau afini de gradul I, persoanele care au avut afaceri cu instituţia pentru care candidează sau cu instituţii din subordinea acesteia, precum şi cele care au comis fals în declaraţia de avere sau interese, dovedit prin decizie judecătorească.
Interdicţii sunt şi pentru liberalii care au datorii la bugetul local, mai vechi de un an, cei care au hotărâri judecătoreşti definitive pentru incompatibilitate şi conflict de interese, care au manifestat atitudini discriminatorii, prin declaraţii sau atitudini rasiste, şovine, xenofobe sau discriminatorii constatate prin hotărîri definitive, precum şi cei care au obţinut titluri şi diplome prin plagiat, stabilit prin decizie definitivă a instanţei.
„Decalogul” PNL a fost amendat, pe parcursul dezbaterilor interne, astfel încât prevederile legate de candidatura celor care au probleme de corupţie sunt mai permisive faţă de primul draft al criteriilor. Astfel, dacă iniţial Comisia de formulare a criteriilor a interzis candidatura liberalilor urmăriţi penal pentru corupţie, ulterior s-a revenit asupra deciziei şi s-a stipulat interzicerea înscrierii în competiţia electorală a candidaţilor urmăriţi penal pentru dare de mită sau infracţiuni comise cu violenţă.
UNPR, la finalul unui an în care au riscat să piardă tot
UNPR, condusă de Gabriel Oprea, a trecut în 2015 prin mai multe crize. Anul a început bine pentru Uniune, care îşi consolida poziţia în Parlament şi în Guvern. Gabriel Oprea era vicepremier şi conducea un partid cu peste 60 de senatori şi deputaţi – al treilea ca forţă în Parlament. Începuseră deja discuţiile în partid cu privire la o eventuală candidatură separată în 2016, liderii UNPR considerând că pot obţine mandate de parlamentari şi de aleşi locali şi fără PSD. În schimb, social-democraţii erau cei care îşi doreau ca UNPR să candideze în aceeaşi formulă, alături de PSD.
În vară, în timpul absenţei lui Victor Ponta de la Palatul Victoria, Gabriel Oprea a condus interimar şi Guvernul, dând semne de apropiere de PNL şi de preşedintele Klaus Iohannis, în „interes naţional”, deşi nu era dispus să susţină moţiunile de cenzură ale opoziţiei.
Lucrurile s-au schimbat radical pentru UNPR la mijlocul lunii octombrie. Poliţistul Bogdan Cosmin Gigină (28 de ani) de la Brigada Rutieră a Capitalei a murit la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, unde a fost transportat după ce a căzut cu motocicleta într-o groapă de pe bulevardul Ştirbei Vodă din Capitală. Poliţistul asigura deplasarea coloanei oficiale a ministrului Afacerilor Interne, Gabriel Oprea, însă informaţii despre această situaţie nu au fost comunicate de Ministerul Afacerilor Interne, fiind aflate mai întâi pe surse.
Gabriel Oprea a refuzat în primele zile de după accident să comenteze. Între timp, apăreau acuzaţii de muşamalizare a cazului, iar în mediul online au apărut petiţii semnate de mii de oameni în care se solicita demisia vicepremierului. Mai mult, în Capitală mii de oameni au ieşit în stradă pentru a cere demisia sau demiterea ministrului Gabriel Oprea. Aceştia au protestat la Universitate, apoi au mers în marş la sediile MAI şi Guvernului. Proteste similare au avut loc şi la Cluj-Napoca.
Au apărut şi semne de întrebare cu privire la dreptul lui Gabriel Oprea de a folosi coloana oficială. În urma investigaţiilor, s-a descoperit că vicepremierul, de la începutul anului, a făcut peste 1.500 de drumuri însoţit de coloană oficială. La dosarul cauzei nu ar fi însă o adresă a MAI prin care să se spună la câte misiuni urgente a participat maşina desemnată lui Gabriel Oprea, anchetatorii considerând că o astfel de informaţie nu este relevantă la acest moment. Numărul deplasărilor cu o coloană oficială era mai mare chiar şi decât cel al preşedintelui Klaus Iohannis.
Oprea a refuzat să demisioneze şi a stat în spatele deciziilor privind retragerea lui Victor Ponta.
Astfel, cazul poliţistului mort în coloana lui Gabriel Oprea a ieşit din atenţia publică urmare a tragediei din clubul Colectiv. Când protestatarii s-au întors şi împotriva Guvernului şi a premierului Victor Ponta, acesta din urmă a avut o conversaţie telefonică cu Gabriel Oprea, în care i-a solicitat vicepremierului să demisioneze, ca variantă pentru calmarea spiritelor. Oprea a refuzat să plece din Guvern, iar această decizie a fost comunicată de Victor Ponta liderului PSD Liviu Dragnea.
În PSD se luate deja o decizie: trebuiau tăiate legăturile cu UNPR. Dragnea i-a transmis lui Ponta că actuala coaliţie nu mai poate funcţia în aceşti termeni, iar, dacă Oprea refuză să demisioneze, singura variantă ce poate fi luată în calcul este demisia întregului Cabinet.
Ulterior, Dragnea a recunoscut public că, dacă Gabriel Oprea ar fi demisionat la insistenţele tuturor liderilor politice, Victor Ponta „probabil” ar fi fost încă premier, conducând acelaşi Guvern.
După demisia Cabinetului, potrivit unor surse social-democrate, PSD s-a hotărât să se delimiteze de UNPR şi să taie legăturile. PSD era dispus să negocieze cu PNL formarea unui nou Guvern, însă liberalii au insistat, în cadrul negocierilor de la Palatul Cotroceni, pentru organizarea alegerilor anticipate. Acest plan nu a fost agreat şi de PSD. Ca urmare a concluziilor trase în urma negocierilor, potrivit cărora va fi nevoie de un Cabinet tehnocrat, PSD a suspendat planurile privind îndepărtarea de UNPR. Liviu Dragnea a anunţat că actuala coaliţie funcţionează în continuare. Gabriel Oprea a participat la negocierile de la Cotroceni, anunţând că va susţine orice variantă pe care o va dori Klaus Iohannis.
Din acel moment, însă, apariţiile publice ale lui Gabriel Oprea au încetat. În trecut, acesta participa la şedinţele PSD, însă după demisia Guvernului a intrat într-un con de umbă. Potrivit lui Liviu Dragnea, au urmat discuţii telefonice şi câteva întâlniri informale, însă nu a fost luată o decizie cu privire la viitorul colaborării directe dintre PSD şi UNPR. O astfel de decizie este aşteptată la începutul anului, când social-democraţii vor trebui să discute în ce formulă vor candida la alegerile locale şi parlamentare.
ALDE, opoziţie pe toată linia în Parlament
Cu UNPR într-o situaţie delicată şi fără o decizie clară cu privire la colaborarea viitoare, singurul aliat al PSD a rămas ALDE. Partidul, format prin fuziunea PC, condus de Daniel Constantin, cu PLR, condus de Călin Popescu Tăriceanu, s-a poziţionat însă total diferit faţă de social-democraţi în privinţa susţinerii Guvernului.
Călin Popescu Tăriceanu a anunţat că un Cabinet tehnocrat este ilegitim şi chiar antidemocratic, susţinând necesitatea formării unui Guvern politic, aşa cum ar spune Constituţia. Astfel, ALDE a fost singurul partid care nu a susţinut Cabinetul Cioloş la votul de învestitură din Parlament şi s-a opus şi bugetului.
Aceste gesturi au provocat disensiuni între Liviu Dragnea şi fostul său aliat, care au culminat cu schimburi dure de replici la votul din Parlament asupra bugetului.
În condiţiile în care ALDE s-a anunţat ca fiind singurul partid de opoziţie din Parlament, iar social-democraţii erau pregătiţi să susţină, condiţionat, Guvernul Cioloş, Liviu Dragnea a făcut o serie de declaraţii publice care arătau că, de fapt, nu mai există nicio coaliţie sau nici măcar o alianţă între PSD, UNPR şi ALDE.
Întrebat dacă disputele avute cu liderul ALDE Călin Popescu Tăriceanu în plenul de miercuri, la votul asupra Legii bugetului, arată că nu mai există coaliţia PSD-UNPR-ALDE, Dragnea a spus că această coaliţie nu mai exista de când s-a retras Guvernul, însă exista o alianţă parlamentară.
„Era o funcţionare, colaborare parlamentară care funcţiona, dar în mai multe rânduri cei de la ALDE nu au mai votat cum am votat noi şi UNPR. S-ar putea ca în fapt să nu mai existe (alianţa – n.r.)”, a spus Dragnea.
În aceste condiţii, anul 2015 se încheie cu o resetare completă a scenei politice şi a partidelor. Coaliţia care conducerea România la începutul anului, formată din PSD, UNPR, PC şi PLR, a încetat să mai funcţioneze, iar recentele dispute au arătat că nici măcar o colaborare parlamentară nu mai este posibilă, date fiind poziţiile radical diferite ale liderilor acestor formaţiuni. PNL a intrat şi se pregăteşte să iasă din acest an fără a fi mai aproape de obiectivul guvernării, însă într-o situaţie cu totul schimbată în raport cu noul Guvern. Mai mult, liberalii se găsesc şi în faţa unei fuziuni rapide şi finale a celor două partide.
Fără decizii clare cu privire la modul în care partidele se vor raporta la viitoare alegeri locale şi generale, nu se prefigurează nicio alianţă clară pentru următoarele scrutinuri.
