Anul 2015 a adus numeroase invenții și inovații tehnologice, majoritatea salutate pentru capacitatea lor de a ajuta oamenii și de a spori arsenalul de instrumente ale științei, în timp ce altele au fost apreciate fie și doar pentru că au reușit să smulgă un zâmbet.
Din prima categorie fac parte ochelarii holografici ce au fost prezentați de Microsoft la sfârșitul lunii ianuarie, potrivit unei retrospective realizate de Agerpres. Ochelarii Windows HoloLens combină mai multe tehnologii și permit utilizatorului să se miște într-o realitate alternativă formată din transpuneri 3D a unor imagini generate pe computer. Radical diferit de modelele prezentate de Google, Samsung și Oculus, noul dispozitiv are un design futurist și este dotat cu o vizieră prin care hologramele se văd ‘suprapuse’ cu obiectele din jur, perfect integrate în spațiul înconjurător.
Această tehnologie catalogată drept ‘revoluționară’ de Satya Nadella, directorul general de la Microsoft, poate fi folosită pe toate terminalele care dispun de programul de operare Windows 10. Produsul, la a cărui dezvoltare a contribuit și NASA, utilizează numeroși senzori, de direcție și orientare, cu ajutorul cărora experiența este interactivă. Spre deosebire de căștile creatoare de realitate virtuală, utilizatorul de Windows HoloLens poate interacționa direct cu hologramele, pe care le poate manipula cu ajutorul butoanelor care apar în fața lui.
La începutul lunii iulie Dubaiul a anunțat că începe construcția primei clădiri de birouri din lume la o imprimantă 3D, în cadrul unui efort de a dezvolta o tehnologie care ar reduce costurile și economisi timpul în domeniul construcțiilor. Clădirea va avea un singur etaj, cu o suprafață de aproximativ 185 metri pătrați și va fi imprimată strat cu strat folosind o imprimantă înaltă de peste șase metri. Asamblarea lor ulterioară ar putea lua numai câteva săptămâni. Mobilierul de interior și componentele structurale interioare ar putea fi, de asemenea, construite prin imprimare 3D cu beton armat, gips armat cu fibră de sticlă și plastic. Acest proiect este realizat în colaborare cu Winsun, o companie chineză care a făcut pionierat în utilizarea de imprimante 3D pentru construcția de case.
Producătorul de whisky Ballantines a anunțat la începutul lunii septembrie că vine în întâmpinarea astronauților de pe Stația Spațială Internațională (ISS) dar și a pionierilor care vor porni în lungi misiuni spre Marte sau spre alte lumi din sistemul nostru solar cu „Space Glass”, un pahar pentru whisky conceput special pentru a face posibilă savurarea acestei băuturi alcoolice în condițiile de microgravitație ale spațiului extraterestru. Aceasta nu este prima inițiativă de acest fel, echipajul ISS fiind deja dotat cu un espressor special pentru condiții de microgravitație, „ISSpresso”. Astfel, astronauții care doresc să se relaxeze la un pahar de whisky nu vor mai fi nevoiți să apeleze la obișnuitele pungi de vid folosite pentru consumul lichidelor.
Realizatorii acestui pahar special se mândresc cu faptul că proiectul lor a păstrat caracteristicile formei unui pahar de whisky. Diferența față de un pahar normal este că interiorul acestui recipient este conceput în așa fel încât să mențină băutura înăuntru sub efectul tensiunii superficiale a lichidului. Tensiunea superficială este proprietatea generală a lichidelor de a lua o formă geometrică de arie minimă în lipsa forțelor externe, datorată acțiunii forțelor de coeziune dintre moleculele lichidului. Acest pahar a fost realizat la o imprimantă 3D, ținându-se cont de faptul că și la bordul ISS se află o astfel de imprimantă. Pe fundul paharului se află o spirală din aur care pe lângă funcția decorativă îndeplinește și importantul rol de a mări tensiunea superficială a lichidului, menținând băutura în rezervorul special de pe fundul paharului. O spirală urcă pe peretele paharului spre buza acestuia, lichidul trecând prin ea și fiind sorbit printr-un dispozitiv special plasat pe marginea paharului care are și rolul de a-l răci.
De asemenea, tot în luna septembrie, cercetători de la Laboratorul Național Lawrence Berkeley, din SUA, au anunțat că sunt cu un pas mai aproape de realizarea unei mantii a invizibilității. Ei au testat o mantie a invizibilității ultra subțire, făcută din module rectangulare de aur de dimensiuni microscopice, care are proprietatea de a se mula perfect pe orice suprafață și de a face imposibilă detectarea unui obiect în spectrul vizibil al luminii. În cadrul unui experiment, ei au reușit să ascundă privirii un obiect minuscul, iar acest succes le oferă certitudinea că aceeași tehnologie poate fi folosită și pentru a ascunde obiecte de dimensiuni mari, invenția lor putând avea aplicații în special în domeniul militar. Mantia, având grosimea de 80 de nanometri, a fost înfășurată în jurul unui micuț obiect cu suprafețe neregulate și a reușit să devieze complet razele de lumină îndreptate asupra acestuia, făcându-l invizibil.
O nouă tehnologie prezentată la jumătatea lunii septembrie, care permite realizarea unei legături între creier și un computer, transformând gândurile în mișcare, i-a permis unui tânăr din California care are picioarele paralizate în urma unui accident în care i-a fost secționată măduva spinării, să meargă din nou. Primii pași șovăitori ai tânărului în vârstă de 28 de ani au fost înregistrați în cadrul unui studiu preliminar publicat de revista britanică Journal of NeuroEngineering and Rehabilitation și pot fi văzuți și pe YouTube.
Tânărul, care a rămas paralizat în urma unui accident de motocicletă, a putut să meargă din nou datorită unui sistem care îi permite creierului să-și trimită comenzile direct prin intermediul unui program de calculator către electrozii plasați pe genunchii pacientului, activând musculatura picioarelor, fără ca informațiile respective să mai treacă prin măduva spinării. Cercetătorii de la Universitatea California din Irvine sunt de părere că succesul acestui experiment deschide o nouă eră pentru persoanele paralizate în urma unor accidente la nivelul măduvei spinării, oferindu-le posibilitatea să-și redobândească măcar parțial mobilitatea.
La sfârșitul lunii octombrie am aflat că raza tractoare, o tehnologie obișnuită doar în romanele și filmele SF, cu apariții notabile în poate cele mai cunoscute serii SF ale tuturor timpurilor, „Star Wars” și „Star Trek”, unde este folosită pentru a „remorca” sau „captura” nave spațiale, a pătruns în domeniul realității. O echipă de cercetători de la Universitatea din Bristol (MB) și de la Universitatea din Navarra (Spania) a anunțat că a obținut o rază tractoare ce folosește unde sonore de înaltă amplitudine pentru a ridica de la sol, dar și pentru a mișca și roti mici obiecte, fără un contact direct cu acestea. Printre altele, o astfel de tehnologie poate avea aplicații importante în domeniul medical.
Această rază sonică de tractare a reușit să ridice obiecte cu diametrul de 4 mm și să le controleze poziția și orientarea în aer. Raza de tractare funcționează cu ultrasunete pe frecvența de 40 kilohertzi. Urechea umană nu poate auzi zgomote dincolo de pragul de 20 kilohertzi. Cercetătorii au folosit undele sonice rezultate de la 64 de difuzoare miniaturale denumite traductoare pentru a obține ceea ce ei au denumit „holograme acustice” capabile să controleze un obiect fără atingere directă. Aceste unde au luat forma unei „pensete” pentru a ridica un obiect, de „vortex” pentru a-l menține în stare de levitație sau de „cușcă” pentru a-l cuprinde și menține în loc.
O astfel de tehnologie ar putea avea importante aplicații din domeniul medical: sunetul nu poate călători prin vidul spațiului cosmic dar o poate face prin apă sau prin țesuturile organismului uman. Acest lucru face posibilă manipularea cheagurilor de sânge sau grăsime, a pietrelor de la rinichi sau chiar a unor microinstrumente chirurgicale în cadrul unor proceduri minim-invazive.
De asemenea, raze sonice de tractare mai puternice ar putea fi folosite pentru a manipula obiecte de mari dimensiuni în condițiile de microgravitație din interiorul Stației Spațiale Internaționale (ISS).
