Când eşti pe locul 18 WTA, cu patru titluri cucerite în ultima jumătate de an, şi când ai în faţă un adversar trecut de prima tinereţe şi chinuit de boală, te gândeşti doar la succes. Când afli că în sferturile de finală ale unui turneu Premier 5 poţi juca împotriva unei adolescente, aşa cum ai fost şi tu acum 2-3 ani, clar trebuie să dai totul pe teren şi să lupţi pentru orice minge. Simona Halep n-a făcut-o ieri, iar mâine îşi va sărbători ziua de naştere în linişte, fără apăsarea unei semifinale. Un cadou trist, poate inevitabil, după luni excepţionale încununate de succese. Ieri am revăzut-o pe Halep de la început de sezon. Grăbită, dezordonată, labilă psihic, poate şi din cauza oboselii acumulate într-un sezon în care a jucat mai mult decât oricine în circuit.
Şanse irosite
Înfrângerea din meciul cu Venus Williams (6-4, 5-7, 3-6), n-ar fi fost una dureroasă dacă Simona n-ar fi avut nenumărate şanse să închidă un meci în care nici măcar adversara nu a părut convinsă că poate câştiga. Veterana a început catastrofal partida şi a continuat-o la fel, dar a spus mereu mulţumesc la erorile neforţate ale Simonei, şi Doamne câte au mai fost. Statistica meciului e de-a dreptul grotească, cu 39 de puncte făcute cadou americancei şi 9 (da, nouă!) duble greşeli, pe durata celor trei seturi. Williams a fost aproape tot timpul în genunchi, incapabilă să găsească soluţii de a rămâne în meci, dar a primit cadou după cadou de la româncă, începând cu gura de oxigen din primul set, şi terminând cu catastrofa din game-ul 8 al setului 3. Setul 2 a fost doar un dans al erorilor, declaraţia lui Venus „a jucat extraordinar de bine” fiind una menită doar să ascundă propriile limite.
Meci-spectacol
În setul 1, Halep a făcut show până la scorul de 5-1. Serviciu năucitor, returnări excepţionale, totul perfect. Gameul 7 a fost ca o frână, pierdut la mare luptă, şi a fost urmat de alte două pierdute fără comentarii, dar game-ul 10, care a şi închis setul, a ascuns dificultăţile în exprimare ale româncei.
Setul 2 e de poveste prin cele şase breakuri consecutive, dar şi prin suita incredibilă de gafe marca Halep, uneori impresia fiind că pur şi simplu românca nu vrea să treacă peste acest tur. De prea multe ori mingea s-a dus în fileu, de prea multe ori finalizările au zburat afară, de prea puţine ori Simona a fost în reală dificultate. Şi totuşi a pierdut, acuzând şi dureri la gleznă, dar după pauza dintre seturile 2 şi 3 a dat impresia că poate face pasul către sferturi.
S-a prăbuşit ca un castel de nisip
Pentru două game-uri am revăzut-o pe Simona de la US Open, agilă, puternică mental şi imposibil d eoprit, doar că, meteahnă românească, atunci când a avut minge de 3-0 a finalizat ca o amatoare, la un metru în afara terenului, deşi Williams se afla la ani lumină distanţă şi n-ar fi ajuns niciodată la un retur mai puţin riscant. La 2-1, totul s-a prăbuşit ca un castel de nisip după o nouă dublă greşeală care a terminat-o psihic pe Simona. Restul setului a fost un lung coşmar, cu Venus Williams la timonă, jucând fără presiune şi fără să acuze efectele teribilei boli care o chinuie din 2011, şi cu Halep groggy, încasând upercut după upercut şi cedând 12 din ultimele 13 puncte ale meciului. Game-ul de 3-3 a fost doar ultima suflare pentru Simona, o răbufnire de orgoliu a unei tenismene care mâine împlineşte 22 de ani, şi care poate deveni cea mai mare jucătoare româncă din istorie.
Întrebări
Din păcate, turneul japonez a lăsat mai multe întrebări decât răspunsuri. Comentatorii canalului britanic care a transmis patida s-au minunat tot meciul de erorile româncei, chiar dacă ele au fost practic doar o continuare a evoluţiilor din primele două zile. Fără frig şi vânt însă, era de aşteptat ca Simona să joace altceva, iar întrebarea „ce va face la anul” devine legitimă, nu doar una aruncată de nişte britanici răuvoitori. Sezonul 2014 va fi unul care va testa limitele Simonei, asta e clar, şi o gestionare greşită a programului o va readuce în a doua jumătate a clasamentului WTA. Scăderea teribilă în joc a fost pusă pe seama meciurilor mai multe (59 anul acesta, faţă de 50 în tot sezonul precedent), dar şi pe duritatea partidelor, adversarii fiind evident mai puternici.
Apoi, ieri, Simona nu a vorbit cu Adrian Marcu decât când a fost prea târziu, refuzând ajutorul moral al acestuia. Îmbărbătările primite de la acesta, cu acelaşi zâmbet care a revigorat-o la Cincinnati, n-au mai funcţionat, şi Halep a făcut praf finalul de meci. În contrapartidă, Williams şi-a chemat antrenorul în cel mai greu moment, fapt unic în ultimii ani, surorile Williams fiind cunoscute pentru tăria de caracter.
Între favorite la Beijing
Ce va face la anul, va rămâne întrebarea care o va urmări până… la anul. Dacă Simona va reuşi să se refacă, va încerca să arate ce mai poate la Beijing, acolo unde e favorită 24 pe lista iniţială de concurs, dar Istanbului pare tot mai departe, Sofia fiind cea mai plauzibilă destinaţie pentru Turneul Campioanelor.
