Angajații Complexului de Creștere a Porcilor SRL de la Tichileşti au protestat în fața Prefecturii Brăila, după ce sucursala locală a Agenței pentru Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) a notificat conducerea fermei că trebuie să returneze sumele primite în anii anteriori și că a fost suspendată plata sumelor pe care le avea de primit în continuare. În total este vorba de o sumă totală de 18 milioane de lei, care va aduce firma în faliment.
Prin adresa nr. A1.3Br007/05.10.2015 APIA Brăila a solicitat Complexului de Creștere a Porcilor SRL Tichilești returnarea ajutorului primit în anii anteriori, în valoare de 13 milioane de lei, anunțând totodată că nu va fi acordat ajutorul aferent anului 2014/2015, în valoare de 5 milioane de lei. Prin aceeași adresă, conducerea complexului de creștere a porcilor a fost anunțată și de excluderea de la plată pe anii următori. Potrivit proprietarului complexului de la Tichilești, omul de afaceri Gheorghe Caruz, aceste măsuri drastice ale APIA Brăila au fost motivate printr-o explicație halucinantă, prin faptul că „beneficiarul a avut intenția de a nu respecta condițiile din Angajament“.
Sancțiunile APIA, mai dure decât cele ale UE
Potrivit lui Gheorghe Caruz, care a fost mulți ani președintele Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România, decizia APIA are la bază Ordinul 1438/2014, care este ilegal, deoarece stabilește sancțiuni unilaterale cu mult mai mari decât cele convenite cu crescătorii de porci la semnarea Angajamentului de 5 ani, care a avut loc pe 15 iulie 2012. La semnarea Angajamentului, singura sancțiune prevăzută în Ghidul Solicitantului, Măsura 2.1.5, dar și Regulamentele UE nr. 65/2011 și nr. 640/2014, era de neplata ajutorului pentru animalele la care au fost neconformități. În cazul în care neconformitatea este descoperită pe întreaga fermă, sancțiunea este excluderea de la plata pe anul respectiv, nicidecum sancționarea cu cod 8 (codul de sancțiune maximă, care este o măsură abuzivă și unilaterală. „APIA caută să aplice Ordinul 1438/2014 retroactiv pentru anul 1 și 2 de Angajament, deși acest lucru este interzis de art. 15 aliniatul 2 din Constituție și de articolul 6 al Codului Civil“, ne-a declarat Gheorghe Caruz.
„Nodul în papură“: pedeapsă maximă pentru intenție
De fapt, funcționarii de la APIA Brăila au acționat pe principiul „căutării nodului în papură“, invocând noncorformități la trei cântăriri din anii 2 și 3 de angajament, în 2014 și 2015. În primul caz, pe 20 ianuarie 2014, când la Brăila a fost cod roșu de viscol și ger, la livrarea a nouă porci cântarele au dat erori mari din cauza temperaturilor mai scăzute de minus 10 grade, temperatura minimă pentru buna lor funcționare și măsurare corectă. Funcționarii APIA Brăila au mai invocat și neconformitățile la două cântăriri din anul 3 de Angajament, dar acestea au fost în limitele prevăzute de cărțile tehnice ale cântarelor și de ediția 1995 a Normelor de Metrologie Legală. „Chiar conform Ordinului ilegal 1438/2014 neconformitatea trebuie să fie de mai multe ori în cursul perioadei de 3 ani consecutivi. Ori societatea noastră a avut în anul 2 o așa-zisă neconformitate și în anul 3 două. Deci nu mai multe.
După logica APIA, dacă în fiecare an am fi avut câte o neconformitate, în cei trei ani ar fi fost trei, deci mai multe și trebuie să fim sancționati pentru intenție sau repetiție. Nu poate Ministerul Agriculturii să dea o altă definiție la intenție afirmând că a doua repetiție este intenție când intenția este definită în Codul de Procedură Penală ca fiind fapta săvârșită de contravenient sau făptuitor atunci când prevede rezultatul faptei sale urmărind producerea lui prin săvârșirea acestei fapte. Ori noi nu am urmărit nici un avantaj când s-a produs așa-zisa neconformitate. Este clar chiar și conform Ordinului 1438/2014 că intenția presupune prevederea de către beneficiar a rezultatelor faptei sale și deci nu am produs ceva cu intenție și nu puteam fi sancționați cu codul maxim 8 de sancțiuni“, ne-a declarat Gheorghe Caruz. Potrivit acestuia, la întâlnirea cu APIA de pe 8 ianuarie, chiar ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a spus că Ordinul 1438/2014 are multe erori și trebuie modificat pentru a nu se închide societăți pe nedrept.
Abatorul care hrănea NATO și US Navy, falimentat
Caruz este la a doua lovitură dată firmelor sale de funcționarii Ministerului Agriculturii. Una dintre cele mai profitabile firme gălăţene, abatorul Galco SA a fost distrusă de funcţionarii statului pentru a doua oară în ultimii 24 de ani. În anii ’80, abatorul producea foarte mult pentru export, produsele de Galaţi fiind preluate pentru trupele NATO şi Flota a VI-a a US Navy. După 1990, a început declinul orchestrat de directorii numiți politic de FPS. După ce toate utilajele şi echipamentele din inox au ajuns la fier vechi, Galco SA a ajuns în ruină. Firma a fost preluată de Gheorghe Caruz, care a investit sume imense în reutilare și înfiinţarea unei reţele de distribuţie cu peste o sută de autovehicule şi spaţii comerciale. Galco şi-a reluat producţia, având 500 de angajaţi. Firma a accesat şi două finanţări europene prin Sapard, de 4 milioane euro fiecare, pentru modernizarea producţiei. Atunci s-a produs şi al doilea dezastru.
În primul proiect, a fost achiziţionată, de la firma germană Ritter, o maşină de tocat carne, în valoare de 30.000 euro. O firmă concurentă pe piaţă cu Ritter a făcut o sesizare conform căreia nu ar fost respectate regulile achiziţiilor europene. Fără să verifice dacă a fost încălcată sau nu legea, funcţionarii de la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), din Ministerul Agriculturii au emis Procesul Verbal nr. 23.806/01.11.2010, prin care a fost consemnată frauda. Acel proces verbal, emis din birou, fără nici o verificare, a devenit titlu executoriu şi s-a pus sechestru pe conturile Galco SA. Fiscul a trimis notificări la partenerii Galco şi le-a luat banii din conturi, pentru că Galco vindea cu plata la 30 de zile şi erau livrări neîncasate. Ulterior, în dosarul 202/44/2011, ÎCCJ a pronunţat sentinţa 6.651/10.10.2013, prin care „anulează Procesul verbal de constatare nr. 23806/1.11.2010, Decizia nr. 28586/23.12.2010 și Nota nr. 1011/17.01.2011 emise de pârâta APDRP din cadrul Ministerului Agriculturii“. Însă între timp Galco intrase în faliment. În loc să câștige din faptul că Galco producea, statul a pierdut aproximativ 25.000.000 lei din neîncasări de impozite și ajutoarele sociale pentru cei 500 de angajaţi trimişi în şomaj.
Abatorul care funcționa din plin în anii ’80 a ajuns acum în faliment
