Membrii Familiei Regale a României au comemorat 100 de ani de la moartea primei Regine a României în Săvârșin. Regina Elisabeta a României a fost pomenită de un sobor de preoți condus de IPS Timotei, arhie-piscopul ortodox al Aradului. Ceremonia religioasă a fost urmată de o agapă oferită în Muzeul Automobilului din Satul Regal, unde Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu au luat masa împreună cu personalitățile venite din România și din Republica Moldova.
„Oamenii care au mers la Săvârșin au dorit să își manifeste în acest fel prețuirea față de Regina Elisabeta“, a declarat co-președintele Alianței Națio-nale pentru Restaurarea Monarhiei, Valentin Lungu. „Regina Elisa-be-ta a României reprezintă un model de dragoste de țară“, a precizat Cătălin Șerban, celălalt copreședinte al Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei. La rândul său, profesoara Lucia Lungu a subliniat faptul că „operele literare ale Reginei Elisabeta au rezistat probei timpului. La un secol de la dispariția scriitoarei Carmen Sylva, operele sale literare își probează valoarea lor certă“.
Unii dintre cei prezenți au străbătut sute de kilometri pentru a veni la Săvârșin. De exemplu, Mircea Miron și Sebastian Baciu, care au petrecut pe drum mai mult de șapte ore. „Și în prezent avem nevoie de o astfel de Regină. Moștenirea Reginei Elisabeta a României este dusă mai departe, peste timp, de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta a României“, a povestit Mircea Miron. La rândul său, Sebastian Baciu spune că „este covârșitoare importanța pe care Carmen Sylva – acesta era pseudonimul literar al Reginei Elisabeta – a avut-o pentru cultura română. Dincolo de operele literare de certă valoare, a contat enorm faptul că prima regină a României a fost o protectoare a artelor și a culturii“.
Regina sufletelor
Regina Elisabeta a României a fost una dintre cele mai importante personalități românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Ea a venit pe lume în decembrie 1843, într-una dintre cele mai prestigioase familii europene. În anul 1869, Principesa Elisabeta de Wied a devenit soția Principelui Carol I al României. Cei doi aveau să obțină, în anul 1878, Independența României, iar din 1881 aveau să devină primul cuplu regal din istoria țării.
Încă de la bun început, Principesa, apoi Regina Elisabeta a României a manifestat o mare dragoste pentru limba română. Ei i-a fost ușor să învețe limba țării sale. Deja, în momentul în care a venit în țară, Elisabeta a României stăpânea mai multe limbi neoromanice. Ea vorbea și scria fluent în italiană și în franceză, iar limba latină o cunoștea, de asemenea, foarte bine.
Cuplul regal s-a confruntat cu o mare drama. Unicul lor copil, Principesa Maria a României, a murit la doar patru ani, de scarlatină. Regina Elisabeta nu a mai putut avea alți copii. Însă a revărsat marea sa dragoste asupra românilor și a devenit mama unei națiuni. Fire însetată de cultură, Regina Elisabeta a devenit o adevărată protectoare a artelor.
Ea i-a sprijinit personal pe violonistul și compozitorul George Enescu și pe marele pictor Nicolae Grigorescu. De asemenea, ea l-a cucerit pe poetul Mihai Eminescu. La început, acesta manifestase reticențe față de Regele Carol I, pe care îl considera prea liberal. Însă, în cele din urmă, regale poeziei a fost cucerit de Regina României, care l-a chemat în cabinetul său și i-a turnat personal ceai poetului Eminescu, apoi au discutat despre literatură.
Scriitoarea
De susținerea, inclusiv financiară, a Reginei Elisabeta s-a bucurat și poetul Vasile Alecsandri. Acesta a fost cel care a încurajat-o pe regină să scrie și să își publice scrierile. Regele Carol I a fost de acord, însă a pus condiția ca Regina Elisabeta să folosească un pseudonim, pentru a exista o delimitare clară între activitatea publică de suverană a unei țări și cea literară, pe care o considera o preocupare privată. Însă pasiunea pentru literatură a Reginei Elisabeta a României nu a fost una frivolă, iar omagiile aduse de literați au fost oferite scriitoarei Carmen Sylva – Cântecul Pădurii, în limba latină, nu suveranei regatului. Printre distincțiile obținute de regina scriitoare se numără Premiul Botta al Academiei Franceze. Iar printre marii scriitori ai lumii care au remarcat înalta calitate a scrierilor literare ale lui Carmen Sylva s-au numărat Mark Twain și Pierre Loti. Printre subiectele preferate ale Reginei Elisabeta s-a numărat natura României. Iar povestea Peleșului este o mostră de literatură extraordinară.
„Din Bucegiul, care, vechi de bătrân ce este, a văzut așa de multe, încât nici nu-i mai vine să se mire de nimic, se avânta clocotind un pârâu de munte atât de sălbatic și de năvalnic, încât parcă în răsfățarea lui ar voi să cutreiere lumea toată.
E un voinic minunat, Peleș, cu părul creț și cu adânci ochi albaștri, și e atât de voios și de tare, fiindcă s-a născut în adâncimile unui munte uriaș. Se zice că vine dintr-un loc năprasnic, care-i ascuns în fundul pământului și în care șed zânele apelor. Și, dacă stai mult lângă Peleș, așa de mult, că de stătut ce stai să uiți lumea, auzi cu totul deslușit cântările zânelor.
Chiar se ivește, din când în când, câte o zână, care plutind pe o frunză mare și lată de-a lungul Peleșului la vale, alunecă din treaptă-n treaptă peste cascadele apei și privește cu ochi voioși la lume. Dar nu poate să o vadă decât acela care s-a născut pe la toacă și n-a avut niciodată un cuget rău în sufletul lui.
Ele netezesc cu degetele lor gingașe pletele crețe ale lui Peleș și vorbesc pe șoptite cu dânsul despre leagănul lor cel ascuns în tainițele muntelui, apoi el le pune în față oglinzi mititele, ca să-și vadă chipurile trandafirii. Iar șoaptele lor sunt tainice, ca și când s-ar furișa adierea unui vând domol. Apoi Peleșul niciodată nu obosește, atât de mare îi este puterea și grăbită călătoria“, scria Carmen Sylva.
Regina carității
Regina Elisabeta a fost, totoda-tă, o suverană foarte generoasă. În timpul Războiului de Independență, ea a creat servicii de ambulanță și spitale de campanie pentru răniți. De multe ori, a cumpărat medicamente din banii ei personali. Apoi, activitatea caritabilă a fost continuată de Societatea Regina Elisabeta, care, în 1893, oferea sprijin pentru 17.000 de români. Regina a creat în 1909 așezământul Vatra Luminoasă, destinat persoanelor cu deficiențe de vedere, care a devenit apoi un model de responsabilitate socială pe vremea când acest concept nici nu fusese creat ca atare. Regina Elisabeta a României s-a supus personal unui adevărat regim de mortificare, după trecerea la Domnul a Regelui Carol I. În anii 1915 și 1916, a dormit în camere neîncălzite. Astfel, a suferit o congestive pulmonară, care i-a adus sfârșitul în 18 februarie 1918.
