Scandalul ANAF-Intact depășește ca semnificație soarta unor sedii ale unor posturi de televiziune, devenind un test al turnesolului pentru modul în care funcționează instituțiile statului atunci când au de apărat interesul public în raport cu interesul privat. O instanță din România a pronunțat, în august 2014, o decizie judecătorească defintivă potrivit căreia imobilul Intact trece în patrimoniul statului fiind liber de orice sarcină. Timp de un an și jumătate, fostul șef al ANAF, Gelu Diaconu, nu a făcut niciun demers pentru a pune în aplicare această hotărâre. Este imposibil să separăm această nonacțiune de declarația fostului premier Victor Ponta, cum că Antena 3 nu va fi scoasă afară din sediu. Abia când au apărut informații că DNA anchetează mai multe cazuri de nerecuperare a prejudiciilor, Gelu Diaconu a semnat pentru declanșarea procedurilor.
Din acel moment, a început jihadul. La propunerea președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, senatorii l-au chemat la ordine pe premierul Dacian Cioloș pentru a da explicații, deși nu era primul caz de instituție media care își pierde sediul. Cu alte cuvinte, președintele Senatului a implicat instituția în sprijnirea unor interese private, în contradicție cu cele ale statului. Ședința Senatului în care Cioloș a furnizat explicațiile a produs amânarea unor proiecte de legi care vizau sănătatea sau audiovizualul. În schimb, senatorii au aflat de la premier că decizia ANAF se bazează pe legi votate tot de clasa politică sau pe decizii ale Curții Constituționale care a respins legi prost redactate tot de clasa politică. Parlamentarii puteau măcar să citească legile dacă tot îi plătim, inclusiv pentru zilele în care nu fac nimic, dar au program oficial de „studiu individual”.
Președintele Iohannis a ieșit și el la rampă, invocând apărarea libertății de exprimare, care ar fi pusă în pericol din “banale motive administrative” și de „heirupismul” ANAF. Mai mult, Iohannis a adăugat că factorii de decizie cu care a discutat s-au arătat „deschiși” pentru a găsi o soluție. Cu alte cuvinte, Iohannis, care nu simte nevoia să se implice nici atunci când este cazul, a simțit nevoia să intervină acum, când era vorba de aplicarea unei decizii judecătorești și nu exista nicio o dovadă că instituțiile statului nu ar funcționa. Nu era cazul ca președintele să intervină când opinia publică dezbătea legea prevenției în sănătate sau legea defăimării? Și aceasta în condițiile în care, potrivit Constituției, legile ajung la promulgare la șeful statului, care le acceptă sau nu. Dar aici avea președintele vreun act de semnat, vreun rol constituțional de jucat? Sigur, între timp președintele a făcut un pas în lateral, însă, chiar și la revenire, Iohannis a insistat pe tema libertății de exprimare, deși nu are nicio legătură cu speța, Antena 3 poate să emită din alt sediu.
La rândul său, președintele PSD Liviu Dragnea amenință Guvernul Cioloș cu o moțiune de cenzură dacă nu rezolvă situația sediilor Intact. Dacă PSD vrea să fie în Opoziție, deși a votat Guvernul Cioloș, nu erau și alte subiecte, de interese general? De remarcat că subiectul bebelușilor morți a fost tratat de PSD cu o moțiune simplă la adresa ministrului Sănătății, adică o acțiune fără efecte juridice.
În subiect au mai plonjat comisia de cultură a Senatului, condusă de Georgică Severin (PSD) care cere Guvernului să rezolve problema sediului Intact. Nu ar fi mai bine să rezolve comisia de cultură situația de la TVR, instituție publică, sufocată de datorii? Și comisia de buget a Senatului se pregătește să ceară documente, chiar nu e clar în ce calitate. A intervenit și Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, care s-a autosesizat, invocând posibilitatea încălcării articolelor constituționale privind libertatea de exprimare. Același Victor Ciorbea care a refuzat să se adreseze Curții Constituționale în nenumărate cazuri – dacă este să menționăm doar ordonanța care a permis traseismul aleșilor locali sau legea privind alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin.
