UPDATE 11.30: Fiecare dintre cei 17 cetățeni români care au făcut plângere împotriva statului român, în dosarul Revoluției, vor primi câte 15.000 de euro, plus taxele de judecată, potrivit deciziei date, marți, de CEDO. Rclamanții ceruseră inițial câte 100.000 euro.
Statul român trebuie să le plătească sumele integral în trei luni de la pronunțarea sentinței, altfel va trebui să plătească și penalități și dobânzi.
–––––
Curtea Europeană a Drepturilor Omului va anunța, marți, verdictele în mai multe dosare intentate de cetățeni români împotriva statului pentru clasarea dosarului Revoluției.
Reclamanții sunt 17 de cetățeni români, care s-au născut între 1935 și 1985 și locuiesc în Măgurele, București și Reșița (România). Ei se plâng de lipsa de anchete eficiente față de reprimarea violentă a protestelor anti-guvernamentale, care au avut loc în 1989 în București și Reșița, și în timpul cărora rudele lor au fost ucise.
Faptele reclamate in cauza sunt similare cu cele din speța-precedent Asociația „21 Decembrie 1989”, Mărieș, Vlase și alții contra României, dosarele 33810/07 și 18817/08, procese câștigate de victime prin deciziile din 24 mai 201. De asemenea, faptele reclamate la CEDO fac parte din același context istoric și se referă la aceeași procedură penală internă – dosarul 97/P/1990 devenit 11/P/2014 -, denumit generic „dosarul Revoluției”, pe care procurorii militari l-au închis recent prin rușinoasa ordonanță de clasare, neinfirmată până în prezent.
Citește și: Mărturie de la Mineriade: Cum poate fi îngenuncheat și furat un popor
În anul 1990, procurorii militari din București și alte câteva orașe din România au deschis investigații față de utilizarea forței și privarea ilegală de libertate a participantilor la evenimentele din decembrie 1989. Un document elaborat în 2008 de către Secția Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție confirmă că mai mult de 1 200 de persoane au fost ucise în aceste operațiuni, mai mult de 5 000 de au fost rănite și alte câteva mii au fost supuse la abuzuri și privarea ilegală de libertate.
Prin două decizii din 2010 și 2011, procurorul militar al cauzei s-a desesizat în favoarea altor procurori ai Secției de Urmărire Penală și Criminalistică de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În 2014, în urma intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală, cauza a fost repartizată din nou procurorului militar, care a clasat cauza.
Reclamanții s-au plâns că ancheta penală deschisă de către autoritățile din 1990 a fost ineficientă. Aceștia susțin că România nu a reușit să-și îndeplinească obligațile prevăzute de Conventia Europeană a Drepturilor Omului la articolul 2 (dreptul la viață), sub latura sa procedurală. De asemenea, reclamă violarea articolului 6 § , care se referă la dreptul la un proces echitabil și desfășurat într-un termen rezonabil, și a articolului 13 întrucât nu au putut exercita dreptul la un recurs efectiv în ceea ce privește plângerile lor.
