După prezentarea din ziua de 11.07.2013, de către prim-ministrul României, a Planului Naţional de Investiţii Strategice şi Crearea de Noi Locuri de Muncă, în care pentru prima dată în ultimii 14 ani se precizează că Guvernul României nu doreşte să mai tergiverseze proiectul Roşia Montană, acesta urmând să fie prezentat spre aprobare Parlamentului României în partea a doua a anului, putem afirma că, în sfârşit, în România, după mulţi şi grei ani, a revenit normalitatea.
Aceasta înseamnă că Guvernul ţării, interesat de venituri la buget, de locuri de muncă şi de relansare economică, operaţionalizează marile proiecte de investiţii ale ţării, blocate până în prezent de incompetenţa şi lipsa de curaj guvernamentale. Ţintele sunt ambiţioase, pe măsura nevoilor ţării: 10 miliarde de euro investiţii începând din acest an şi 50.000 de noi locuri de muncă. De altfel, Planul Naţional Guvernamental vizează operaţionalizarea tuturor marilor proiecte de investiţii blocate până în prezent, ceea ce trebuie apreciat, urmând ca în anii ce vor veni populaţia României să simtă în nivelul de trai această schimbare majoră de viziune la nivelul în special al prim-ministrului, un tânăr politician cu viziune, extrem de apreciat pe plan internaţional, probabil viitorul lider regional al acestei părţi de lume, poziţie deţinută până în prezent de prim-ministrul Poloniei, Donald Tusk.
Condiţiile iniţiale au fost revizuite, statul urmând să câştige şi mai mult din acest proiect decât până acum, de la 56% cât ar fi câştigat în trecut la 78%, ceea ce trebuie subliniat că dacă va rămâne aşa, în urma negocierilor finale, va reprezenta o mare performanţă pentru statul român şi pentru cei ce au negociat în numele acestuia cu compania de proiect, Roşia Montană Gold Corporation, care până în prezent a suportat deja costuri de aproape o jumătate de miliard de USD cu investiţiile în ţara noastră.
Desigur, toate condiţiile de mediu sunt extrem de tranşant şi ferm considerate şi reconsiderate, astfel încât acest proiect poate deveni cel mai sigur, cu cel mai înalt grad de securitate ecologică din lume, dintre cele peste 500 de astfel de exploatări care funcţionează şi care în proporţie de 99% folosesc procedeul cianurării, pentru separarea aurului şi argintului de rocă. Dacă, de exemplu, cafeaua conţine cianuri în proporţie de 6 mg/litru şi fasolea 100 mg/kg, pentru separarea aurului din minereu valoarea maximă de cianură acceptată pentru proiectul Roşia Montană este de sub 5 mg/litru, în condiţiile în care Directiva UE 2006/21/CE, transpusă în România prin HG 856/2008, prevede ca la descărcarea în iaz maximul de cianură să fie de 10 mg/litru.
Însă, depăşind aceste aspecte tehnice, trebuie spus că proiectul, o dată ce va fi demarat, va crea mii de locuri de muncă, care se vor adăuga altor zeci de mii de locuri de muncă create de celelalte mari proiecte de investiţii ce vor fi operaţionalizate în România!
Rezultatul agregat îl vor reprezenta creşterea veniturilor la nivelul populaţiei şi a bugetului de stat, creşterea consumului naţional, revigorarea IMM-urilor din România, cu efecte benefice asupra angajaţilor acestora şi a antreprenorilor şi investitorilor, într-un cuvânt, creşterea prosperităţii ţării şi cetăţenilor acesteia.
În ceea ce priveşte protejarea mediului, a dezastrului deja existent în zonă, a patrimoniului cultural, a turismului, prin operaţionalizarea proiectului minier acestea vor fi reconsiderate de la zero, unde se află în prezent, urmând ca toate respectivele aspecte să fie îmbunătăţite, deci oricum va fi cu mult mai bine decât acum, când este foarte rău, îngrijorător de rău.
Nu sunt dintre cei care susţin că aurul poate sta în continuare în pământ, aşa cum a stat câteva mii de ani până acum. Astăzi, România este, în cadrul Uniunii Europene, dar şi singură, prinsă într-o competiţie economică globală, în care fiecare resursă, fiecare atu pe care un stat îl deţine contează enorm. România trebuie să îşi folosească atuurile, nu să le contemple, să vorbească altora despre ele şi atât. Decât să ajungem ca peste ani să regretăm oportunităţile ratate, mai bine să ne gândim cum le putem fructifica, ţinând cont de interesul cetăţenilor şi al statului român, fie că sunt resurse sub formă de aur, gaze naturale din şist, gaze naturale din Marea Neagră sau energie electrică regenerabilă, cupru sau alte metale.
Să sperăm că Parlamentul României va da în toamnă undă verde proiectului de la Roşia Montană, după ce mulţi ani acesta a fost blocat, în detrimentul interesului naţional, din interese obscure, legate în special de incompetenţa şi lipsa de curaj guvernamentale, astfel încât, alături de celelalte proiecte de investiţii prezentate în Planul Naţional de Investiţii Strategice, să poată crea zeci de mii de locuri de muncă şi prosperitate pentru populaţia ţării noastre şi pentru companiile care funcţionează în prezent cu 4,2 milioane de angajaţi, număr de lucrători ce trebuie, pe de o parte, consolidat, prin salarii din ce în ce mai mari pentru aceştia, şi, pe de altă parte, crescut prin crearea de noi locuri de muncă.
